Am mai spus în câteva rânduri că am o admirație profundă pentru Apple, chiar dacă toate device-urile mele nu țin de marea companie. Nu pot să nu apreciez, însă, că la ei toate se leagă, e un sistem în care, odată intrat, nu prea ai motive să ieși. Iar iPhone, mai ales dacă e cel mai recent lansat pe piață, e un statement. De-aia nu mă miră câtuși de puțin isteria și discuțiile pe marginea lansării iPhone 6 și iPhone 6 Plus. Dar ce aduc ele în plus, în afară de un boost la ego-ul posesorilor?
Îmi place mult de tot P!NK, iar evoluţia ei din ultima vreme e din ce în ce mai bună, cu clipuri de-a dreptul artistice (citiţii detalii despre Try), concerte care devin de-a dreptul show-uri, o prezenţă (personală) activă în Social Media. Dincolo de toate astea, adică multă muncă, îmi place că pare să se şi distreze şi, nu în ultimul rând, nu pierde nici o ocazie să mulţumească fanilor.
Tocmai de asta mă bucur că Ina Biltac a fost la concertul ei din Atlanta şi ne povesteşte şi nouă despre spectacol şi atmosferă. Cu invidie maximă, aşadar, vă invit să citiţi o recenzie de concert! Mulţumesc frumos, Ina!
Îmi place Pink, îmi place încă de dinainte de 2006, când am văzut-o live cântând unplugged Family Portrait de-am ţipat BIS! din toţi cei doi plămâni ai mei, chiar dacă recitalul ei era urmat de Mr. Manson pe care, de asemenea, nu-l mai văzusem live. De atunci Pink îmi place foarte mult nu mult.
Luată de val cu festivaluri, interviuri şi proiecte noi, deşi ştiam că are album şi clip nou, totuşi n-am apucat să-l văd, până în seara asta când stăteam eu cuminte pe canapeluţă c-o carte-n braţe şi cu teveul pus pe VH1 şi, puf!, Pink, cântec nou, clip nou. Şi mi-a plăcut la nebunie! Pentru exemplificare:
