Aseară am ieşit cu niste doamne la un pahar de apă plată cu lămâie şi poveşti despre alchimia interioară. Până pe la 1 am râs aproape fără întrerupere, şi încă am mai fi râs dacă nu se închidea locul în care ne aflam – ceea ce înseamnă că trebuie să reedităm momentul de-aseară, doamnelor!
La plecare, ne-am urcat toate patru într-un taxi, trei în spate, eu în faţă, că la Bucureşti, capitală europeană, nu se găsesc taxiuri ca’n New York/Sex in the City, na, să stăm toate patru în spate. I-am zis domnului conducător auto că dorim să mergm în El Grande Comandante şi nu trec 50 de metri că domnul ne spune cum că locul cu pricina este nici mai mult nici mai puţin decât “un cuib de draci”. Mă gândeam că zice aşa, la mişto, dar nu! A început să ne ţină o predică despre mântuirea sufletului prin cuvântul Domnului şi despre cum faci un lucru diavolesc atunci când dansezi.
Grijă mare la ficat!
Cele trei în spate râdeau muteşte de se prăpădeau, eu trebuia să râmăn serioasă că, deh, nu voiam sa-l fac pe om să se simtă aiurea. Nu mai spun că tot plafonul maşinii, mă rog, nu tot, dar tot ce vedea el din plafon era tapetat cu icoane şi crenguţe de busuioc, iar din apărătoarea de soare mă priveau fix nişte sfinţi, de-mi venea să-mi cer iertare si pentru ce nu făcusem!
Pe la Universitate am aflat că nu care cumva să acceptăm cardul de sănătate că, în baza lui, poiticienii află detalii despre ficatul nostru, de exemplu, şi, dacă ficatul e bun (al meu nu e, lăsaţi-l în pace!), imediat ţi se înscenează un accident şi eşti pa, şi-ţi iau şi ficatul!
Deci aveţi grijă, da? :)))
super tare…eu am parte numai de taximetristi manelisti sau din aia care au facut sex cu tot ce misca in bucuresti:)))
bai, io a putea scrie o carte despre taximetristi, cred. da’ dupa ce’mi iau permisul :))
Am o cunostinta din America care a lucrat in RO vreun an. Dezvoltase o teorie conform careia cu cat un taximetrist e mai evlavios (din punct de vedere vizibil pe parbriz) cu atat te fura mai mult. :D
asta a fost ok la bani, nici mai mult, nici mai putin decat facea cursa in mod normal. da’ a vrut sa ne ajute sa ne mantuim :))
Sper să nu citească şi dl manager general Daniel de la BOR Inc, că ne trezim mâine prin Bucureşti cu firma de taximetrie Crist-Taxi, în care şoferu’ îţi pune Trinitas la maxim, te afumă cu tămâie şi te afuriseşte de nu te vezi dacă nu laşi 10% în cutia de milei. Doamne fereşte!
io n’am vazut cutia milei in taxi. iar de lasat las in functie de calitatea serviciilor, daca conduce aiurea, daca incetineste cand e semaforul verde samd nu’i las decat vreo cativa banuti
zicea cineva mai sus ca mine-n zelist: prostia unui sofer este direct proprtionala cu numarul de icoane, cruciulite si briz-brizuri prinse de oglinda retrovizoare/bord/parbriz