Trebuie c-am fost puţin nebună când m-am apucat, de capul meu, să fac un soi de şantier în casă, când, ultradecisă, l-am sunat pe S. şi l-am rugat să meargă cu mine să iau vopsea, trafaleţi, amorsă, mânuşi şi tot ce-i mai trebuie meseriaşului ca să zgrăvească una bucată sufragerie şi, deşi nu era în plan, una bucată bucătărie – urmează un hol mic şi baia – dacă nu cedez până atunci.

Azi am stat mai mult cu ochii pe pereţi, uimită întrucâtva că albul cel alb pe care zugravul îl aşezase acolo acum nişte ani, prin deceniul trecut, aşa, nu mai e taman… alb. Obişnuinţa ne schimbă şi percepţia culorilor, pasămite, că, dacă mă întrebai, eu zicem că-s albi! :)

De fapt, erau un fel de grej (pentru domni: grej e un amestec de gri cu bej), iar după spălat şi amorsat pereţii se apropiau de culoarea vântului turbat.