Ideile pentru un spot destinat promovării unei case de producție pot fi multe că, vorba aia, posibilități sunt. Dar canadienii de la 1one Production au ales ce vedeți mai jos. Și mi se pare foarte amuzant și pe brief.
Săptămâna trecută, într-o frumoasă zi de toamnă, PUMA a invitat nişte oameni, teoretic creativi, să se joace cu o vopsea şmecheră, care se activează la lumină, şi să deseneze nişte tricouri şi nişte genţi de pânză cum le-o plăcea, cu mana, liber, ori cu un şablon, ori să imprime o fotografie proprie, sau, şi mai bine, vreo poză făcută de Alex Gâlmeanu.
Toată povestea a fost for fun, cred, aşa, de dragul creativităţii, şi a avut şi o temă, Love Thy Planet – fiindcă celor de la PUMA le pasă de planetă. Concret, există un parteneriat cu Wildlife Works pentru producţia de articole PUMA în Kenya, ceea ce înseamnă locuri de muncă pentru oamenii de acolo, dar şi o îngrijire a mediului, prin procesele de fabricaţie.
Despre creativitate am vorbit în această săptămână printre rânduri, cu oameni din diverse domenii de activitate: o profesoară, o avocată, un inginer, o comunicatoare, iar azi e rândul unei specialiste în recrutare, Mădălina Uceanu de la Career Advisor. Într-o piată dificilă, cu un şomaj destul de accentuat şi cu un nivel destul de scăzut al educaţiei, este creativitatea un atu, atât pentru recrutori cât şi pentru cei care doresc un job? Mădălina ştie! :)
Creativitate in recrutare? Da sau nu, si de ce da sau de ce nu.
Raspunsul scurt este: da, dar nu oricum. Urmeaza raspunsul lung :-)
Daca ne gandim la companii, din punctul lor de vedere creativitatea se poate manifesta de la momentul definirii strategiei de cautare a candidatului, respectiv chiar din modul in care definesc ceea ce au nevoie. Cred ca in momentul acesta, cele trei directii in care si-ar putea dovedi utilitatea sunt:
1- sa porneasca in definirea profilului cautat de la rezultatele asteptate de la candidatul respectiv la finalul primului an de activitate, fara sa se limiteze la tipicul limbaj de lemn care spune min.3 –5 ani de experienta in domeniu,
2- sa defineasca intr-o maniera creativa si non conformista jobul si iin mod special structura anuntului pe care intentioneaza sa il publice,
3- sa foloseasca canale diferite adaptatea specificului jobului pe care il vizeaza (Social Media, Grupuri de interes pe FB/LinkedIn, Forumuri specifice, bloguri de nisa).
Sunt cateva exemple chiar in Romania de campanii de recrutare non conventionale implementate cu succes, cele doua exemple la care ma gandesc acum sunt o campanie de recrutare derulata pe Foursquare, pentru o companie din zona IT, sau o campanie outdoor, cu un anunt imens postat chiar in fata ASE-ului, derulata de un BPO (Business Process Outsourcing Company) international.
Din perspectiva candidatului cred ca are mai degraba de-a face cu o abordare sau o gandire de vanzator, care va aduce cu sine o abordare atipica. Nu stiu cat poate fi definita drept creativitate sau abilitate de vanzare, e de discutat. Cele mai atipice campanii de la noi au presupus atat folosirea contului de FB/twitter pentru derularea campaniei de cautare (vezi Maria Nazdravan sau Marian Ionescu) sau chiar a blogului (vezi Alina Constantinescu).
Exemplul pe care il stiu mai bine este cel al lui Marian, pentru ca am urmarit putin evolutia campaniei lui, el pornind cu campania “Primiti cu creativul” dar nefiind incununata de succes, a continuat cu participarea la diverse concursuri. Toti pasii facuti l-au pus in legatura cu cercuri noi de oameni, ajungand in felul acesta sa isi creasca vizibilitatea si sa ajunga intr-un final in jobul actual, care este in domeniul pe care si-l dorea.
Cifre în USA. Sursa.
Cum se manifesta si la ce ne e de folos creativitatea in HR?
Am dat mai sus cateva forme de manifestare :-), iar utilitatea este lesne de inteles intr-o perioada in care, in ciuda numarului mare de candidati disponibili, exista in continuare provocari in identificarea anumitor talente si sunt destul de multe pozitii greu de acoperit.
Dificultatea cred ca vine tocmai din faptul ca profilele nu sunt neaparat tipice, talentele nu se ascund intotdeauna in spatele unei experiente specifice intr-o anumita industrie sau companie, iar caile clasice utilizate de companii pina acum aduc mai degraba un volum mare de aplicatii, majoritatea nepotrivite cu asteptarile sau criteriile exprimate de companie.
E bine sa ai un CV creativ? Ma gandesc la un film, o pagina pe pinterest, sau LinkedIn, sau altceva, adaptat candidatului si domeniului.
Cred ca depinde foarte mult de industrie si de capacitatea celui care demareaza o asemenea campanie sa inteleaga ca nu se face primavara doar cu o floare :-)
O combinatie de metode clasice si inovatoare cred ca este ideala, profilul de LinkedIn este necesar deja, in plus pe langa CVul clasic, pot avea o forma mai creativa (mai ales daca tintesc advertising sau marketing), pot avea si un film si pagina pe Pinterest.
Intrebarea de baza insa ramane: ce vreau sa transmit despre mine? Daca vreau sa demonstrez creativitate si determinare, pot apela la toate aceste variante, si sa le folosesc diferit in functie de industria/compania careia ma adresez. In momentul asta cred ca este foarte important atat pentru companii cat si pentru candidati sa isi gandeasca o campanie de cautare de job/angajati integrand multe idei care vin din vanzari si marketing pentru a avea succes.
E o piata atipica, o perioada suficient de dificila care cere metode noi. Nimeni nu le poate defini exact, mixul cred ca este specific fiecarei situatii in parte, important este sa realizam nevoia unui alt tip de abordare si apoi ideile sunt sigura ca vor veni.
Era inevitabil, sper că vă daţi seama, ca în periplul meu prin meandrele creativităţii din variate domenii de activitate, să nu trec şi pe la relaţiile publice. Sigur, poate c-aş fi putut să mă întreb pe mine ce şi cum, dar am preferat s-o provoc pe Sorana Savu să răspundă, pentru că ştiu că unii dintre clienţii Premium nu sunt neapărat în zona în care zburdă creativitatea în comunicare, vezi ALRO sau ArcelorMittal.
Clientii complicati si creativitatea. Cum se impaca? Cum ii facem sa se impace?
Orice client se impaca bine cu creativitatea, doar ca trebuie sa definim ce e aceea creativitate. Pentru noi, creativitatea e un mijloc, o cale inedita de a indeplini mai usor, mai eficient, mai repede un obiectiv. Iar in urma acestei definitii, e clar ca orice client apreciaza creativitatea, doar ca, in multe situatii, ea nu se traduce in evenimente sau mesaje vizibile pentru un public de masa si atunci nu se vede.
Creativitate in PR: e clar ca ne trebuie. Dar exista si niste limite dincolo de care n-ar trebui sa ne avantam? Cat de creativi ne putem permite sa fim, mai ales ca publicurile carora ne adresam, odata cu dezvoltarea canalelor SM, sunt din ce in ce mai variate
Dictonul lui Ogilvy – “We sell or else” mie mi-a intrat bine in cap. Si in publicitate si in PR, creativitatea nu este un scop in sine, ea este cea care ajută să transmitem un mesaj, să modelăm un comportament, să rezolvăm o problemă socială. Nu putem fi “creativi” de dragul creativitatii, pe banii clientului. Orice actiune de comunicare pe care o intreprinzi are un sens si un public tinta.
Social Media creste vertiginos in importanta pentru asa numitele companii “marketing driven”, unde poti “vinde” un produs in 140 de caractere sau intr-un post pe FB. Dar cand business-ul tau consta in sleburi de otel, sau tabla de aluminiu pentru industria aeronautica, nu prea poti sa te bazezi pe cercul de “friends”. Or asta nu trebuie sa uitam. E amuzant cand consultanti locali si internationali sfatuiesc TOATE companiile sa-si lase angajatii sa interactioneze pe Facebook, dar intr-o turnatorie, intr-o fabrica de vopsele sau de textile daca stai sa-ti actualizezi statusul la fiecare cinci minute…
PR-ul in sine e o meserie creativa – ea iti cere zilnic sa gasesti solutii de comunicare SPECIFICE la situatii SPECIFICE. Nu merge cu generalizari.
Exista loc de creativitate in lumea comunicarii corporatiste?!
Sigur ca da – doar ca ea se manifesta in mediul corporatist, pentru ca acestui mediu i se adreseaza. Creativitatea trebuie intotdeauna sa puna in valoare mesajul pe care il avem de comunicat, nu sa-l eclipseze sau, si mai grav, sa-l trivializeze. Intr-o extrema, ne aducem aminte de prezentari sau evenimente corporate pe care nu le-am putut urmari de plictiseala, iar in cealalta avem si exemple de prezentari spumoase din care n-am ramas cu nimic.
Ce incerci sa faci de fiecare data este sa gasesti echilibrul optim (nu indraznesc sa spun perfect) intre mesaj, forma si livrare, in asa fel incat cuvintele tale sa ajunga la tinta, sa fie intelese si asumate. Nu suna deloc spectaculos, dar asta e! ♦
În fine, dacă vă interesează câteva idei şi resurse despre creativitatea în relaţii publice, găsiţi câte ceva într-o carte via CIPR şi în acest document: creativitatea in relatii publice.
V-am promis săptămâna asta o serie de articole despre creativitate şi mă ţin de cuvânt. Am stat de vorbă cu profesionişti din mai multe domenii pentru a afla daca şi la ce e bună creativitatea în domeniul lor şi pentru a ne inspira din felul în care îi ajută pe ei acest proces.
Apropo de proces, după ce ieri am discutat cu o profesoară, Mihaela Mureşanu, azi aflăm ce şi cum de la o avocată, Adriana Puşcaş, partener la SPV Legal, care a răspuns celor trei întrebări despre creativitatea… juridică! Fără dubii, unde e lege nu prea e tocmeală şi, în consecinţă, probabil că nu e nici loc de prea multă inovaţie atunci când vine vorba de a proteja sau impune drepturile legale. Dar să vedem ce spune avocatul…
Se zice ca unde e lege nu e tocmeala. Dar creativitate? Are loc asa un termen printre articole de lege?
Creativitatea in domeniul serviciilor juridice (caci nu doresc sa vorbesc de creativitatea puterii legislative sau a celei executive in domeniul legilor – toti stim cat de periculoasa a devenit concentratia de “minti creative” cu apetit exagerat de legiferare) nu e tocmai o virtute din punctul meu de vedere. Si asta pentru că legea nu prea lasa loc pentru creativitate.
Totusi, acolo unde legea permite spatii mai largi de manevra este loc si de inovatie si de orginalitate DAR cu masura si cu acceptul clientului. Asadar, sursa de creativitate si inovatie este cel mai adesea clientul, caci numai el e in masura sa decide daca demersurile pe care doreste sa le urmeze le doreste orientate spre originalitate sau spre rezultat.
Trebuie sa precizez ca atunci cand serviciile juridice ajung sa fie prestate in directa legatura cu cei care spun dreptul (magistratii), originalitatea unei argumentari de natura juridică este adeseori tratata cu suspiciune, deoarece inovatia nu prea face casa buna cu dreptatea si cu atat mai putin cu adevarul si cu echitatea. Oricum originalitatea de dragul originalitatii e la fel de periculoasa si in drept ca si in orice alt domeniu, mai ales ca misiunea principala a unui jurist este aceea de apara drepturile si interesele legitime ale clientului sau, in scopul de a-i fi recunoscute sau protejate.
Cand vorbim de originalitate cred ca in zilele de azi originalitatea consta tocmai in simplitatea si claritatea expunerii, sintetizării si argmentarii unei probleme de natura juridica.
In ce maniera poate fi creativ un avocat? E vorba de interpretarea legilor, sau, in fine… Cum functioneaza asta?
Cred ca orice jurist care castiga un proces poate fi considerat creativ, deorece un proces e similar unui conflict militar in care cel mai bun tactician si strateg (nu neaparat si cel care detine cele mai performante si scumpe echipamente) reuseste sa tina piept unui adversar cu multe “decoratii”.
Din pacate, si pe acest teren apar teroristii, acei juristi care se arunca in lupta cu orice pret, chiar si cu cel al originalitatii sau, mai rau, al popularitatii, fara sa-si doreasca sa poarte tratative de pace si fara sa fie dispusi sa faca minime concesii pentru ca pacea sa triumfe. Teroristii sunt putini, dar au multi adepti inflacarati. Deseori sunt apreciati si de catre magistrati si de catre puterea executiva si administrativa pentru ca ei lupta cu arme menite sa aduca teama. Asa incepem sa ne facem ca-i iubim pentru ca ne intimideaza si, mai periculos, pentru ca ne temem sa le spunem cine sunt cu adevarat.
Care ar fi legislatia autohtona in vigoare care protejeaza oamenii creativi?
Legea nu protejeaza oamenii creativi, ci operele originale, marcile, desenele si modelele industriale, inventiile si descoperirile etc. Pentru a beneficia de protectie operele originale trebuie publicate (in orice medii), iar marcile, desenele si modelele industriale, programele si aplicatiile de calculator si telefonie, inventiile si descoperirile trebuie inregistrate.
Legislatia care reglementeaza protectia drepturilor de autor si a celor de proprietatea intelectuala este deosebit de vasta si ar fi nevoie de cateva pagini pentru a fi prezentata♦
Ei bine, nu avem câteva pagini pentru asta şi, cu siguranţă, nici nu cred c-ar folosi la ceva simpla menţionare a legilor şi normelor care reglmentează aceste aspecte! Bag seama, ca o concluzie, că infractorii şi “teroriştii” dau dovadă de mai multă creativitate decât le este permisă avocaţilor, în litera şi spiritul legii :)
V-am mai povestit, când şi când, de Fundaţia Friends for Friends – FFFF – şi de isprăvile lor inspirate şi inspiraţionale. Cea mai recentă dintre ele se numeşte Creative Fitness Studio, un training de patru săptămâni întru întărirea muşchilor creativi, serie la care am participat şi eu. Mă rog, cam la jumătate din cele opt întâlniri, dar premisele nu se schimbă, provocarea rămâne, aşa că m-am gândit ca în această săptămână să vă ofer, zilnic, până vineri, câteva gânduri despre creativitate din variate perspective profesionale.
Atfel, am întrebat un avocat, un PR, un inginer, un profesor şi un specialist HR despre cum se strecoară creativitatea în munca lor şi vă spun şi vouă ce am aflat, cu speranţa că o să vă inspire pentru idei out of the box, iar când ne întoarcem din mini vacanţa de 1 mai, închidem seria cu poveştile despre creativitate ale unui artist şi, cum altfel, o răsplată (şi o provocare!) pentru voi!
Până atunci, însă, azi vorbeşte despre creativitate Mihaela Mureşanu, Cadru didactic asociat, Master Modele de Comunicare si Relaţii Publice la Universitatea Bucureşti, pe care am întrebat-o despre creativitatea în activitatea didactică. O fi, n-o fi, ne trebuie sau nu, vedeţi ce-a răspuns Mihaela – mulţumesc, doamnă! :)
Cum se manifestă – sau ar trebui să se manifeste! – creativitatea în spaţiul didactic? E loc de ea sau urmăm litera manualului şi gata?!
Categoric! Creativitatea este trăsătura de baza a unui bun pedagog. Chiar dacă ai o materie care nu evoluează, deşi puţine sunt acestea, în fiecare domeniu apar lucruri noi de la zi la zi, nu poţi să predai ca o maşina informaţia şi atât. Fiecare participant la curs este unic, vine din zone diferite de învăţământ, are acces la alte resurse şi surse de informaţie, prin urmare trebuie să te adaptezi publicului astfel încât să nu plictiseşti, dar nici să nu laşi în urmă pe cineva.
În plus, orice materie poate deveni atractivă pentru elev dacă profesorul este pasionat de ceea ce predă şi reuşeşte să transmită această pasiune şi auditoriului său. Şi da, aici e nevoie de multă creativitate.
E vorba mai ales despre o creativitate ce are legătură cu felul în care expui informaţia studenţilor sau despre cum îi faci pe aceştia să fie interesaţi şi implicaţi în timpul cursului?
Un curs este un act de învăţare, nu o ocazie de a ţine o prelegere şi a-ţi etala cunoştinţele în faţa unui public. Trebuie să-ţi manifeşti creativitatea în ambele momente ale actului comunicarii, şi atunci când transmiţi informaţia, dar şi când ceri feedback, pentru a te asigura că mesajul a ajuns ca atare şi receptorul a procesat corect informaţia.
Prin implicarea auditoriului în actul de predare a informaţiei, te asiguri că atenţia acestuia va rămâne tot timpul alertă şi va recepta mai bine mesajul pe care vrei să-l transmiţi. Ai nevoie de creativitate când încerci să aduci cât mai mult în zona practică teoria şi trebuie să le arăţi studenţilor cum pot utiliza ei informaţia pe care le-o predai, făcând împreună exerciţii sau dându-le teme în urma cărora pot vedea un rezultat imediat.
De exemplu, unul din cele mai bune cursuri pe care le-am urmat la masterul de comunicare de la SNSPA a fost cel de Mass Media, ţinut de dl. prof. Paul Dobrescu. Acesta ne-a cerut să urmărim campania electorală atunci în derulare şi să urmărim cum este aplicată teoria pe care o învăţăm din carţi într-un caz concret. Acelaşi lucru încerc să fac şi eu la cursul meu şi aloc un procent mare din timp studierii realităţii imediate a presei şi a mediilor de comunicare în momentul în care predau cursul, cu exerciţii aplicate sau aplicabile unor situaţii reale.
3. Care crezi că sunt consecinţele lipsei de creativitate în activitatea didactică la nivelul studiilor universitare?
Lipsa de interes pe care studenţii ajung să o manifeste pentru materii pe care în alte împrejurări le-ar considera poate foarte interesante şi utile, neasimilarea unor informaţii şi de aici lacune în nivelul de cunoştinţe al absolventilor, viitori specialişti în diferite domenii.
Pentru a ilustra situaţia învăţământului din acest punct de vedere, cred ca s-ar putea face o paralelă cu trecerea la manualele alternative. Aceste manuale aveau scopul de a grada şi adapta informaţia la nivelul elevului, dar şi de a o face mai interesantă şi interactivă. Din pacate, aceasta trecere de la forma clasică de învăţământ nu s-a facut şi la nivelul pedagogilor, aceştia predând materia ca după vechile manuale fără a valoriza cum ar fi trebuit ce le oferea structura celor alternative.
Această tară se manifestă îndeosebi la nivel universitar, unde se consideră că nivelul intelectual şi de maturitate al studenţilor este ridicat şi nu mai ai nevoie de nici un artificiu pentru a-i face interesaţi de materia predată, iar simpla alegere de a urma cursurile unei facultăţi atestă interesul pe care studentul îl va manifesta pentru acestea. Lucrurile nu stau chiar aşa şi asta conduce la blamarea unui sistem universitar cu profesori bine pregătiţi, dar care nu reuşeşte să atragă, mulţi studenţi dorind să-şi continue studiile post-universitare la şcoli din afara ţării.
Don’t think. Thinking is the enemy of creativity. It’s self-conscious, and anything self-conscious is lousy. You can’t try to do things. You simply must do things – Ray Bradbury
Ieri am fost la PR Forum, evenimentul Evensys aflat deja la ediţia cu numărul şase, ceea ce, în vremurile noastre crizate, e motiv suplimentar de lăudat Cristi Manafu, nu doar pentru cum s-au desfăşurat lucrurile, dar şi pentru că s-au desfăşurat, în primul rând! Mai mult, pare că sunt câteva branduri cu care colaborarea pe acest proiect a devenit întrucâtva tradiţională, Maguay fiind unul dintre ele, şi asta iar nu e puţin lucru.
Dar sa revenim la evenimentul de ieri şi la… conţinut. Alături de încredere, acesta pare a fi leitmotivul conferinţei de ieri, un deziderat nu chiar nou pentru serviciile de relaţii publice, public affairs, lobby si ce mai prestăm noi, comunicatorii, zilele astea!
Ol’ “new media”, TV şi print! Şi-o paranteză!
Chiar şi-aşa, pe sistem “toate’s vechi şi nouă toate”, comunicarea nu şi-a modificat intenţiile ci doar canalele, li dacă la primul panel discuţia a inclus şi o bună parte de “new” media (în ghilimele, pentru că nu mai e “new” de ceva vreme, deja!), în partea a doua, unde au fot invitaţii străini, treaba asta nu s-a mai repetat. Îmi imaginez că domnii invitaţi, juraţi pe la Cannes Lion, printre altele, n-au ştiut foarte clar unde şi cui vin să vorbească, altfel poate că aş fi văzut mai multă comunicare, ştiţi voi, PR, şi mai puţin advertising în prezentările domniilor lor.
“TV and print” pur şi simplu nu mi se mai par suficiente în 2012, chiar dacă vorbim de ţări în care se face şi presă serioasă, iar printul nu se zbate spasmodic doar pentru a supravieţui, aşa cum se întâmplă la noi.
Apropo de asta, fac o paranteză ca să-i dau dreptate lui Vlad Petreanu care a zis în replică, dar asta e mai puţin important, că e cam iresponsabil să nu te intereseze presa de la noi, (adaug eu) nu atâta timp cât milioane de români consumă aşa ceva, ba chiar cu poftă! Total de acord: una e să nu-ţi placă, şi alta e să nu-ţi pese, iar felul în care sunt “informaţi” românii e parte din ceea ce sunt, ceea ce devin, şi dacă nu iei (şi) asta în considerare, degeaba încerci să faci comunicare. Am închis paranteza şi revin la vorbitorii străinezi.
My “Hip! Hip! Ura!” pentru creativi
Aşa! Deci, cum scriam, “TV and print”, ca variante de diseminare a unui mesaj pur şi simplu nu mi se par suficiente în 2012. De altfel, la finele prezentării domnului la care fac referire aici, am văzut şi coordonatele sale de contact printre care un număr de fax, dar no twitter, no facebook. Una peste alta, prezentarea care mi-a plăcut cel mai mult din panelul doi (cu regret, însă, că nu am putut s-o văd şi pe a Ioanei Mănoiu, GMP), a aparţinut lui Simon Shaw, arhitect şi director de creaţie la Exposure – o specie managerială care prin agenţiile autohtone de PR nu prea ştiu să existe (insist să mă contraziceţi dacă greşesc!!!) dar care ar trebui să -şi facă loc ca personaj cu mintea nepervertită de excel-uri şi monitorizări! Pe drept cuvânt l-am invidiat atunci când a pomenit de briefing făcut de agenţia de comunicare agenţiei de advertising!
Ah, şi apropo de ce spune Andreea, cineva din sală a întrebat care ar fi soluţiile creative pentru o bancă mică axată pe comunicarea b2b. Speakerul căruia îi fusese adresată întrebarea a fost mult prea politicos să nu răspundă, scurt, şi doar atât: “For that, you’d have to hire us!”. WTF?!
Din nou, creativitate! Şi nişte Portret! Cu de toate! :)
În partea a doua am ales discuţia depre creativitate, cu patru prezentări care mi-au plăcut aproape în egală măsură, fiindcă toţi vorbitorii erau pe bune pasionaţi şi amorezaţi de proiectele prezentate ca studii de caz. Foarte bun, am reţinut, mai în glumă, mai în serios, că şi dacă porneşti de la Fraţii Grimm ori Faust, tot la fotbal, Steaua şi Rapid ajungi! :D
În fine, ultima parte a zilei a fost, pentru mine, rezervată relaţiilor cu bloggerii, un panel condus de Sorana Savu la care am avut plăcerea să particip, alături de cele două doamne de la designist.ro, Elis şi Mădălina, şi de cei doi domni de la Foto Union, Cristian şi Radu, ca oameni care avem bloguri specializate. Am povestit, fiecare, cum am început şi de ce, şi am vorbit despre câteva din planurile pe care le avem cu proiectele noastre online – ei mai site-uri, eu mai blog. În fine, ca să nu fie nici o conferinţă fără poze cu pisici (sic!, domnu’ Refresh), dar şi pentru că unii fac Portret de femeie, am prezentat şi eu proiectul Portret de motan, coautor printre rânduri, ştiţi voi cine!
După care am plecat la un alt eveniment, dar asta e o altă poveste, mai de blogger, nu de PR. Şi gata! Reiterez mulţumirile către Manafu şi le adaug şi pe cele pentru Sorana Savu, x2, chiar! Salvatore ştie de ce! :)
Îmi place să scriu, îmi place cum se aranjează vorbele în frază, când fac asta, că nu-s mereu ascultătoare. Pe vremuri scriam pe hârtie şi în timp am descoprit că scrisul are şi proprietăţi terapeutice. Hârtia suportă multe, dar nu te poţi certa cu ea şi, odată ce ai aşternut acolo ceva care te-a supărat, nu mai pare atât de deranjant. Ca să nu mai spun că scrisul te disciplinează şi-ţi ordonează gândurile.
De asemena, când am ocazia, citesc cu plăcere şi curiozitate biografii ale unor autori pentru a înţelege resorturile Tocmai de aceea, vă recomand Scrie depre tine, un atelier de dramaturgie şi dezvoltare personală în care puteţi lucra cu actori şi regizori profesionişti exerciţii creative de actorie şi dramaturgie, bazate pe poveşti şi experienţe personale. Rezultatul acestor întâlniri este o piesă de teatru care va fi jucată în faţa unui public.
Trainerii, Vera Ion şi Sorin Poamă, explică mai bine: In cadrul primului modul, lucrul se va axa pe exercitii de scris si de storytelling, miza noastra fiind ca dupa aceasta prima luna participantii sa dobandeasca un minim ABC in ce priveste scrisul unei scene si explorarea propriilor povesti pentru gasirea unui subiect de teatru. In exercitii incercam sa dezvoltam simtul observatiei si al povestirii unui eveniment, exerctiul de a empatiza cu personajele despre care scrii si de a le investiga universul. Fiind vorba de un limbaj mai specializat care vizeaza teatrul, vom face si cateva exercitii foarte simple de actorie.
Dacă vă interesează, şi nu văd de ce nu, înscrieri la acest curs se mai fac până mâine, inclusiv. Găsiţi aici mai multe detalii despre curs şi câteva testimoniale ale celor care au participat până acum. Spor la scris şi inspiraţie! :)
Ieri, într-o frumoasă zi de sâmbătă, în frumosul oraş au avut loc două evenimente despre creativitatea în scris (printre altele), ceea ce mi se pare chiar foarte foarte fain şi nimerit!
Primul, “The Power of Story Telling”, a fost organizat de DoR (revista, da) în aula universităţii Româno-Americane şi a adus, ca speakeri, patru jurnalişti şi povestitori dintre care doi au fost răsplătiţi cu Pulitzer: Jacqui Banaszynski şi Alex Tizon. Ceilalţi doi sunt Pat Walters şi Laurie Hertzel, de asemenea multi premiaţi.
Din păcate pentru mine, nu am putut fi în sală decât la prezentările lui Pat şi Laurie, fiindcă a trebuit să fug la o altă conferinţă al cărei subiect reprezintă o pasiune aproape viscerală de-a mea, şi anume parfumurile. Chiar şi aşa, însă, sunt în stare să preţuiesc un eveniment fain atunci când mă întâlnesc cu el iar broşura pe care am primit-o ca participant conţine o serie de ponturi de la cei patru şi am să revin asupra subiectului creativitate în scris şi stiluri de abordare creativă a unei idei. Evenimentul promite să “recidiveze”, fiind, aşa cum spun organizatorii, prima conferinţă anuală de jurnalism narativ de la Bucureşti, ceea ce e foarte bine, fiindcă la anul o să-mi organizez agenda mai riguros şi nu mă mai mişc de acolo :)
Al doilea eveniment din zona de scriere creativă organizat ieri a fost o iniţiativă (demnă de laudă) semnată Blogoree şi l-a avut ca invitat pe Vlad Petreanu. Petreanu scrie nişte texte de stă domnul Sony în coadă, genul ăla de texte despre ai vrea să poţi spune că erai şi tu capabil să le concepi, da’ nu poţi, fiindcă nu erai! Subiectele abordate la acest workshop au fost următoarele:
1. Cum depăşeşti writer’s block?
2. Cum îl faci pe cititor să rămână pe pagină?
3. Cum găseşti unghiuri diferite de a vedea ceva pentru a scrie diferit?
4. Cum foloseşti fotografiile pentru a îmbunătăţi conţinutul?
5. Ce au în comun jurnalismul şi bloggingul?
Nu am participat la workshop, dar am urmărit cu atenţie şi un dram de invidie tweeturile de pe hashtag şi am citit amuzată textele rezultate dintr-un exerciţiu de creativitate propus de Vlad la: Alex, Bobby 1, Bobby 2, Miruna, Lunna, Elena, Toma, Răzvan, Carmen, Anne-Marie, Auraş. Unele sunt bune, altele chiar surprinzătoare, altele neterminate, dar vă recomand să le citiţi pe toate ca să vă convingeţi că se poate scrie despre orice dacă ai un unghi de abordare interesant.
Bravo, DoR! şi Bravo, Blogoree! pentru efortul de a impune creativitatea ca “must have” într-un peisaj media încă dominat de limbaj de lemn şi lipsă de conţinut!
+ mulţumesc, Sorana! Ştii tu de ce :)