Discursul

Imediat după învestire, în fata Guvernului. Opresc dubele microbuzele cu noul Guvern (desigur!). Primul care penetrează ușile duble ale Palatului Victoria e un bărbat cu mustață. Strigă scurt, peste umăr, dar fără să privească în urmă: După mine!
Intră în sala de ședinte, se trântește pe scaunul din capul mesei.
– Sorinele, puștiu’, adă tu niște zaibăr d-ăla bunu’, să ciocnim.
Face cu ochiul către audiență, șmecherește. Își drege vocea.

Mă băieți,
și fă, doamnelor, hai, fie!
Olguța, Carmenuța, Anuța, Grațieluța, duamna Șaidade, astealalte,

Aicea e guvernu’. Adică io! Astea sunt scaunele voastre de ședință. V-am pus pă ele la fiecare un morcov care o să-l scoateți numa’ când vă zic io. Acuma ședeți.

Toată lumea se așază.

– Alo, Sorinele, ce se-aude cu zaibăru’ ăla? Pai io când spun că-l aduci, îl aduci iute și degrabă, că de-aia te-am pus aicea la Palat! Și mai lasă dracu’ țigărilea alea, ca-ți arunc scrumiera asta în cap!

Către sine: Ia uite, e de cristal. I-o duc lu’ aia mica, lu’ Irina. O să-i placă.
O bagă în geantă.

Își drege iar vocea.

Am învins.
Acuma o să vă zic în linii mari programul de guverna… Il ia râsul, dar se repliază. Guvernare. Deci. Strategia e că luați câte trei sute de la aia care muncesc. Patru sau cinci dacă n-ajunge trei. Să plătească dacă-s fraieri, așa le trebe! Dați câte o sută la prostime și la bătrâni, să aibă de șpăgi în spitale, ca să-i avem și la alegerile viitoare. Doo sute merge la partid, că fără el nu erați voi Guvernu’! Ce guvernați peste e al vostru! Ce rămâne, la biserici și bairame. Plus să scade prețul la alcool și pâine. E clar?
Și să nu mă enervați că vă zbor cu fulgi cu tot!