September 23

Starea de Leonard Cohen

Am aşteptat cu nerăbdare acest al treilea concert al lui Leonard Cohen în România – probabil şi ultimul, dacă e să luăm în considerare vârsta-i înaintată – şi nu am fost dezamăgită decât, poate, puţin, la final, fiindcă nu a cântat “tradiţionalul” Closing Time, cântecul meu preferat din repertoriul maestrului.

Ca de obicei, concertul a început la fix, Mr. Cohen nu a întârziat, spre deosebire de publicul său – nu o să pricep niciodată de ce spectatorul român nu învaţă odată să respecte artiştii şi pe ceilalţi spectatori! Am reuşit să ignor foiala, totuşi, chiar dacă în faţa mea (am stat în primul rând) s-au găsit mereu nişte unii care să treacă, eventual să se şi oprească preţ de o fotografie. Cine mănâncă hot dog la un concert Leonard Cohen?!

Concertul a fost minunat, cu sonorizare perfectă şi un decor extrem de simplu completat de lumini meşteşugit aranjate.

Mr Cohen e impecabil chiar şi la 78 de ani, e o stare, bag seama, care nu are legătură cu vârsta. Totuşi, de data asta nu a mai fost la fel de vorbăreţ ca la primele două concerte, a comunicat mai puţin cu publicul altfel decât prin muzică, însă artiştii care îl însoţesc au împlinit spectacolul, solo-urile la chitară (Javier Mas) şi vioară (Alexandru Bublitchi) fiind întâmpinate cu aplauze.

Mr. Cohen a rămas la fel de riguros. Aşezat în genunchi în faţa publicului, îşi scoate pălăria pentru colegii săi şi îi prezintă cu căldură şi admiraţie, şi nu doar pe cei de pe scenă ci şi pe cei din staff-ul tehnic. Vine şi pleacă de pe scenă în pasul ştrengarului, ca un şcolar înveselit de-o notă bună, şi cântă! Vocea lui inconfundabilă e răscolitoare iar vorbele te pun pe gânduri, te consolează: there’s a crack în everything, that’s how the light goes in, te fac să zâmbeşti şi să lacrimezi, oricum, orice, numai nu te lasă indiferent.

Am plecat zâmbind de la concert, zâmbesc, încă, şi acum, când scriu, rememorând refrenul despre care, cu o altă ocazie, ne-a spus că e secretul fericirii, asta după ce am ascultat, de câteva ori, Closing Time.

Şi cum Every new beginning comes from some other beginning’s end voi pune punct acestor gânduri. Să mă iertaţi, însă, de cronică, de data asta, nu poate fi vorba. Leonard Cohen e o stare foarte personală care, deşi cronică, atunci când e live devine acută! În cel mai minunat sens!

Dacă aţi fost acolo ştiţi despre ce vorbesc, iar dacă nu… Take This Waltz!


Tags: , , ,
Copyright © 2014. All rights reserved.

Posted 23/09/2012 by ruxandra in category "Cântece şi încântări

10 COMMENTS :

    1. By ruxandra (Post author) on

      la anu’ va fi fost, da, prea curand pentru public, iar peste doi ani… probabil prea tarziu pentru artist. dar cine stie… nici sa faca turneu mondial la varsta asta nu ne’am fi asteptat, nu? :)

      Reply
  1. By marian on

    Mulțumesc de „cronică”, chiar dacă nu o numești așa….
    ”Every new beginning comes from some other beginning’s end” este din ”Semisonic-Closing Time”?

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      e din closing time-ul celor de la semosonic, da. “a sigh, a cry, a hungry kiss” nu s’a potrivit aseara :)

      Reply
  2. By mumu on

    o parte din public nu a ajuns la timp pentru că pe biletele cumpărate era trecută ora 20.30 ca oră de începere a concertului.

    cei care cumpără bilete, nu se duc moca, le au din timp și se ută pe ele.

    deci publicul a respectat artistul.

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      posibil, dar organizatorii au comunicat peste tot ora 20, pe afis, chiar si cel de pe eventim, scria ora 20, asa ca publicul, daca pretuia artistul, trebuia sa se informeze mai bine…

      Reply
  3. By mumu on

    distinsă duduie, foarte puțini dintre cei 15.000 de oameni de-acolo au pile la organizatori, astfel încât să aibă cum să afle, în mod oficial, care dintre ore este cea corectă. repet, nu toți sunt disperați după mocăngeli, unii chiar dau bani serioși pe bilete și se așteaptă ca organizarea să fie așa cum trebuie.

    eu n-am văzut niciun afiș prin oraș cu cohen și nici nu am luat la buchisit afișul de pe eventim. am cumpărat bilet, pe el scria 20.30. am ajuns mai repede doar pentru că îmi place mie să ajung mai repede la concerte de genul ăsta.

    dpdv legal, moral și în orice fel vreți dvs, cei car au ajuns după începerea concertului ar fi putut face un mega scandal la organizatori și să-și ceară banii înapoi. nu au făcut-o tocmai pentru că publicul plătitor de bilete la acest fel de concerte este unul special, nu ia la rost pe orice, ca țațele în piață. din păcate nu se poate spune același lucru despre pișcotari, după cum se observă în cazul de față.

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      draga mumu (presupun ca te’ai gandit mult pana sa’ti atribui numele asta, ti se intampla des?!),
      aici nu e vorba de pile, e vorba ca, daca te intereseaza cat de cat concertul la care te duci, te informezi legat de regulile de acces, de eveniment. e atat de simplu. nici nu era ceva de buchisit, scria, mare, ora 20. altfel, felicitari pentru ajunsul mai devreme la locul concertului. asa e civilizat.
      organizatorul a informat, pe toate canalele de comunicare, ora exacta de incepere a concertului. cine a vrut sa stie, a stiut. sau poate nici la pauza spectatorii nu stiau ca reincepe concertul, si d’aia se plimbau cu berea si carnatii printre randuri?!
      si scuteste’ma cu mocangeala si piscotareala, am scris mult despre concert, am solicitat si primit acreditare. la revedere!

      Reply
  4. By Monica on

    Eu am ajuns la ora 18 50. M-am pus la rand si din pacate totus s a miscat f incet si la 20.07 am intrat la locul meu, cand domnul Cohen deja isi incepuse spectacolul. SI da, eu stiam de orele 20, si totusi o ora si 10 minute in care am stat la coada … in conditiile in care vreo jumate de ora nu a intrat nimeni si de ce nu stiu … :( Asa ca, in cazul meu organizarea a fost praf. Mi se parea normal ca pana la orele 20 fiecare om sa intre. Aia care au intarziat … sa faca ce vor, dar sa stau la coada 70 de minute nu mi se pare normal in conditiile in care nimeni nu trecea de poarta (din partea cu Izvor) …

    Reply
    1. By ruxandra (Post author) on

      eu am ajuns pe la 7, dar am intrat pe poarta dinspre 13 septembrie unde era foare putina lume la ora aia – probabil toata lumea s’a ingramadit la intrarea inspre izvor. nu am stat deloc la coada la intrare, doar vreo 5 minute la jetoane si deloc, de asemenea, la bere. singura coada in momentul ala era la floricele. la pauza am ramas la povesti cu niste amici asa ca nu m’am mai dus la bere sau apa.
      n’am stiut ca nu s’a intrat o juma’ de ora pe la izvor. de ce?!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *