Care va să zică, după ce că cinematografele “de stat” sunt vai de capul lor, cu câteva excepţii, lăsate în paragină sau devenite săli de bingo, onor deputatul român Victor Cristea se găseşte să facă şi nişte critici legate de unul dintre filmele cele mai apreciate în istoria postdecembristă a filmului autohton. Mă refer, desigur, la Poziţia copilului.

Domnul deputat Victor Cristea, profesor de fizică, de altfel, nu critic de film sau ceva cât de cât legat de asta, consideră că filmul a luat Ursul de Aur pentru că străinii vor să facă mişto de învăţământul românesc. Şi este foarte indignat: “Am vrut să ies din sală când a început filmul. Noi venim să îi mai dăm artistului bani? Să ne denigreze si sa ne faca inculti?!”, a declarat deputatul de la tribuna Parlamentului (sursa – mersi, Maria!)

Nu cumva acel film a fost premiat pentru ca se doreste denigrarea poporului roman si minimalizarea activitatii in invatamantul nostru? (…) Noi ne chinuim sa dam o educatie copiilor la scoala (…), a continuat parlamentarul (sursa) a cărui activitate o găsiţi aici.

Am fost la vizionarea de presă a filmului Poziţia copilului acum două zile şi încă nu ştiu ce să scriu în textul despre filmul ăsta în afară de faptul că mi-a plăcut atât de mult încât m-am dus să-l văd din nou, în aceeaşi zi, şi la premiera de gală de la TNB. În ambele dăţi mi-au dat lacrimile la finele proiecţiei.

Mă aşteptam să-mi placă: în definitiv, echipa asta care semnează filmul e formată din profesionişti, de la producţie, la regie şi actori. Dar nu mă aşteptam să-mi placă atât de mult.

După ce a primit premiul FIPRESCI (Federația Internațională a Criticilor de Film) pentru cel mai bun film din competiția festivalului de la Berlin, Poziţia copilului a câştigat, în această seară, şi marele trofeu, Ursul de Aur.

O dramă despre relaţia aproape patologică dintre o mamă şi fiul ei, dar şi un film despre felul în care e construită societatea noastră (coruptă), filmul, produs de Ada Solomon (Parada Film) şi regizat de Călin Peter Netzer, a fost aplaudat minute în şir chiar de la vizionare şi a devenit unul dintre favorite.

Ali Ghandtschi © Berlinale 2013

Mi-a plăcut discursul Adei de la primirea trofeului, în care a mulţumit celor care au ajutat la acest succes, dar şi celor care nu, pentru că, datorită lor, echipa s-a ambiţionat şi mai tare, amintind şi de faptul că politicienii ar trebuie să ţină mai mult cont de cinematografie şi de rolul de (bun) ambasador pe care îl poate avea filmul românesc.

Bravo, aşadar, echipei care aduce Ursul de Aur în România şi, dincolo de felicitări, se cuvine să le şi mulţumim pentru bucuria pe care ne-au făcut-o în seara asta şi să mergem la cinema să vedem filmul, din 8 martie!