Se fac statistici și topuri la fiecare ediție a premiilor Oscar, cine, câte, când, cum, și așa mai departe, genul de detalii care, în realitate, nu intereseaza mai pe nimeni (cred!), dar care ar putea face deliciul conversațiilor avizate… sau măcar ar putea câștiga niște pariuri, dacă e. Din motivul ăsta, ca să aveți despre ce discuta, am strâns câteva informații despre nominalizările acestei ediții, după cum urmează:

A 89-a ediție a Premiilor Academiei și-a anunțat astăzi nominalizările. Ceremonia are loc pe 26 februarie, este găzduită de Jimmy Kimmel, dar până atunci avem vreme să vedem tot… ce putem!
Voi reveni cu mai multe detalii despre nominalizările din acest an, dar, până atunci, iată lista completă:

Imediat după învestire, în fata Guvernului. Opresc dubele microbuzele cu noul Guvern (desigur!). Primul care penetrează ușile duble ale Palatului Victoria e un bărbat cu mustață. Strigă scurt, peste umăr, dar fără să privească în urmă: După mine!
Intră în sala de ședinte, se trântește pe scaunul din capul mesei.
– Sorinele, puștiu’, adă tu niște zaibăr d-ăla bunu’, să ciocnim.

N-a fost cel mai greu, din punct de vedere al cotidianului, dar a fost cel mai crunt în relația dintre mine și… mine. Am fost puternică pentru alții, însă… am cam uitat de mine, iar asta m-a prins și cu garda la pământ.
Sumarizat într-o singură imagine, ar fi așa:

Mi-am petrecut ziua asta ca niciodată, cu o retrospectivă. Am plâns, cu gândul la ce nu mai pot schimba și trebuie să accept așa cum e, și am zâmbit când am conștientizat că am rămas, chiar și în anul asta rău, sinceră cu mine. Cu ce sunt, unde sunt.
Știu ce am de făcut în continuare, fără rezoluții și promisiuni, fără strâns din dinți și ambiții stupide. E ce trebuie. Și-o să fie bine.

Ceea ce vă doresc și vouă, firește. Imediat ce se sfârșesc aplauzele care acompaniază Radetzky March, desigur, adică exact momentul în care, pentru mine, începe cu adevărat un nou an!

Am citit analize și opinii despre alegerile care bat la ușă cât să-mi ajungă până la următorul scrutin! A fost o campanie anostă, pe de-o parte pentru că după locale și un an de tehnocrați s-au mai golit visteriile partidelor, pe de-o parte pentru că avem consultanți politici slabi (da, bă, sunteți niște dame de campanie care înghițiți ce primiți de la client – a se vedea clipul Alinuței cu plodul – și cam atât), și pe de altă parte pentru că poți să intoxici votanții neinformați doar cât să nu-i enervezi, totuși, sinucigaș, pe ăia care te detestă deja, că o pățești ca la prezidențiale!

Și, da, nu prea avem de unde alege. Dar…

Au trecut șase ani de când, nu fără emoție, într-o zi de iarnă așezam online prima postare pe blogul ăsta. Șase ani în care, datorită blogului, am trăit o mulțime de experiențe frumoase, am cunoscut oameni de care am prins drag, am încercat să îndrept strâmbe ori  am adus un strop de bucurie, am primit și am făcut daruri.
Știu că pe la conferințe se zice că e bine să ai o strategie. Eu n-am avut obiective de trafic și nici altă strategie în afara onestității. Am scris mereu ce mi-a plăcut și despre lucrurile în care cred, alea care mă bucură și, uneori, da, alea despre care cred că am putea să le facem mai bune împreună.
Și, ca de obicei, la aniversare, gândurile și darurile sunt pentru cititori. Fără voi, blogul ăsta putea să fie la fel de bine un jurnal pe hârtie sau o colecție de statusuri rătăcite pe rețelele sociale.

As vrea sa spun c-am fost multumita cand am coborat azi de pe scena PR and The Web by BIZ, dar n-am fost.

Am niste motive pentru care n-am fost, motivate si ele, la randul lor. Dar nu vreau sa-mi acord circumstante atenuante pentru ca nu sunt mai putin stricta cu mine decat sunt cu ceilalti. Insa vreau sa reiterez si sa adaug unele lucruri in ceea ce priveste discutia despre freelancer-i (in comunicare).

… nu înțelegi ca există responsabilitate, morală și legală, pentru afirmațiile și acuzațiile pe care cineva le face public
… nu ai nici cea mai vagă idee care sunt rigorile jurnalismului investigativ sau care e diferența între opinie/editorial/păreri/nimic și investigație/anchetă
… nu înțelegi noțiunea de ???etică???
… crezi că bad publicity is still publicity

Azi FB a oferit utilizatorilor posibilitatea de a atașa imaginii de profil un mesaj legat de International Day of Child Girl – Ziua fetelor. Sigur că intenția e foarte bună, aceea de a atrage atenția și a marca ziua (și) în felul ăsta, doar că de data asta posibilitatea de a aseza floricele colorate peste pozele de profil îmi pare cumva mai degrabă (doar) o formă de bifare ???de ochii lumii??? a interesului față de problemele cu care se confruntă fetițe și fete din toată lumea.

Ieri, în Polonia, mii de femei (și câțiva bărbați) au ieșit în stradă împotriva propunerii legislative care ar interzice orice fel de întrerupere de sarcină, indiferent dacă sarcina este rezultatul unui viol sau pune în pericol viața mamei ori a copilului.
Pedepsele propuse, închisoare până la cinci ani, vizează și femeile care fac întreruperea de sarcină, dar și medicii implicați. Mai mult, pe la colțuri, a fost reluată și o discuție mai veche despre interzicerea mijloacelor contraceptive.
Totuși, contextul e mai larg. Și cred că ar trebui să-l cunoaștem, ca să știm de ce să ne ferim. Da, aici, în România.