Azi m-am trezit azi cu o poftă grozavă de toamnă şi de… Leonard Cohen! Şi dacă pe prima o înţeleg, fiindcă am fost tare prinsă cu munca în ultimele două săptămâni, prea prinsă ca să observ cum se schimbă culorile iar soarele devine mângâietor şi blând, a doua mi-a ridicat sprânceana.
Îmi place mult Cohen, am fost la toate cele trei concerte din România şi mi se întâmplă adesea să am chef să-i ascult un anumit cântec. Dar de data asta aveam chef de mai mult decât de unul, aveam chef de toate! Şi pe urmă mi-am dat seama că subconştientul meu ştia mai bine în ce zi suntem, 21 septembrie, adică, da, ziua lui Leonard şi, pentru mine, o aniversare cu gust dulce amărui: ultimul eveniment făcut cu/pentru JN, primul concert Cohen la Bucureşti.
Am aşteptat cu nerăbdare acest al treilea concert al lui Leonard Cohen în România – probabil şi ultimul, dacă e să luăm în considerare vârsta-i înaintată – şi nu am fost dezamăgită decât, poate, puţin, la final, fiindcă nu a cântat “tradiţionalul” Closing Time, cântecul meu preferat din repertoriul maestrului.
Ca de obicei, concertul a început la fix, Mr. Cohen nu a întârziat, spre deosebire de publicul său – nu o să pricep niciodată de ce spectatorul român nu învaţă odată să respecte artiştii şi pe ceilalţi spectatori! Am reuşit să ignor foiala, totuşi, chiar dacă în faţa mea (am stat în primul rând) s-au găsit mereu nişte unii care să treacă, eventual să se şi oprească preţ de o fotografie. Cine mănâncă hot dog la un concert Leonard Cohen?!
În 2008, când JN a împlinit 15 ani, l-a adus, pentru prima dată la Bucureşti, pe minunatul Leonard Cohen. Iniţial, concertul ar fi trebuit să fie în vară dar a trebuit să-l amânăm până pe 21 septembrie, chiar de ziua trubadurului canadian. Aşa s-a nimerit!
Leonard Cohen, unul dintre trubadurii mei preferaţi, for ever and ever, revine în România pentru a treia oară, de data aceasta pentru a promova noul său album, cel de al 12-lea, Old Ideas, album clasat pe primele locuri în topuri încă din prima săptămână de la lansare, în ianuarie 2012. Sunt zece piese pe albumul ăsta, unele chiar mustind a autoironie: I love to speak with Leonard/He’s a sportsman and a shepherd/He’s a lazy bastard/Living in a suit….
Leonard Cohen revine, aşadar, în România, pe 22 sepembrie, fix doua zi după ce aniversează 78 de ani – poate îi cântăm iar La mulţi ani ca acum patru ani, pe stadion, când toată lumea mi-a zis că-s nebună şi că asta n-o să se întâmple, spontan, cu publicul românesc, dar s-a întâmplat! Era chiar ziua artistului şi cred că dintre toate evenimentele la a căror întâmplare, organizare şi promovare am participat, acesta a fost cel mai emoţionant!
Pe 22 septembrie 2012, Cohen cântă în Piaţa Constituţiei, iar biletele se vor pune in vanzare in data de 1 iunie si se distribuie exclusiv prin Reteaua Eventim: magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librariile Humanitas, Carturesti si pe Eventim.
Piaţa Matache e la doi paşi de mine aşa că sunt o clientă fidelă a câtorva dintre tarabe şi magazinaşe şi, de atâţia ani, mă ştiu cu precupeţii. Cum sunt un consumator serios de telemea proaspătă şi doar un pic sărată, am, fireşte, “providerul” meu, pe doamna Florica, şi e meritul ei c-a reuşit să mă fidelizeze, scotcind, de fiecare dată când a fost cazul, după brânza a mai pe gustul meu, fără să se supere, ba chiar şi cu reducere!
Am cumpărat brânză ieri, dar uitasem de aia pentru pască, aşa că uite-mă aşteptând cuminte ca brâzăreasa să termine cu bătrânelul din faţa mea. Înalt, dar uşor adus de spate, elegant, cu maletă, vestă şi sacou, cu pălărie, m-a făcut să mă gândesc la Leonard Cohen. Ceva din atitudine, cred. Sprijindu-se mai bine de baston, a întins o cutie goală de margarină către doamna Florica iar ea, pasămite, ştia despre ce e vorba, fiindcă a umplut-o imediat cu brânză de vaci.
Cu degete tremurânde, bătrânul a scos un portmoneu de piele, ros pe la colţuri, pentru a extrage de acolo bancnotele trebuincioase şi ceva, nu ştiu ce, din atitudinea lui, m-a înduioşat. Eram gata să fac semn din ochi vânzătoarei că plătesc eu brânza lui “Leonard”, dar ea mi-a luat-o înainte. L-a oprit veselă (mereu e vesela!), şi i-a spus că asta e din partea casei.
Bătrânul s-a bucurat, a zâmbit, şi a scos şi plasă un pachet de cafea pe care l-a pus încet pe vitrina cu brânză:
– Ei, în cazul ăsta, să beţi o cafea bună!, a zis.
– Păi ce facem, domnul?! Nu e bine aşa, a râs Florica.
– E din partea casei, a şoptit “Leonard”. Paşte fericit! Ne vedem sâmbăta viitoare!
Mi-am înghiţit cu greu nodul din gât, dar chiar şi-aşa, am ieşit din hala de brânză cu ditai zâmbetul, de parcă eu, şi nu Leonard, aş fi primit toată brânza din lume din partea casei!
Acasă mi-am pus CD-ul cu Mr. Cohen. Sunt sigură că pâinea o să fie mai inspirată să crească pe muzica lui.
