Ce nebunie! Azi am reuşit să văd un amic de la Cluj, două filme, să ajung, în fine, la TIFF Art, la Muzeul de Artă, să-i descopăr pe cei de la DahkaBrahka (o revelaţie!) şi să stau la poveşti (mult!) cu austriecii de la The Sofa Sufers. Şi nici n-a plouat, ceea ce poate fi trecut cu un mare plus în calendar. Nu c-ar mai conta! Atmosfera de la Cluj e foarte caldă!
Orele sunt înaintate spre foarte târziu, aşa că să nu ne pierdem în amănunte… deşi exact amănuntele sunt cele care fac deliciul acestui minunat eveniment, TIFF-ul! Amănuntele şi oamenii!
Primul film din agendă a fost o peliculă coproducţie Ungaria-Germania, bine făcută, dar fără efecte de pumn în stomac, o paralelă între înstrăinarea unui cuplu de unguri care a emigrat în Germania (şi o duce bine-mersi) şi înstrăinarea de ţară şi prieteni vechi a Zsuzskăi, femeia din cuplu. Patria, sexul şi alte inconveniente. Light, da’ nu neapărat rău.
După film am dat o fugă la Muzeul de Artă unde se desfăşoară o parte din evenimentele înscrise pe agenda TIFF Art (sub semnul generos al Master Card). Eu am văzut ieri expoziţia de fotografie despre însingurare, “24 de expresii ale Solitudinii???, de Mirona Radu. Nu mi s-au părut toate solitudine, ca să fiu sinceră, dar unele te duc cu gândul la linişte şi introspecţii, aşteptare sau, dimpotrivă, momentele în care nu mai speri şi nu mai aştepţi nimic. De văzut.
După masă am revenit nu doar la sentimente mai bune ci şi la Casa Tiff, unde, ce potrivire, ucrainienii de la DahkaBrahka făceau probe de sunet în variantă de mini concert. Ştiu că v-am spus, când am scris de concerte, că nu e genul meu de muzică dar am greşit. Sound-ul lor e diferit faţă de orice-am mai ascultat, iar live sună altfel – mult mai bine! – decât ce-am auzit eu via YouTube. Şi, da, mi-au plăcut mult, iar dacă aveţi vreodată ocazia, nu ezitaţi. E mai mult decât muzică, e o experienţă.
La 19.30 m-am dus la unul dintre filmele pe care le-aveam pe listă încă de acasă. Odată pentru că era cu acompaniament live de la Sofa Surfers, trupa descoperită cu ocazia TIFF 2013, şi pe urmă pentru că ideea de eseu în staţiile de metrou ale unor mari oraşe din lumea asta mi s-a părut foarte seducătoare. Şi am avut dreptate, a fost! O să vă povestesc despre film într-un post separat. Nu ştiu când o să-l scriu, sper că înainte de a ajunge să mă bucur, din nou!, de deliciile metroului bucureştean. Fiindcă Train of Thoughts merită o poveste a lui. Iar eu, după o lungă discuţie cu regizorul, am povestea!
Seara, în fine, concertul Sofa Surfers, care sună excelent. Iar unul dintre ei, Wolfgang Schlögl, face proiecte şi muzică de teatru cu Burghtheater, cel mai mare din Viena, ştia şi de Festivalul de la Sibiu, aşa că ne-am găsit multe subiecte comune de dezbătut. Şi uite-aşa am încă vreo două ore de interviu de scos. More for me, more for you! Singurul regret e că albumul lor e sold out, aşa că n-am avut ce să cumpăr! :(
Dar poate mai vin pe la noi sau poate mergem noi pe la ei, cine ştie! Oricum, înc-o trupă pentru playlist!
Iar la final de zi, în taxi, până să-i explic şoferului unde vreau să ajung, cine venea agale, chitit să se urce în maşina în care eram eu? Domnu’ Andrei Crivăţ, acest sârb clujean din Brăila, după cum singur îşi spune! Ca să vezi cum marile spirite se întâlnesc, uneori, şi în viaţa reală! :))
Şi cu asta, vă las în compania matinală a Mihaelei Mureşanu care povesteşte, în postul următor, despre Scrie despre tine, festivalul cel drăguţ care se termină la finele acestei săptămâni cu două propuneri de spectacol fain, asta ca să nu ziceţi că nu mă gândesc şi la cei rămaşi acasă, în Bucureştiu – înteleg – ploios.
Leave a Comment