pr intre randuri - by ruxandra predescu
Home
.eu
 pr intre randuri - by ruxandra predescu
  • Home
  • .eu
De-ale fetelor

Pentru curbe apetisante

September 22, 2011 by ruxandra 3 Comments

Am fost la Fit Curves abia săptămâna trecută, să văd şi eu despre ce vorbeşte toată blogosfera feminină. Ei bine, admit, conceptul m-a sedus. E vorba despre un sistem de exerciţii care durează doar jumătate de oră dar care e gândit să-ţi pună la lucru întreaga musculatură prin forţă, cardio şi stretching, şi, da, toate în numai jumătate de oră. Conceptul nu e inventat la noi şi are vreo patru milioane de fane în toată lumea deci n-are cum să fie rău!

Vorbim de opt aparate, fiecare cu specificul său, şi opt zone de aerobic în care ai 30 de secunde să te relaxezi. Un tur complet nu e atât de complicat pe cât ar putea părea şi, da, pentru că am probat, chiar durează doar 30 de minute. Dacă eşti într-una din zonele în care se găsesc cele două săli (Vitan şi, din 3 octombrie, DrumulTaberei), poţi să dai o fugă chiar şi în pauza de masă.

Gazdele sunt prezente tot timpul şi se asigură ca exerciţiile să fie corect executate, iar la finalul turului de aparate eşti invitată la stretching – şi abia acolo poţi constata, ca mine, de exemplu, dacă eşti sau nu anchilozată. Sala este dedicată exclusiv doamnelor, ceea ce iar e bine, fiindcă n-ai obsesia că vreun domn interesant te cântăreşte din ochi în timp ce tu transpiri ca să te tonifici şi/sau să scapi de surplusurile strategic plasate fix unde nu ne place nouă să fie! Detalii mai multe aici.

Mi-ar plăcea să merg, dar nici unul dintre cele două locuri nu mi-e suficient de aproape de casă ori de birou şi mi se pare mult să fac o oră dus-întors pentru o jumătate de oră de exerciţii. Dar pentru cine locuieşte sau lucrează în cartierele de care ziceam, go! E cu muzică, surprize, energie şi e foarte… intim. Ca o şuetă cu fetele, doar că te şi tonifici în timpul ăsta! Ce mai vreţi?! :)

(de fapt, ştiu ce vreţi, dar nu, pacheţelele de pe abdomen şi fermitatea.. ăăăă zonelor pufoase nu se se obţin fără sport! No pain, no gain, ladies!)

Share:
Dileme

Let’s Do It România prin Bucureşti

September 22, 2011 by ruxandra 2 Comments

Îl bălăcăresc în fiecare zi pentru că e murdar, insalubru, chiar, pute, pe alocuri, e înghesuit şi prea puţin verde după gustul meu. Pentru că parcul de lângă casă are aleile explodate şi nimeni nu-şi bate capul să facă ceva legat de asta, şi e greu să alergi aşa. De trafic aproape că nici nu merită să pomenesc, atâta e de dramatică treaba. Şi nici n-au (re)venit studenţii în oraş, iar şuvoiul motorizat se târâie încet pe artere, gâtuit pe la intersecţii!

Centrul Vechi e o ruină prost pietruită, cu puzderie de terase printre care cu greu cineva îşi poate face loc. Nu a mai rămas nimic de vizitat: Hanul lui Manuc e închis, Stravropoleos-ul abia îşi şopteşte povestea iar studioul Casandra a fost retrocedat şi urmează să devină cârciumă, fiindcă proprietarul nu vrea teatru acolo iar Primăriei nu i-a trecut prin cap să pună condiţii la retrocedare. Casele vechi, dărăpănate – câte mai sunt – au faţade care abia mai rezistă şi oricum cu greu le poţi zări printre umbrelele branduite cu beri medaliate sau nu.

Dintre toate meseriile şi breslele Bucureştilor de odinioară, Lipscani, Şelari, Gabroveni, Blănari, ai zice că tot ce-a mai rămas acum sunt neinspiraţii care produc nişte rochii obosite de mireasă. Micile târguri care se întind, ocazional în spatele BNR-ului, sunt şi ele pline, în majoritate, de produse Made in China sau Taiwan, ceasuri cu pene şi pene cu strassuri şi strassuri cu luminiţe sau mai ştiu eu ce kitchoşenii. Iar asta nu e tot ce se poate spune de rău de oraşul ăsta.

Şi totuşi, dacă-l cunoşti un pic, îţi intră în sânge, şi ajungi să observi porumbeii aciuiaţi pe lângă o streaşină pusă acum mai bine de-un secol pe casă. Şi, când îşi ridici privirea, observi detalii dantelate pe zidul de sub streaşină, pe casa vecină, pe întreaga stradă. Vara, parfumul teilor e minunat, iar toamna culorile vesele ale frunzelor împodobesc asfaltul gri. Pe străzile cu nume de capitale străine merită să mergi doar la pas, ca-ntr-un muzeu, şi chiar Calea Victoriei, de la palatul lui Enescu până la palatul CEC, merită străbătută la pas. Ca şi Cotrocenii, de altfel, şi-ar mai fi şi alte zone, locuri pitite, scăpate de…  mă rog, de “progres”.

M-am născut în oraşul acesta aşa că mă bucur când se strânge lumea pentru a-l cunoaşte mai bine. Mi-ar fi plăcut, totuşi, ca o asemenea iniţiativă să nu se suprapună peste o alta, una pe care eu o preţuiesc foarte mult, respectiv Let’s Do It, România. Sigur, poate munca participanţilor de sâmbătă n-ar face mare diferenţă între mormanele de gunoaie şi o Românie curată. Pe de altă parte, probabil că oricine ar putea găsi ceva mai bun de făcut decât să perie câmpiile şi pădurile pentru a extrage din ele peturi, pamperşi, ambalaje, păpuşi stricate şi câte şi mai câte.

Şi nu asta e ideea, nu?

Ne plângem constant de ce nu fac mai-marii pentru noi, dar mie, Let’s Do it, dincolo de componenta de igienizare vizuală a ţării, mi se pare că organizează şansa ca fiecare român să se poată implica pentru un bine mai mare şi comun. Şi din motivul ăsta, principial, aş fi preferat să nu existe alternative – chiar dacă faine şi binevenite! – organizate în chiar aceeaşi zi.

Share:
texte de tot râsu'

Allegria în cheia… pierdută!

September 22, 2011 by ruxandra No Comments

Nu ştiu cum să explic alăturarea, dar pentru mine aşa a avut sens, în seara asta: un mix între Allegria şi Minulescu. De fapt, ştiu şi de ce, dar e irelevant, ca o întâmplare care e ilară doar când se petrece, nu şi când e relatată, ulterior. Bucuraţi-vă de ambele, însă:

Cheia ce mi-ai dat aseară –
Cheia de la poarta verde –
Am pierdut-o chiar aseară!…
Dar ce cheie nu se pierde?
Cheia ce mi-ai dat aseară
Mi-a căzut din turn,
Pe scară,
Şi căzând, mi-a stins lumina.

Luaţi cu Allegria:

Pe cuvând dacă uneori Legile lui Murphy nu sunt singurele care funcţionează! În plus, am aflat, vremea e foarte ok! M-am râs!

Share:

Publicate recent

  • Hamlet la Craiova: A fi sau a nu fi în sală? Asta e întrebarea!
  • Shakespeare + tehnologie = LOVE
  • Furtuna lui Bob Wilson a cucerit Craiova
  • Faceți exerciții de admirație!
  • Chestiunea ”Man or bear?”
  • FILM: Michel Gondry – Cartea cu soluții
  • Astra Film 2023: O bucurie de festival!

Categories

  • Barbatii. Ghid de buzunar
  • Cântece şi încântări
  • Carte
  • concurs
  • De suflet
  • De-ale fetelor
  • Dileme
  • Din casă
  • dinRomania
  • domnul Sony & Maxine Jazz
  • evenimente
  • Filme
  • FITS
  • Foto
  • ganduri printre randuri
  • Interviuri
  • Necategorizate
  • Obiceiuri sănătoase
  • Online stuff
  • PR sau piar
  • ţara mea de d'oh!
  • Teatru
  • texte de tot râsu'

Ză claud

bloggeri blogging blogosfera bucurii campanii comedy cluj comunicare concert concerte concurs copii dans domnul sony eveniment evenimente farmec Festival festivalul international de teatru de la sibiu festivaluri film filme FITS ganduri printre randuri ideo ideis interviu interviuri lectii de fericire marta usurelu muzica obiceiuri sanatoase pisici politică povesti PR premii promo relatii publice revista biz romania Sibiu social media teatru TIFF umor vodafone
©2020 Ruxandra Predescu