February 12

Cirque du Soleil în România, ziua 7: prin ochi de copil

Aşa cum v-am povestit, Saltimbanco, spectacolul celor de la Cirque du Soleil m-a cucerit: am bătut din palme, am râs, mi-am ţinut răsuflarea, am ţinut pumnii artiştilor la unele dintre numerele grele pe care le văzusem la repetiţii, am râs şi am aplaudat cu bucurie! Dar, dincolo de asta, nu mă pot abţine să nu disec un pic ceea ce văd. Poate şi pentru că am avut acces în backstage, pentru că i-am cunoscut pe unii dintre artişti şi-i recunosc în spectacol, dincolo de machiaj.

Aşadar, m-am bucurat de Saltimbanco întocmai ca un adult care n-a uitat să fie copil. Am vrut, însă, să aflu şi să vă arăt şi vouă, cum se vede magia Cirque du Soleil şi prin ochi de copil, aşa că mai jos puteţi citi un guest post scris de Ana Maria U., de 9 ani şi jumătate, şi căreia îi mulţumesc foarte mult pentru articolul ei!

Exista un moment in viata in care toti oamenii vor sa fie distrati. Atunci este momentul in care vrei sa mergi la circ. Pe data de 11.02.2012 si eu am mers la faimosul “Cirque du Soleil”, unul dintre cele mai celebre circuri, care a venit in Bucuresti sa dea o reprezentatie la Romexpo. Faimosul circ a avut o reprezentatie magica in fata a peste 100* de oameni. 

Totul a inceput cu vreo opt clovni care s-au jucat cu oamenii in deschidere. Apoi a urmat venirea unor oameni curcubeu si apoi a venit un pantomim care a interpretat foarte bine cum era o toaleta inundata si nu mai putea sa iasa.
De asemenea au venit si mai multi oameni care au facut fel de fel de acrobatii ca stat in maini cu picioarele pe spate si totul a fost minunat si spectaculos.  Surprinzator, la spectacol au avut un numar de acrobatie si doi barbati de la “Romanii au talent” si au facut un numar frumos, dar periculos.
Partea mea favorita a fost un numar in care oamenii se aruncau de pe un fel de balansoar, se dadeau peste cap si ajungeau in picioare. Miraculos! Si asa tot vorbind am ajuns la o parte minunata. Niste fete din spectacol au fost legate de niste sfori si faceau un fel de bungee – jumping, cu bare de care se tineau in aer.

Parerea mea este ca aceste circ este fantastic, chiar daca nu are animale, deoarece ei pornesc de la faptul ca nu vor sa le chinuie, iar atunci cand le dreseaza le chinuie putin. Eu iubesc animalele, deci cred ca acest circ este un circ exceptional, la care mereu as vrea sa ma duc cu cea mai mare placere.

Iubesc circul!

* în sală au fost, ca de obicei, 4000 de oameni :)

February 11

Cirque du Soleil în România, ziua 6. Secretul succesului

Săptămâna asta am mâncat Cirque du Soleil pe pâine. Aproape toate orele în care n-am dormit au fost petrecute aici, la Romexpo, sau documentând despre Saltimbanco şi Cirque – aşa îi spun cei implicaţi. Nu există altul, acesta este Circul. Sunt 22 de spectacole care se joacă în toată lumea, în loc fix ori în turneu, 5000 de angajaţi din peste 50 de ţări.

Încă sunt puţin uluită de faptul că, dincolo de spectacol, lucrurile funcţionează corporatist, matematic. Totul este gândit şi plănuit până în cele mai mici detalii, de la felul în care se crează un spectacol nou, până la felul în care sunt (re)ambalate cele mai vechi. Nici un detaliu nu este lăsat de-o parte. Sunt sigură că n-aţi băga de seamă dacă pantofii celor de la Prăjinile Chinezeşti n-ar fi vopsiţi înainte de fiecare reprezentaţie, dar ei sunt vopsiţi, exact aşa cum spun, înainte de fiecare reprezentaţie. Ca să fie perfecţi!

Detaliile sunt cheia succesului

Nu există make-up artist la spectacole, ci doar un departament care face design de make-up pentru fiecare personaj în parte, urmând să elaboreze, apoi, câte un document cu indicaţii minuţioase despre cum fiecare artisttrebuie să îşi aplice, singur!, fardul: culori, texuri, instrumente. Astfel, atunci când se împachetează tot, fardurile nu sunt împărţie pe categorii, creioane la creioane, mascara la mascara, ci pe cutii aparţinând fiecărui personaj şi artist, aşa cum se întâmplă, de altfel, şi cu costumele. Tot o treabă de culise, şi tot apropo de costume, maşinile de spălat au şi ele porecle. Fiindcă, uneori, şi matematicienii au umor! :)

Cineva m-a întrebat care e secretul şi am întrebat şi eu, la rândul meu. Răspunsul este: “MUNCĂ, MUNCĂ şi iar MUNCĂ. 2-3 antrenamente şi până la 10 spectacole pe săptămână, hrană sănătoasă, somn şi o atitudine pozitivă!”, iar asta cu munca este valabil pentru absolut toate departamentele Cirque du Soleil, ăsta e secretul lor. Organizare perfectă, practică şi multă muncă!

În altă ordine de idei, astăzi şi echipa de organizare a funcţionat mai mult decât perfect în ciuda frigului care stăpâneşte holul de la Romexpo, locul unde stau cei mai mulţi dintre ei atunci când începe accesul spectatorilor.

Glumele din cartierul general

Acum, pe seară, când al doilea spectacol al zilei a început deja de vreo trei sferturi de oră, Mateea Petrescu, coordonatoarea plasatorilor, îi cheamă pe şefii de echipe şi le spune că pot merge în sală să asiste la spectacol, cu condiţia ca la pauză să fie la datorie.

– Chiar putem să mergem?
– Mergeţi odată! Haide!, face Mateea, şi ştiu că, dincolo de tonul sever, zâmbeşte, pentru că ţine la oamenii ăştia şi le apreciază munca.

Poate e inutil să spun, dar sunt sigură că unii dintre voi nu vă daţi seama de asta: mulţi din echipa de organizare n-au apucat să vadă nici una dintre reprezentaţii de la început şi până la sfârşit.

Cei care rămân fac glume. Se râde. Tot Mateea scoate nişte cornuleţe făcute în casă: Haide, luaţi şi voi!

Încă o oră, încă o seară lungă, şi încă două spectacole. Şi apoi, “Cirque du Soleil în România” devine parte din istoria showbusiness-ului autohton.

Category: Cântece şi încântări | Comments Off on Cirque du Soleil în România, ziua 6. Secretul succesului
February 10

Cirque du Soleil în România, ziua 5: Cartierul general

A treia zi a turneului Saltimbanco în România mă găseşte în cartierul general pe care organizatorii, cei de la Events, îl au la Romexpo. O cameră mare, unde se ţin şedinţele, una în care e cea mai mare vânzoleală, şi una care, teoretic, ţine loc de bucătărie. Practic, însă, nu prea are nimeni vreme să mănânce.

Cu puţin timp înaine să înceapă accesul celor care au bilete la spectacolul cu numărul patru (a fost, azi, de la ora 16), lucrurile încep să se precipite. Voluntarii sunt trimişi la locurile lor, unii la intrare, alţii în foaier, se reaplică, unde e cazul, pe ici-pe colo, banda adezivă peste mocheta de deasupra treptelor, ca să se evite orice potenţial accident.

Au apărut şi fetele de la Skittles, în costumele lor roşii, mulate, cu peruci multicolore… Cam tremură, săracele, dar continuă să zâmbească. Şi, pentru prima dată, văd o fată în uniformă BGS. E drăguţă şi mai şi zâmbeşte!

Echipa permanentă Events e mai mică decât v-aţi putea imagina şi este formată din: Sorina Burlacu (General Manager), Laura Muscalu (Project Manager), Andreea Andreescu (PR Manager), Dan Duminică (Production Manager) şi Alexandra Bisceanu (Financing). Lor li se alătură, la fiecare spectacol, în funcţie de mărimea acestuia, alţi oameni responsabili cu producţie, ticketing, sponsorship, food & beverage court, merchandising, site management şi voluntari.

Pentru turneul Cirque du Soleil în România, asta înseamnă peste 200 de persoane şi fiecare dintre acestea are nevoie de training special pentru a-şi face treaba cât mai bine! Indiferent de ceea ce au de făcut, însă, tuturor celor implicaţi, chiar şi mie!, le sună mereu telefonul cu cereri de bilete sau invitaţii. Invitaţii nu prea s-au dat, iar bilete nu mai sunt!

Cel mai important lucru de rezolvat azi este aspectul spectatorilor care vin târziu. Cu toate că accesul la Romexpo este permis cu o oră înainte de fiecare reprezentaţie, din păcate mulţi dintre cei care au bilet nu reuşesc să ajungă la timp…

Din acest motiv organizatorii vor ca accesul spectatorilor să nu mai fie permis după începerea reprezentaţiei, dar acest lucru trebuie discutat şi cei de la Cirque du Soleil. În final, decizia e să se permită accesul şi celor întârziaţi, însă în grupuri de câteva persoane, în aşa fel încât să nu fie deranjaţi spectatorii punctuali. Înainte de accesul la spectacol din această seară, voluntarii trec printr-un nou training, sunt relocaţi la porţile de acces şi, astfel, lucrurile merg mai bine.

La 19.50, dinspre intrarea principală în complexul expoziţional Romexpo încă se văd oameni venind. În fine, un sfert de oră mai târziu, toţi spectatorii par să se fi aşezat iar pe scenă începe Addagio, numărul cu cei trei contorsionişti. Sunt aplaudaţi puternic, la final, la fel ca şi numărul Chinese Poles care urmează. Totul e în regulă, aşa că revin în cartierul general Events de la Romexpo, unde are loc şedinţa care analizează măsura luată şi reacţiile. În weekend, când lumea nu mai merge la serviciu, se aşteaptă ca spectatorii să fie şi mai punctuali!

În ceea ce priveşte spectacolul, Danny, bufonul, a găsit parteneri la fel de buni de pantomimă, iar numărul lui e la fel de amuzant de fiecare dată. Astăzi după amiază, însă, cei din primul rând n-au vrut să se joace cu el – păcat, cred că e o experienţă foarte tare! Ca să fiu onestă, după primul spectacol, am crezut că în partea a doua persoana din public cu care se realizează numărul de pantomimă e aleasă de dinainte, fiindcă s-a descurcat foarte bine, dar nu e! În fiecare spectacol a fost altcineva! Românii au talent, vă spun! :)

February 9

Cirque du Soleil în România. Ziua 4: Saltimbanco show!

Lume multă la Romexpo, părinţi şi copii nerăbdători să-i vadă pe cei mai buni dintre cei mai buni în lumea circului performând pentru prima dată în România. Înainte ca toată lumea să se fi aşezat, că, deh, românii n-au învăţat treaba asta cu respectul pentru artişti, spectacolul a început!

O mulţime de personaje vesele, zgomotoase şi colorate erup parcă, în faţa publicului, cu tumbe, sărituri şi strigăte. Merg printre primele rânduri, salută publicul, mai ales copiii, interacţionează cu ei, le strâng mâinile, îi prind ghiduş de nas, fac puppy eyes, totul pentru a te introduce în atmosferă, totul pentru a-ţi construi starea şi emoţia pentru a asista la cel mai longeviv (şi clasic!) spectacol Cirque du Soleil. Începe Saltimbanco!

Saltimbanco e povestea oraşului cucerit de acrobaţi şi personaje pitoreşti, e povestea evoluţiei viermilor (les vers) multicolori şi a celor cu măşti, birocraţii care încurcă lumea, către îngerii de mai târziu, acrobaţii bungee. În deschidere, ni se spune, într-o română despre care ştiu că a fost învăţată ieri, cine sunt sponsorii spectacolului (Orange) şi turneului (Infiniti), suntem rugaţi să nu facem fotografii, deloc, nici cu blitz şi nici fără, şi să ne bucurăm de universul Cirque du Soleil! Şi gata! Acum chiar începe!

Îl cunoaştem pe Baron, ghidul acestui univers colorat al cărui stăpân se crede dar asupra căruia nu are, de fapt, nici o autoritate, poate şi pentru că vorbeşte într-o limbă inventată (special pentru show, o combinaţie între arabă, suedeză şi germană), apoi pe plângăciosul Ringmaster, cu costumul lui galben şi capa albastră, care ţine, de asemenea, să atragă tot timpul atenţia asupra lui, şi pe Visătorul cu coadă albastră care adoră să doarmă şi care n-are, săracul, nici un pic de răgaz pentru pasiunea lui!

Încep numerele de acrobaţie! Adagio, o demonstraţie de echilibru şi graţie

apoi cei care se caţără pe prăjinile chinezeşti sfidând gravitaţia, susţinându-şi întregul corp în balans perfect la o înălţime de câţiva metri cu uşurinţa cu care cineva ar ţine în mână un stilou

Un moment de respiro, apoi intră în scenă Eddie, bufonul, unul care arată altfel decât v-aţi putea imagina, nici măcar nu are nasul roşu, dar a cărui imaginaţie este nelimitată. Un mim excepţional, Eddie interacţionează cu publicul în ambele sale momente, câte unul în fiecare parte a spectacolului, şi noi râdem toţi, adulţi sau copii!

Vedem jonglerii care ne amintesc cu cât de multe lucruri trebuie să ne descurcăm, în acelaşi timp, în jungla oraşului, urmăriţi şi încurcaţi de viermii cu măşti. Domnul pe care-l vedeţi mai jos a jonglat cu opt bile săltăreţe, în variate ritmuri, ba chiar a şi dansat niţel în acelaşi timp. Totul cu super viteză şi fără să-i scape nici o bilă, nici o secundă!

N-a lipsit, desigur, numărul Russian Swing, cu toate salturile ameţitoare pe care le văzusem şi la repetiţii, şi nici boleadorii – ai, ai, ai! – care au făcut dintr-un vechi instrument de vânătoare, un accesoriu de bază pentru un show incendiar, aveţi mai jos un video scurt din care vă puteţi face o idee cât de cât:

Boleadorii au închis prima parte, iar în cea de a doua am fost uluiţi de cele două gemene de la Duo Trapez şi de careul de la Bungee. De asemenea, Eddie, bufonul, a revenit, spre încântarea noastră, şi, de data asta, a nimerit un foarte talentat tânăr din public, iar împreună au făcut super show!

E greu de povestit cum e Saltimbanco şi, de fapt, cred că nici nu se poate! Fiecare are propriile amintiri din copilărie, unele la care circul, şi cu atât mai mult cel mai bun circ din lume, face apel. E suficient să spun că în două ore mi-au redefinit întrucâtva noţiunea de performanţă în arta spectacolului şi că emoţiile sunt atât de frumoase încât cel mai bine e să le trăieşti tu însuţi fiindcă orice-aş scrie eu nu se compară cu experienţa live!

La final, Cristina şi cu mine am mai stat de vorbă cu Andreea Andreescu, PR-ul Events, până s-a scurs toată lumea din Romexpo, vedete şi oameni obişnuiţi. Scena nu e goală, cum v-aţi putea aştepta, pentru că un acrobat… repetă! E un număr pe care nu l-am văzut în spectacol, nici nu cred că e din Saltimbanco, dar e ora 11 trecute, iar acrobatul se leagănă încoace şi încolo, rotindu-se pe coarda lui.

Şi apoi am început să sunăm după taxiuri, fără succes, însă. Două fete, care ne-au auzit chinuindu-ne să găsim o maşină cu care să plecăm de acolo, ne-au invitat să împărţim taxiul cu ele, lucru pe care l-am şi acceptat. Fireşte, în maşină am discutat despre spectacol, cum altfel?! Le-am lăsat lângă casa lor, apoi ne-am dus şi noi acasă.

Nici n-am deschis bine laptopul şi am primit un mesaj pe FB: “fain ce-ai scris pe blog de ei… ştiam că te cunosc de undeva!”. Era una dintre fetele din taxi iar pentru mine a fost încheierea perfectă a unei zile cu adevărat magică!

PS dacă sunteţi printre norocoşii care au văzut sau urmează să vadă spectacolul, pagina sa de pe facebook e aici şi vă garantez că mesajele voastre de mulţumire şi apreciere ajung la artişti, aşa că lăsaţi-le un gând bun. Eu zic că merită, la fel cum merită şi organizatorii (pagina lor e aici) să le spunem Mulţumesc pentru că i-au adus în România!

Credit foto: Mihai Cismas pentru Events

February 8

Cirque du Soleil în România. Backstage, ziua 3: în spatele cortinei

Astăzi a fost ziua în care cei de la Cirque du Soleil au dezvăluit câteva, doar câteva!, dintre secretele lor unora dintre jurnaliştii români, fericiţilor care au avut acces în backstage: puţini şi aleşi pe sprânceană. Am putut asista la repetiţiile de la Chinese Poles şi Russian Swing, două dintre cele mai spectaculoase numere din spectacolul Saltimbanco. Pe lângă asta, aşa cum vă spuneam, fiecare jurnalist a avut posibilitatea de a sta de vorbă cu câte un artist, creator sau membru al staff-ulu, în aşa fel încâtsă poată trata subiectul dintr-un unghi diferit.

Eu am ales, fireşte, să stau de vorbă cu Amelie, PR-ul, dar o să puteţi citi interviul într-una din zilele următoare, cel  mai probabil vineri.

***

Arena de la Romexpo e ordonată de rânduri şi rânduri de scaune, aşa cum nu am mai văzut-o niciodată. Între rânduri, nişte domni s-au apucat să aşeze covorul roşu pentru invitaţi şi glumesc, uitându-se la acrobaţii de pe scenă: “Ia uiteeee! Uite cum se-ndoaie! Ăştia n-au oase!“, zice unul, iar altul îi răspunde “pfff, io făceam de-astea la grădiniţă!”, dar nu râde şi-mi dau seama că e felul lui de a rezona cu ceea ce vede pe scenă.

Profesionişti până la cel mai mic detaliu

Pe scenă se repetă Chinese Poles, unul dintre momentele din Saltimbanco, al cărui decor este compus din câţiva stâlpi. Artiştii sunt îmbrăcaţi în costume şi nu execută întreaga rutină, ci doar momentele mai dificile. De asemenea, se asigură că toate măsurile de siguranţă sunt la locul lor, corzile întinse exact atât cât trebuie, contragreutăţile fixate perfect. Unul dintre ei se caţără, agil ca o maimuţă, până în vârful unui stâlp, cam la vreo  4 metri înălţime. Cu o mişcare suprinzătoare, se azvârle de-acolo, se roteşte în aer şi apoi “aterizează”, tot pe stâlp, prins doar cu picioarele. Fără să vreau, îmi scapă un “aaaah”, iar apoi îl recunosc, este unul dintre cei mai veseli dansatori din hora de aseară.

Rând pe rând, repetă toţi mişcări, salturi, gesturi. Sunt concentraţi, dar se simte familiaritatea dintre ei. Dincolo de măsurile de siguranţă, ei ştiu că trebuie să se bazeze unii pe alţii, că depind unii de alţii. Sunt profesionişti desăvârşiţi iar corpurile lor sunt perfect lucrate, doar muşchi. De altfel, fiecare are programul său personalizat de training şi, dacă se impune, o anumită dietă. Şi psiholog, fiindcă viaţa departe de casă nu e aşa frumoasă şi, în ciuda relaţiilor dintre ei şi a faptului că munca lor e să distreze publicul, ei sunt… la serviciu 24 de ore din 24, iar ritmul ăsta te poate epuiza psihic. Se laudă şi se încurajează unii pe alţii şi mai e un detaliu, de data asta referitor la costume, care îmi place foarte mult: chiar şi curelele cu care îşi fixează măsurile de siguranţă sunt colorate, potrivite cu restul costumului.

Următorii care repetă sunt cei de la Russian Swing. Pe scenă apare un leagăn care e asigurat ferm înainte ca acrobaţii să-l folosească. Apare şi o saltea, pentru aterizări. Balans, balans, leagănul prinde viteză şi se aude “Hop!”, după care acrobatul sare, face câteva tumbe în aer şi aterizează pe saltea cu un bubuit sec. Şi iar! Şi iar! Şi de fiecare dată se aude acest “Hop!” prin care îşi anunţă colegii să fie atenţi, că acum face saltul. De încântare uit să fac poze!

Oricum nu ar ieşi cine ştie ce, că nu avem voie să folosim blitz-urile pentru a nu-i deranja pe artişti.

Dincolo de cortină, o lume perfect pusă la punct!

Eu am cerut interviu cu Amelie, PR-ul, şi stau de vorbă cu ea preţ de vreo zece minute, după care se scuză: a venit momentul să trecem dincolo de cortină, în culise, iar Amelie este ghidul nostru. Imediat ce intrăm în spaţiul ferit de privirile spectatorilor, primul lucru pe care îl vedem sunt măştile, apoi colecţia de pălării. Absolut toate pălăriile din spectacol sunt înşirate cuminţi acolo, iar în dreptul fiecăreia stă o etichetă cu numele artistului care urmează s-o poarte.

Ca ultim detaliu de adăugat la costume înainte de intrarea în scenă sunt măştile. Astfel, actorii se îmbracă, se machiază şi, apoi, exact înainte să intre pe scenă, îşi pun măştile şi pălăriile. Totul e perfect calculat şi nu are sens să se plimbe de colo colo prin culise. Există un traseu!

Aflăm că pentru fiecare obiect de îmbrăcăminte există şi o copie de rezervă, iar pentru încălţăminte chiar mai multe şi, dacă chiar şi al doilea set cedează, în culise există un colţ unde trei fete din echipă cos şi repară tot ce e de reparat. Acolo există bucăţi din toate materialele, nasturi de toate felurile şi aţe de toate culorile!


Mai în spate sunt cutiile (uriaşe!) în care se găsesc fardurile, grupate pe cutii, câte una pentru fiecare artist/rol, cu indicaţii clare pentru ce se găseşte în fiecare cutie şi cu poză: pentru demachiante sunt nişte nori pufoşi, iar pentru farduri sunt nişte peşti viu coloraţi.

Vedem şi costumele care sunt perfect aşezate tot în nişte cutii, uriaşe şi acestea: aş încăpea cu uşurinţă într-una. Capacele cutiilor ascund încălţările potrivite cu costumele, astfel că împachetatul şi despachetatul într-o nouă locaţie se face imediat: pui capacul, scoţi capacul! Puf!

Mai departe, am văzut bucătăria – la propriu, nu la figurat! Cirque du Soleil umbşă cu bucătăria după ei – şi zona de training şi sport. Fiecare dintre artişti are un program fizic propriu, special creat pentru el de fizioterapuţii trupei dar, zâmbeşte Amelie, sunt zile în care se mai permite chiului.

Zâmbesc şi eu, dar nu pot să nu mă întreb ce antrenament mai bun i-ar trebui, de exemplu, domnului care se cătăra mai devreme, folosindu-şi doar picioarele, pe unul dintre stâlpii chinezeşti…

Revenim în arenă, urmărim încă o repetiţie, apoi Amelie ne spune categorică, dar cu zâmbetul pe buze, că începe repetiţia cu sunet, şi că Thank you very much for being here. We’re sorry, but you have to leave now.

Aşa am şi făcut, doar numai pentru a reveni, peste o oră, la spectacol! Începe Saltimbanco!

PS O altă poveste din culise citiţi la Cristina Bazavan.

February 7

Cirque du Soleil în România. Backstage, ziua 2: La circ!

Azi am avut o zi din alea în care fiecare lucru din agendă se precipită, se încalecă cu celelalte şi, fireşte, mai apare încă ceva care trebuie făcut… azi! Într-un final dramatic, însă, am ajuns în vastele apartamente şi m-am cazat pe canapea lângă o cană uriaşă cu ceai…

Ce naiba scriu eu aici, când, de fapt, articolul ăsta trebuie să înceapă aşa:

I-am cunoscut pe cei de la Cirque du Soleil! Şi am fost cu ei la circ! La circul nostru românesc, Globus, la un spectacol, Destinul Dacilor, care a fost senzaţional! (acum deja aş putea să apăs Publish, dar ştiu că vreţi detalii, aşa că citiţi, totuşi, şi restul articolului!)

În cinstea prezenţei Cirque du Soleil în România, Brânduşa Novac, directoarea Circului Globus, a pus la cale o reprezentaţie specială a spectacolului Destinul Dacilor, un spectacol de gală dacă vreţi, fiindcă pe lângă gradenele pline cu copii şi presă, pe lângă artiştii de la Cirque du Soleil, au mai asistat şi primarul Bucureştilor, Sorin Oprescu, dar şi ambasadorul Canadei la Bucureşti, Sorina Burlacu, Director General Events, Chris May, Company Manager Saltimbanco (aka şeful turneului mondial al spectacolului) şi multe alte personalităţi din lumea artistică românească. De gală, cum ziceam!

Sorin Oprescu şi Brânduşa Novac

Spectacolul celor de la Globus este incredibil de mişto, de la regie, subiect, acrobaţii, dresură, lumini, muzică… serios, nu mă aşteptam să fie atât de bun! Oaspeţii canadieni au urmărit cu atenţie fiecare număr, au aplaudat şi au scandat, au tropăit din picioare mai ceva ca nişte copii! Spectacolul e interactiv pe alocuri, publicul trebuie să decidă, de exemplu, dacă fiicele Daciei să fie sau nu eliberate de romani şi, fireşte că s-a strigat DAAAA! Ei, au strigat şi cei de la Cirque du Soleil, chiar dacă nu priepeau ei foarte clar cu ce sunt de acord.

În pauză, unii dintre ei m-au rugat să le explic vreo câteva detalii din spectacol şi erau teribil de interesaţi de partea cu dresura de animale: abia aşteptau să vadă leii. De asemenea, m-au rugat să-i învăţ cum se spune  Mulţumesc. Înainte ca cele 15 minute să se fi scurs, erau toţi la locurile lor, în sală, cuminţi şi discuplinaţi. Spectatorii români au mai întârziat… fashionably late :(

“Sunt fericit pe scenă”

L-am întrebat pe RJ, unul dintre artiştii din Saltimbanco şi unul dintre puţinii americani din Cirque du Soleil dacă nu e obositor, totuşi, să joace de nouă ori în patru zile. “Nu, eu sunt fericit pe scenă. Nu simt oboseala, doar o stare de bucurie după ce-mi scot costumul, mă demachiez, fac un duş şi, abia apoi, respir uşurat că totul a ieşit bine din nou”. Tot RJ a fost unul dintre cei care şi-au dorit mult să cunoască distribuţia spectacolului de la Globus  – li s-a împlinit dorinţa după lăsarea cortinei. Funny thing, după doar o zi petrecută la noi în ţară mi-a zis că înţelege că, de fapt, România este ţara tuturor posibilităţilor. Am râs amândoi. Eu cam mânzeşte! :D

La final, când romanii şi dacii fac pace (da, fac pace!) şi dansează toţi o maaare horă, cei de la Cirque du Soleil s-au urcat şi ei pe scenă şi au dansat alături de artiştii români. Fără inhibiţii, fără reţineri, pur şi simplu artişti care performau împreună. Mi s-a părut un moment foarte fain, cu atât mai mult cu cât părerea unanimă a celor pe care i-am întrebat cum li s-a părut spectacolul a fost: Sunt la fel de buni ca şi noi!

De altfel, cei de la Cirque du Soleil au fost primii care, la aplauze, s-au ridicat în picioare! Chapeau bas!

 

După spectacol am stat un pic mai mult de vorbă cu un alt membru al distribuţiei Saltimbanco, cel care joacă rolul Baronului. El mi-a povestit că sunt în turneu până în decembrie şi că vin dintr-o Sofie literalmente îngheţată. M-a întrebat cum e perceput Cirque du Soleil în România şi i-am spus că publicul român abia aşteaptă să-i întâlnească şi că nu e de mirare că joacă nouă spectacole cu casa închisă. I-am povestit un pic de Sibiu, de FITS şi de Malabar, pe care i-am văzut acolo şi de care eram sigură că ştie (ştia!) şi că românii, în general, sunt apropiaţi de arta spectacolului şi îi vor primi cu căldură, în ciuda vremii de afară.

Apoi am vorbit un pic despre viaţa lor, mereu pe drumuri, şi mi-a spus că pentru cei din Cirque este ori viaţa ori cariera, dar că alegerea e firească dacă iubeşti ceea ce faci, iar ei sunt, cu toţii, pasionaţi de munca lor. Cumva, unii dintre ei au reuşit, probabil, să îmbine viaţa (de familie) cu cariera (în circ), pentru că în grupul celor de la Cirque du Soleil erau şi doi copii, o fetiţă de vreo 10 ani şi un băiat de vreo cinci.

Nu, n-am întrebat, nu chiar toate întrebările trebuie adresate… La Cirque e bine să existe şi un pic de mister.

Mîine merg în backstage tour şi am interviu cu… eh, o sa citiţi voi cu cine! Nu uitaţi, până la ora 13 puteţi să-mi spuneţi ce vreţi să ştiţi despre Cirqu du Soleil şi Saltimbanco iar eu promit să încerc să aduc răspunsuri!

De final, o informaţie mega importantă: s-au mai pus în vânzare câteva locuri, aşa numitele locuri tehnice care fuseseră reţinute, în caz că e nevoie de mai mult spaţiu pentru spectacol. Sunt locuri foarte bune, dar grăbiţi-vă, că nu sunt multe!!!

February 6

Cirque du Soleil în România. Backstage, ziua 1: Voluntarii

Începând de astăzi am plăcerea de a fi blogger oficial al spectacolului Cirque du Soleil în România, o serie de nouă reprezentaţii care încep pe 8 februarie, cu un singur spectacol, şi continuă până pe 12 februarie, cu câte două show-uri pe zi, ceea ce face ca Saltimbaco, cu 36.000 de spectatori, să fie cel mai bine vândut spectacol în sală din România. Cel puţin până în acest moment.

Sunt la sediul Events, organizatorul acestui turneu în România, unde febra pregătirilor se simte şi face abstracţie de codul portocaliu de afară. Sună telefoanele ca la … Gară, iar jurnaliştii vin să-şi ia acreditările. O parte dintre ei vor avea, ca şi mine, acces în backstage în ziua primei reprezentaţii, vor putea asista la repetiţii şi vor putea pune întrebări.

Apropo de asta, mi se pare foarte tare felul în care se pregătesc PRii Cirque du Soleil pentru întâlnirea cu presa, cerând fiecărui jurnalist detalii despre unghiul de abordare în aşa fel încât cei mai potriviţi oameni din staff să fie pregătiţi să răspundă fiecăruia la întrebări.

Toate tirurile cu echipamente au venit în România, 19 în total, dacă vreţi să vă faceţi o idee, iar la “locul faptei”, adică Romexpo, pavilionul central, se află echipa de producţie şi aproape 100 de voluntari care se ocupă, alături de organizatori, de bunul mers al lucrurilor.

Voluntarii sunt asiguraţi de Brigada de voluntari, un ONG care s-a specializat în genul ăsta de serviciu pentru marile evenimente din România. Am stat de vorbă un pic cu Ionuţ Tunaru, cel care coordonează activitatea lor la spectacolele Cirque du Soleil şi am aflat că voluntarii au între 18 şi 27 de ani, majortatea fiind studenţi, majoritatea fiind fete. Unii dintre ei au mai lucrat cu Events, la concertul Aerosmith.

Printre rolurile pe care aceştia le au în impresionanta producţie se află cele de translatori, asistenţi ticketing, garderobă, presă şi chiar plasatori – apropo, omuleţii cu tricouri verzi sunt acolo pentru voi, să vă ajute să vă găsiţi locurile.

Brigada de voluntari este o iniţiativă ce-i aparţine lui Ionuţ Tunaru care, în 2008, după Summit-ul NATO, a identificat această lipsă pe piaţa evenimentelor iar acum BdV participă la majoritatea evenimentelor mari din România. Tot de la Ionuţ am aflat că pentru Cirque du Soleil s-au cerut mai mulţi voluntari decât de obicei, şi chiar şi persoane din afara bazei de date, care, în acest moment, numără 400 de nume. La finele fiecărui eveniment, voluntarii primesc câte o diplomă ce atestă participarea lor şi cred că nu le prinde deloc rău la CV :)

Emerson Souza Neves, unul dintre protagoniştii show-ului, la machiaj.

Credit foto: Cirque du Soleil

Spuneţi-mi dacă vreţi să ştiţi lucruri despre acest turneu în România, despre Cirque du Soleil şi despre Saltimbanco. În această săptămână vor fi multe de văzut, multe de povestit şi, în consecinţă, multe de citit!

Premiez cea mai interesantă întrebare! :)

November 8

Cirque du Soleil, lecţii de branding

Ştiam de ceva vreme de eveniment şi mi-a fost greu de tot să nu mai spun nimănui, chit că eram mega încântată fiindcă Cirque du Soleil e mai mult decât un spectacol, e o bucurie, un eveniment, un fenomen!

Totuşi, ieri s-a făcut anunţul oficial şi am putut să spun şi eu: Cirque du Soleil vin în România. Spectacolul, unul dintre cele peste 20 de producţii puse în scenă de ei, se numeşte Saltimbanco, e printre cele mai longevive ale trupei şi explorează universul urban din variate unghiuri: oamenii şi relaţiile dintre ei, grupurile, străzile şi chiar zgârie-norii.

Mai multe detalii despre bilete şi show găsiţi pe site-ul orgnizatorului, Events.

Şi pentru că deja nu mai e news prezenţa Cirque du Soleil în România, vreau să mă refer acum la ceva diferit de spectacolele lor, dar tot legat de ei, şi anume la două chestii de branding.

Prima dintre ele, Jukari e un program special de fitness dezvoltat de Cirque du Soleil împreună cu Reebok, şi mi se pare că punctează foarte tare la capitolul branding pentru ambele companii. Iniţiat acum câţiva ani, programul are două variante, Fit to Fly™ şi Fit to Flex™, şi e endorsat de multe vedete internaţionale printre care: Kelly Brooks, Nicole Scherzinger, Mischa Barton, Brooke Burke, Jennie Garth, Molly Sims, Regina King, Maria Menounos, Helena Christensen, Bar Refaeli sau Kim Kardashian.

Fireşte, vorbim de tot ce se poate produce sub auspiciile unui asemenea joint-venture: un set special de exerciţii, DVD-uri, accesorii, articole de sport şi aşa mai departe, şi mi se pare absolut genială ideea acestei asocieri!

A doua chestie brand related este că din toamna lui 2011 Cirque du Soleil au un parteneriat si cu Desigual, brandul de îmbrăcăminte deja destul de nonconformist, cu o colecţie inpirată din designul costumelor de circ. Şi arată bestial!

Despre Cirque du Soleil o să mai tot povestesc printre rânduri fiindcă, dincolo de un spectacol desăvârşit pe care îl oferă publicului, sunt o industrie perfect pusă la punct, până în cele mai mici detalii, după cum o să vedeţi în alte articole. Apropo, ştiaţi că au peste 5000 de angajaţi?! Cinci mii, aham!