M-am gândit mult cum să scriu despre Selena, fiindcă n-a trecut prea multă vreme de când v-am cerut ajutorul pentru Eva Maria şi ştiu că trăim vremuri în care fiecare îşi drămuieşte banii cum poate mai bine. Şi totuşi..  Selena a avut leucemie când era mică mică. Şi a învins-o, sau cel puţin aşa părea. Dar boala asta e foarte perfidă şi, la un procent foarte foarte mic, revine. Selena e unul dintre cei incluşi în acest nefericit procent. Dar are şanse mari dacă face transplantul de celule stem.

Şansă la viaţă! Cum ai putea să refuzi aşa ceva unui copil?

După ce Selena s-a vindecat prima dată, părinţii ei, recunoscători pentru ajutorul primit şi pentru faptul că fetiţa lor ieşise victorioasă din lupta cu boala, au înfiinţat o asociaţie pentru a ajuta alti copii: Aripi spre viaţă! În felul ăsta au ajutat mulţi copilaşi bolnavi de leucemie, au făcut rost de citostatice sau de catetere mici, potrivite pentru vene de copil. Fiindcă sistemul nostru sanitar găureşte venele oricui în aceeaşi manieră, nu contează că-i om mare sau copil, nu-şi bate nimeni capul, iar cateterele pentru copii nu sunt “pe listă”.

În timp ce părinţii Selenei se străduiau să facă totul cât mai bine pentru alţi copii bolnavi de leucemie, fericiţi că fetiţa lor era declarată sănătoasă, leucemia n-a stat nici ea degeaba şi a revenit. Şi acum Selena are nevoie de ajutor pentru trasplant, fiincă, aşa cum ştiţi, suma necesară e mare, în jur de 150.000 de euro.

Aşa cum am scris la început, nu ştiam clar cum să vă cer să donaţi. Din nou. Dar pe urmă mi-am dat seama că oamenii cu suflet bun nu se vor simţi “agasaţi”. Fiindcă încă mai există oameni, Slavă Cerului!, care fac tot ce se poate pentru ca binele să triumfe! Ca în basmele copilăriei :)

• Poţi suna din reţeaua Romtelecom în perioada 4 martie – 3 iunie 2011:
  0900 900 342 – 5 euro/apel
  0900 900 340 – 2 euro/apel
• Poţi depune numerar sau face ordin de plată în urmatoarele conturi:
  RON: RO43RNCB0064061982940001
  EURO: RO16RNCB0064061982940002
  Titular: VLAD MIRCEA ADRIAN, BCR – sucursala BERCENI
  CNP: 1710106443067

Ştiţi ce aveţi de făcut ca să fie bine, da? Hai, ştiu că putem!

Sunteţi uluitori! Pe bune! Nu e nici o săptămână de când Eva a împlinit patru ani şi i-am urat La mulţi ani, iar voi aţi început campania pentru ea! Cred că sunt mii de mesaje pe twitter şi pe facebook, zeci de postări pe bloguri. Şi, da, aţi reuşit să adunaţi banii necesari tratamentului! De fapt, v-aţi autodepăşit! Sunt 87.000 de euro strânşi în mai puţin de o săptămâna!

O mică precizare, însă: aşa cum ştiţi, Eva Maria abia a început tratamentul cu citostatice, ieri. Nu ştim cum va reacţiona organismul ei, nu ştim dacă doar tratamentul este suficient pentru a alunga boala sau, până la urmă, va fi necesar un transplant de celule stem.  O să ştim mai multe abia pe la finele lui februarie.

Între timp, totul depinde de evoluţia şi de rezistenţa Evei, de aceea, vă rog, vă rog mult! să-i trimiteţi gândurile voastre bune! Pe site vor fi postate constant ştiri despre starea ei, şi nu uitaţi că această minunată mobilizare pe care aţi realizat-o ar putea fi necesară din nou, dacă apare indicaţia de transplant. Cu toţii sperăm că n-o să fie cazul, dar, dacă e, mergem înainte, da?

Alexandra şi Cezar, părinţii Evei, au nevoie să-şi facă mai puţine griji şi să se concentreze exclusiv asupra stării Evei aşa că sper să nu vă supăraţi dacă le-am spus, în numele tuturor, că pot conta pe noi când şi dacă va fi cazul de transplant. Dar n-o să fie! Eva o să se facă bine cât mai repede!

Am primit leapşa de la Ionuţ, să aleg cuvântul şi imaginea anului. Greu, nene, din 365 de zile, să faci o medie, să aduni, să socoteşti… greu. Nu mi-e clar dacă trebuie să fie o treabă personală, sau care cred eu că sunt cele două lucruri aşaaa, la nivel naţional, continental, global, universal. Merg pe a doua variantă, am scris deja bună parte din ceea ce a contat pentru mine anul ăsta aici.

Pentru lumea în care trăim, aşadar, cred că aş alege, ca fiind definitoriu pentru 2010, cuvântul NESIMŢIRE, atât ca lipsă a simţirii cât şi în sensul de tupeu. Imaginea e asta:

Ştiu, e doar o amărâtă de pasăre. Dar tot ca ea, neputincioşi, speriaţi, acoperiţi cu noroi, indiferenţă şi lăcomia unora, există şi oameni. Din ce în ce mai mulţi.