Evenimente triste, cum ar fi probleme ce necesită ajutor specializat de instalator, apoi o listă de chestii oarecât amânate, întâlniri și planuri noi, dar și o pornire de ???nu mai suport hărmălaia asta din casă???, care s-a lăsat cu vizite la IKEA și JISK, și, peste toate astea, canicula, au amânat scrierea poveștii de la BIZ SMS Camp, ediția a noua, de la care m-am întors de câteva zile.

Și oricum, la cât de intens a fost evenimentul, mă tem că, dacă scriam imediat după, ar fi ieșit doar o listă de superlative. Pe merit, desigur, pentru că evenimentul ăsta e chiar atât de bun!
Așa, după trei zile, ideile din tabără au avut un pic de vreme să se așeze.

Cred că sunt vreo doi ani de când țin în sertar un proiect în a cărui implementare chiar se întâmplă să cred, pe principiul lasă pe mâine ce nu e urgent azi. Și, cumva, ???azi??? e mereu ceva urgent, ceva care are prioritate. Așa că proiectul meu e încă în sertar. După cum se vede treaba, probabil că până la finele anului o să-l scot de-acolo și o să-i dau viața. Dar nu despre mine sau proiect vreau să scriu, ci despre curajul de a-ți întoarce viața pe dos ca să-ți urmezi visul.

Și despre un om care a reușit asta.

A trecut prima zi de aprilie, aia dedicată păcălelilor, așa că ce zic acolo, sus, în titlu, e cât se poate de real. Atâta doar, că, deși directorii de marketing din zece companii mari de pe la noi se schimbă, se schimbă între ei, treaba asta are loc în cadru organizat și durează doar o zi.

Pe scurt, echipa de la Biz a mai venit c-o idee trăznită, respectiv aceea de a provoca zece directori de marketing să conducă, pentru o zi, departamentul de marketing al unei alte companii.

Nu e un secret pentru nimeni, cred, că cei de la BIZ au tot felul de idei şi proiecte, şi nici că muncesc la ele până le pun la punct şi au succes. Numere speciale, interviuri, subiecte fierbinţi dezbătute pe larg şi multe altele şi-au găsit locul (de multe ori în exlusivitate) în paginile revistei sau în cadrul evenimentelor pe care cei de la Biz le organizează. În mai, pe 21, vor organiza nu doar o conferinţă dedicată marketingului, Best Marketing (ediţia a treia), dar vor lansa, în premieră, şi Anuarul directorilor de marketing din România – un instrument ce se va dovedi foarte util, vă promit!

Apropo de eveniment şi de acest catalog al directorilor români de marketing am discutat un pic cu Marta Uşurelu, redactor şef şi owner BIZ, despre ce fel de informaţii găsim în Anuar, dar şi ce vom afla la conferinţa din mai. Mulţumesc, Marta, pentru răspunsuri, iar vouă… Lectură plăcută!

La finele săptămânii trecute am fost, din nou, la SMS Camp, ediţia a şasea, în acelaşi loc devenit deja familiar, Porţile Regatului, şi în aceeaşi formulă de lucru şi de distracţie: companii, agenţii, bloggeri, împreună cu orgnizatorii, gaşca de la Revista BIZ. Apropo de asta, mă înclin, Marta, pentru ambiţia şi optimismul tău de a ţine la aceeaşi masă toate cele trei categorii de mai sus şi de a dedica, din când în când, câte o delicată smetie, acolo şi atunci unde e nevoie… :)

Pentru noi distracţia a început în maşina lui Horaţiu, alături de ceilalţi doi pasageri, Groparu şi Ionuţ Tecuceanu, şi mai multe nu mai spun, că ce se întâmplă în maşina lui Horaţiu rămâne în maşina lui Horaţiu!

Înainte să încep a scrie rândurile astea, m-am plimbat un pic printre aşteptările şi concluziile generate de celelalte Social Media Camps, aşa cum se văd ele printre rânduri de blog personal. Cu bune şi cu mai puţin bune, îmi dau seama, totuşi, că anul trecut parcă eram un pic mai optimistă la capitolul aşteptări – nu de la tabără ci de la actorii principali ai spectacolului intitulat generic Social Media: companii, agenţii, bloggeri.

Chiar în timp ce scriu aceste rânduri a început înregistrarea pentru prima din Zilele BIZ 2013, cea dedicată Antreprenoriatului, şi sper că sunteţi acolo sau în drum spre, în orice caz, fiindcă vorbitorii sunt aleşi cu grijă – ca, de altfel, în fiecare dintre cele cinci zile ale evenimentului. Mai mult, azi o să aflăm (mai mult voi, că eu ştiu deja, dar încă nu am voie să spun!) care este topul antreprenorilor români.

Dar nu despre antreprenoriat am vrut să vorbesc cu Marta Uşurelu de data asta, ci despre inovaţie, fiindcă revista pe care o conduce a pus accent pe inovaţie anul acesta, parcă mai mult decât în alţi ani. Şi pe bună dreptate, aş zice, pentru că ideile şi curajul de a le duce mai departe, dincolo de prejudecăţi, bugete şi alte oprelişti sunt, dincolo de utilitatea lor, un exemplu de curaj într-un peisaj în care, de câţiva ani – deja! – cei mai mulţi preferă să nu-şi asume riscuri. Iar cei care vor vorbi în ziua de Inovaţie, departe de a reinventa apa caldă, au fost un pic mai atenţi la ce se întâmplă în jur, au avut idei pe care le-au şi transformat în realitate. Idei care fac bani, nu doar idei premiate!

Am o admiraţie profundă pentru cei care au avut curajul antreprenorial la o scară mai largă, cei care şi-au asumat un rol în comunitate şi, mai ales, şi-au asumat că nişte oameni – viitorii lor angajaţi – vor depinde, financiar cel puţin, de salariul pe care aceşti antreprenori trebuie să-l producă în fiecare lună, inclusiv cei 80% care pleacă spre stat – încă mă deprimă acest procent, apropo!

Şi nu mă refer doar la cei care croiesc un drum pornind de la o idee către un produs şi, ulterior, la o companie care – vor nu vor! – trebuie să continue inovaţia, ci şi la cei care şi-au asumat rolul de a schimba mentalităţi, percepţii, de a face lumea mai bună şi a ne oferi, nouă, celorlalţi, motive de optimism, la cei care au viziune şi, în fine, la cei fără de care toate acestea nu ar ajunge către public, nu suficient, nu “tradus” pe înţelesul oricui.

Sunt două atitudini care mă fac să iau foc, atunci când vine vorba despre oamenii cu care lucrez: Nu e treaba mea! şi Lasă, mă, că merge şi-aşa! Şi dacă la prima rezolvi pur şi simplu delegând, fără prea multe discuţii suplimentare, a doua ţine de mentalitate.

Mă scoate din sărite acest merge, lucrul făcut de mântuială, cârpeala. Să ţină, să vină banul, să fie suficient. Dacă clientul e mulţumit, e ok, oricum ar fi, ce dacă noi ştim că se poate mai mult, mai bine?  E genul de atitudine care nu iese din zona de confort, cuminte, mică, uneori aproape meschină. Călduţ, aşa. Comod. Bleah!

După patru zile de comunicare parlamentar-europeană, am plecat la Pârâul Rece, ca să văd comunicarea autohtonă în cadrul unei întâlniri trilaterale: clienţi – agenţii – bloggeri. Organizator şi maestrul de ceremonie a fost aceeaşi neobosită echipă BIZ condusă de Marta “ÎnZeceMinuteÎncepem” Uşurelu. Iar asta a fost, în opinia mea, cea mai bună ediţie de SMS Camp din cele cinci de până acum.
NB: zic “în opinia mea” pentru că sunt, oricum, subiectivă, dar şi pentru că eu am participat doar la patru dintre cele cinci ediţii.

Update: vedeţi aici prezentările.