Exerciţiu de imaginaţie:

O staţie aglomerată de metrou newyorkez. Trenul este în staţie. Printre ultimii călători care coboară e un bărbat.  Are în braţe o carte, poate un ziar, o mapă, cine mai ţine minte chiar toate detaliile. Şi o mânuşă. Doar una. Cealaltă e picată pe la mijlocul vagonului. O vede, dă s-o recupereze, însă uşile se închid, aşa că bărbatul din povestea noastră nu mai stă pe gândurişi strecoară repede în vagon şi cealaltă mânuşă. Pentru că, desigur, ce sens are să găseşti doar una? Şi chiar dacă aşa pare logic câţi dintre noi am fi procedat la fel?!

Ce nebunie! Azi am reuşit să văd un amic de la Cluj, două filme, să ajung, în fine, la TIFF Art, la Muzeul de Artă, să-i descopăr pe cei de la DahkaBrahka (o revelaţie!) şi să stau la poveşti (mult!) cu austriecii de la The Sofa Sufers.  Şi nici n-a plouat, ceea ce poate fi trecut cu un mare plus în calendar. Nu c-ar mai conta! Atmosfera de la Cluj e foarte caldă!

Orele sunt înaintate spre foarte târziu, aşa că să nu ne pierdem în amănunte… deşi exact amănuntele sunt cele care fac deliciul acestui minunat eveniment, TIFF-ul! Amănuntele şi oamenii!