pr intre randuri - by ruxandra predescu
Home
.eu
 pr intre randuri - by ruxandra predescu
  • Home
  • .eu
texte de tot râsu'

Taximetristul măcelar

February 11, 2012 by ruxandra 6 Comments

Zilele astea de iarnă autentică au adus temperaturi mult prea joase faţă de alinturile iernii din decembrie. În consecinţă, una dubioasă, că n-ar trebui să fie aşa, taximetriştii, uitând că, la bază, aparţin tot speciei umane, ca noi toţi, speculează fiecare zecime de grad în minus de pe scala termometrelor, iar preţul lor creşte direct proporţional cu viteza vântului care ne ia pe sus şi sufletele!

Marţi seară, după spectacolul de la Globus, m-a lăsat cineva la Aviatorilor ca să iau de acolo un taxi. În staţie, chiar unul de firmă, “ce noroc pe mine!”, mă gândesc. Deschid portiera din spate.

– Liber?

– Unde mergeţi?

– Până la Ministerul Transporturilor.

– 15 lei, că n-am găsit gaz şi-am pus benzină!

Afară era un vânt care-ţi făcea acupunctură, lipsit, însă, de orice proprietate benefică a metodei alternative de tratament! 15 lei nu erau un capăt de ţară, dar, totuşi, de trei ori mai mult decât face?! De la un taxi de firmă? Nu cred! Şi, în definitiv, din partea mea n-are decât să pună şi sirop de coacăze în rezervor, dacă respectă preţul de pe portieră.Sătulă de neomenia acestor mici dictatori ai traficului, mi-au venit nişte super draci!

– Bine, zic. Sun eu la firmă să-i întreb dacă s-a schimbat tariful sau vă mai gândiţi, dracu’, că e iarnă şi e frig şi că ce faceţi nu e doar ilegal dar şi imoral?!

– Păi, domnişoară, am pus benzină, e de două ori mai scumpă.

– Nu mă interesează. Deci? Sun sau mergem?

Am mers. Pe drum mi-a povestit ce viaţă grea au, că pe patron nu-l interesează în ce condiţii e maşina, îi decontează doar cât să meargă şi să producă milionul pe care-l au de dat, zilnic, la firmă.

– De ce nu vă lăsaţi? Vă apucaţi de altă meserie!

– Eu am meserie bună, domnişoară, sunt măcelar, am două diplome de specializare. Da’ când m-am angajat la patron, am muncit ca prostu’ şi el a zis că-mi dă salariul săptămâna viitoare. Nici acum nu i-am văzut! Şi sunt priceput , domnişoară, tăiam nişte fripturi, uite-aşa!, zice, şi face un gest cu palma prin aer!

Mai mult ca să fac conversaţie, îl întreb cum se alege carnea de vacă, fiindcă mi se pare tricky treaba asta.

– Aaaah, spune. E cu schepsis! Să fie deschisă la culoare, dacă-i închisă e veche sau e de cal. Şi să vă uitaţi la grăsime, aia-i cheia! Să fie, aşa, marmorată. Şi moale. Da’ nu prea moale.

– Auziţi, se întrerupe! Da’ eu vă ştiu, cumpăraţi carne de la Matache, din hală.

– Da, până s-o închidă, da.

– Vă ştiu! Mă puneaţi să vă tai fripturile şi să toc pieptul de pui.

– Aşa e.

Între timp am ajuns pe strada mea şi-i spun să opreasă.

– Aaaa, păi se schimbă treaba, domnişoară. Că matale mereu îmi lăsai câte ceva. Ce-s trei kilometri, acolo. Fac cinste.

– Păi benzina?

– Lăsaţi, domnişoară, că nu mă face pe mine o litră!

Şi n-a vrut să-mi ia banii! E, poftim!

Share:
texte de tot râsu'

Taximetristul religios

February 5, 2011 by ruxandra 8 Comments

Aseară am ieşit cu niste doamne la un pahar de apă plată cu lămâie şi poveşti despre alchimia interioară. Până pe la 1 am râs aproape fără întrerupere, şi încă am mai fi râs dacă nu se închidea locul în care ne aflam – ceea ce înseamnă că trebuie să reedităm momentul de-aseară, doamnelor!

La plecare, ne-am urcat toate patru într-un taxi, trei în spate, eu în faţă, că la Bucureşti, capitală europeană, nu se găsesc taxiuri ca’n New York/Sex in the City, na, să stăm toate patru în spate. I-am zis domnului conducător auto că dorim să mergm în El Grande Comandante şi nu trec 50 de metri că domnul ne spune cum că locul cu pricina este nici mai mult nici mai puţin decât “un cuib de draci”. Mă gândeam că zice aşa, la mişto, dar nu! A început să ne ţină o predică despre mântuirea sufletului prin cuvântul Domnului şi despre cum faci un lucru diavolesc atunci când dansezi.

Grijă mare la ficat!

Cele trei în spate râdeau muteşte de se prăpădeau, eu trebuia să râmăn serioasă că, deh, nu voiam sa-l fac pe om să se simtă aiurea. Nu mai spun că tot plafonul maşinii, mă rog, nu tot, dar tot ce vedea el din plafon era tapetat cu icoane şi crenguţe de busuioc, iar din apărătoarea de soare mă priveau fix nişte sfinţi, de-mi venea să-mi cer iertare si pentru ce nu făcusem!

Pe la Universitate am aflat că nu care cumva să acceptăm cardul de sănătate că, în baza lui, poiticienii află detalii despre ficatul nostru, de exemplu, şi, dacă ficatul e bun (al meu nu e, lăsaţi-l în pace!), imediat ţi se înscenează un accident şi eşti pa, şi-ţi iau şi ficatul!

Deci aveţi grijă, da? :)))

Share:

Publicate recent

  • Hamlet la Craiova: A fi sau a nu fi în sală? Asta e întrebarea!
  • Shakespeare + tehnologie = LOVE
  • Furtuna lui Bob Wilson a cucerit Craiova
  • Faceți exerciții de admirație!
  • Chestiunea ”Man or bear?”
  • FILM: Michel Gondry – Cartea cu soluții
  • Astra Film 2023: O bucurie de festival!

Categories

  • Barbatii. Ghid de buzunar
  • Cântece şi încântări
  • Carte
  • concurs
  • De suflet
  • De-ale fetelor
  • Dileme
  • Din casă
  • dinRomania
  • domnul Sony & Maxine Jazz
  • evenimente
  • Filme
  • FITS
  • Foto
  • ganduri printre randuri
  • Interviuri
  • Necategorizate
  • Obiceiuri sănătoase
  • Online stuff
  • PR sau piar
  • ţara mea de d'oh!
  • Teatru
  • texte de tot râsu'

Ză claud

bloggeri blogging blogosfera bucurii campanii comedy cluj comunicare concert concerte concurs copii dans domnul sony eveniment evenimente farmec Festival festivalul international de teatru de la sibiu festivaluri film filme FITS ganduri printre randuri ideo ideis interviu interviuri lectii de fericire marta usurelu muzica obiceiuri sanatoase pisici politică povesti PR premii promo relatii publice revista biz romania Sibiu social media teatru TIFF umor vodafone
©2020 Ruxandra Predescu