Azi m-am trezit azi cu o poftă grozavă de toamnă şi de… Leonard Cohen! Şi dacă pe prima o înţeleg, fiindcă am fost tare prinsă cu munca în ultimele două săptămâni, prea prinsă ca să observ cum se schimbă culorile iar soarele devine mângâietor şi blând, a doua mi-a ridicat sprânceana.
Îmi place mult Cohen, am fost la toate cele trei concerte din România şi mi se întâmplă adesea să am chef să-i ascult un anumit cântec. Dar de data asta aveam chef de mai mult decât de unul, aveam chef de toate! Şi pe urmă mi-am dat seama că subconştientul meu ştia mai bine în ce zi suntem, 21 septembrie, adică, da, ziua lui Leonard şi, pentru mine, o aniversare cu gust dulce amărui: ultimul eveniment făcut cu/pentru JN, primul concert Cohen la Bucureşti.
Şi am zâmbit nostalgic, amintindu-mi cât de uluitoare a fost exprienţa aia, cu mine visând ca publicul să-i cânte Happy Birthday!, şi cu cei din jur spunându-mi că nu se va întâmpla aşa ceva, că, deh, e public românesc. Dar s-a întâmplat, iar eu am plâns şi am râs tot concertul ăla!
Aşa că, da, chef de Leonard. Oricum, nimeni nu cântă mai bine o perfectă zi de toamnă!
Happy Birthday, Mr. Cohen, and take this waltz!
Ah! Şi, ca să fie ziua asta cu adevărat mai mult decât perfectă, peste câteva ceasuri doar mă duc să ascult Concertgebouw dirijată de Mariss Jansons! Uneori mă întreb şi eu ce naiba am făcut de mi se oferă toate aceste bucurii! :)
Later edit. Acum am văzut şi poate vreţi să ştiţi: Viaţa, patimile şi câtecele lui Leonard Cohen are 40% reducere la varianta e-book, pe Elefant
Leave a Comment