Când am fost contactată de Purina ONE pentru a mi se propune Provocarea de 3 săptămâni pentru Domnul Sony, am ezitat un pic, fiindcă pramatia blondă are reacţii alergice urâte la diverse boabe, iar eu n-aş fi putut, chiar dacă nu mâncarea ci pisica mea e defectă, să recomand ceva la care el a avut o reacţie alergică. Aşa mi se pare mie corect.

L-am pândit cu atenţie în primele zile, înainte să scriu, şi totul a fost ok. În primele două săptămâni după ce Domnul Sony a trecut pe Purina ONE, adică o pungă de Sensitive şi ceva SterilCat mai târziu, m-am liniştit: în ciuda sensibilităţii la mâncare a divului casei, boabele noi nu i-au provocat reacţii alergice. Ba, mai mult, îi şi plac, ceea ce nu se putea spune despre cele din dieta hipoalergenică de până acum. Le mânca pentru că altceva nu primea, dar nu-i plăceau – diferenţa de apetit e evidentă.

Când am juns în Edinburgh, prietenii care erau deja aici mi-au povestit, pe rând, despre un one woman show cum nu au mai văzut. Am luat în considerare recomandarea și am început să caut (prin 2800 de spectacole!!!) ce vreau să văd.

Vreo două zile mai târziu văd un afiș (The State vs John Hayes) și zic ,,aș vrea să văd asta”. Prietenii mei îmi spun că ea este Lucy despre care îmi vorbesc de două zile așa că fug și îmi iau bilet. Textul este scris de ea, iar performance-ul se bazeaza pe sinceritate, pe forță și mai ales pe vulnerabilitate.

În concluzie, aseară m-am întors să o văd din nou. Îi promisesem deja că mă întorc pentru câteva fotografii și m-a primit ca pe un prieten.

Între cele două reprezentații nu am vrut să văd nimic nou. Am bătut orașul la pas.

Acesta este un guest post by Adi Bulboacă, aflat, zilele acestea, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Edinburgh, cel mai mare din lume! Mai multe imagini şi poveşti, la Adi pe site şi pe Facebook.

Când a fost nebunia aia cu englezii care nu ne mai vor – de parcă până la momentul ăla ne-ar fi vrut! – am luat cu toţii foc şi, din focul ăsta, unii mai cu foc au zămislit o campanie cu titlul din titlu. Una care nu m-a sedus fundamental, însă: multe dintre lucrurile pentru care ei, englezii, ar fi trebuit să vină over, erau exagerate, iar partenerul campaniei a fost Gândul, care s-a tabloidizat peste măsură!

Şi, în definitiv, de ce să vină?! Ia să stea la ei acasă, mai bine, să tricoteze covoare roşii pentru invadatorii români care vin din patria berii ieftine cu femei mai frumoase decât Kate şi sor’sa!