Vrem o ţară mai bună, dar prea adesea pretindem lucrul ăsta fără ca noi să fim cetăţeni mai buni, fără ca noi înşine să ne ridicăm la înălţimea aşteptărilor pe care le avem de la politicieni, fără să ne dăm seama că această hulită clasă politică este exclusiv produsul nostru, noi am creat acest monstru şi tot noi, atunci când ne-a convenit, l-am tolerat lăsându-l să crească şi apoi să-şi bată joc de noi.

foto

Românii sunt în stradă acum, cerând o viaţă mai bună. Dacă asta e sau nu o soluţie, nu ştiu. Eu, una, aşa cum am spus, nu cred că asta e soluţia, cred mai degrabă în procesul schimbării de sine. Aşa cum unii argumentează că doar dacă ieşim cât mai mulţi în stradă îi facem pe politicieni să se teamă de noi, spun şi eu că doar schimbându-ne, noi, fiecare, toţi!, facem ca societatea aceasta să fie mai bună şi, inevitabil, să avem politicieni mai buni.

Ce poţi să faci pentru tine, pentru cei din jur, pentru o viaţă mai bună?

Nu mai arunca hârtii, chiştoace, pungi, sticle pe jos, atunci şi acolo unde-ţi vine. Pune-le la coşul de gunoi.

Strange după tine. exemplu: ai aruncat bradul de Crăciun şi ai umplut scara cu ace uscate?! Mătură-le. Dada, chiar tu. Şi nu-ţi mai spune că e treaba femeii de serviciu a blocului, că de-aia o plăteşti. N-o plăteşti suplimentar pentru mizeria ta suplimentară.

Vorbeşte politicos cu cei din jur. Dacă tu ai o zi proastă nu e nevoie să otrăveşti dispoziţia tuturor! Încetează să te mai gândeşti doar la tine tot timpul!

Şi, apropo de asta, vorbeşte şi scrie corect! În felul ăsta măcar n-o să mai alegi politicieni care vorbesc agramat. Şi sunt mulţi.

Dă înapoi ceea ce primeşti: cărţi, bani, telefoane, urări, vorbe bune.

Încetează să mai ceri lucruri doar pentru că tu crezi că ţi se cuvin. Dacă ţi le permiţi, foarte bine. Dacă nu, fă în aşa fel încât să le meriţi! Abia atunci, dacă nu le primeşti, protestează!

Nu mai accepta mizerii şi abzuri, orcât de mici. Nu mai închide ochii la vanzătoarea care-ţi dă o ciungă în locul restului. Nu mai accepta să te fure la magazin. Nu, nici cu zece grame. Nu mai accepta supă rece sau mâncare cu gust îndoielnic la restaurant. Sună la Protecţia Consumatorului.

NU MAI DA ŞPAGĂ! Nici la medic, nici la secţia financiară, nici profesorului de la facultate, nicăieri!

Nu mai face blatul! Nici în transportul în comun, nici în tren.

Plăteşte-ţi amenzile! Le-ai încasat pentru că ai greşit, nu pentru că ai fost prins.

Nu mai accepta ca cerşetorii sau băieţii din parcare să te şantajeze. Nu mai accepta muzica tare dată de vecin: cheamă poliţia. Sunt obligaţi să vină!

Nu mai sta cu mâinile în sân când vezi femei bruscate, fizic sau verbal, nu mai rămâne inert când vezi părinţi altoindu-şi copilul. Şi, apropo, n-o face nici tu. Nu e vina lui că e obraznic, e vina ta şi a educaţiei pe care i-o dai.

Învată-ţi drepturile legale, respectă-le şi cere respectarea lor, atunci când îţi sunt încălcate. Nu mai pleca capul.

Nu în ultimul rând, nu începe să faci lucrurile astea de mâine. Fă-le de acum.

Aş ieşi şi eu pe stradă, dar nu ca să cer salarii mai mari sau să urlu “jos Băsescu”, în condiţiile în care nu văd nici o alternativă în actuala clasă politică. Jos Băse, sus… cine?! Nu, Ponta sau Crin nu sunt alternative valabile pentru mine.

Aş ieşi pentru că nu mai suport bătaia de joc şi lipsa de respect pentru oamenii care vor să muncească, să plătească impozite şi să primească ceea ce li se cuvine în termeni de protecţie socială.

Aş ieşi pentru că nu mai suport ca sănătatea şi educaţia să fie obiectul bătăii de joc a unor oameni care nu mă reprezintă şi care se află “la putere” doar prin prisma faptului că au avut mai mulţi bani pentru campania electorală.

Aş ieşi pentru că mi se bagă pe gât funcţionari nesimţiţi şi aroganţi şi pentru că unor patroni li se permite să-şi nesocotească angajaţii, aş ieşi pentru că mass-media promovează nonvalori şi pentru că la mitingul bugetarilor s-a dansat marşul pinguinului.

Aş ieşi pentru ca justiţia să-şi facă treaba, pentru că până şi cele mai simple procese pot dura ani până când au o soluţie şi pentru ca judecătorii corupţi să stea în spatele gratiilor nu să prezideze şedinţe.

Aş ieşi pentru ca bogata biserică Ortodoxă Română să nu-şi mai bată joc de oameni în numele lui Dumnezeu şi să nu mai ceară bani pentru servicii religioase ori pentru catedrale menite să ne mântuiască, în dauna şcolilor, spitalelor sau adăposturilor pentru femeile bătute.

Nu în ultimul rând, aş ieşi, dar numai alături de oameni ca mine, care ştiu exact ce vor, şi vor lucruri care au legătură cu un bine mai mare pentru noi toţi, nu pentru ei şi atât. Aş ieşi pentru ca să simt că există, totuşi, societate civilă în România, nu lideri de carton care au profitat de naivitatea celor care vor cu adevărat o schimbare.

Nu ies, însă, şi n-am să ies, pentru că nu cred că ieşitul în stradă rezolvă oricare dintre problemele astea, iar voinţa clasei politice nu e schimbarea pentru mine, pentru noi, ci pentru sine. Şi atunci, întocmai ca şi ei, cred că singurul lucru prin care pot protesta cu adevărat este să fac abstracţie de ei, să-mi văd de treaba mea şi să nu mă las prostită!