Mă uit și eu, ca toată lumea, la seriale medicale: Grey’s, The Good Doctor, Chicago Med. Întâi pentru că-s irezistibile: e greu să nu vrei să vezi, atât cât se arăta într-o astfel de producție, cum suntem, la propriu, pe dinăuntru. Apoi, firește, și pentru povești, ale protagoniștilor, dar mai ales ale pacienților. Sunt acolo drame care, într-o măsură sau alta, se pot întâmpla oricui, și vorbesc aici atât de pacienți, cât și de cei care-i iubesc.
În continuare, însă, cea mai mare dramă mi se pare să-ți pierzi copilul. În viața reală.

Disclaimer:
Dacă nu crezi că educația e soluția pentru un viitor mai bun, probabil textul ăsta nu ți se adresează.
Dacă nu crezi că situația actuală în care suntem și care ne afectează pe noi toți are la cauze principale și lipsa educației, probabil textul ăsta o să te lase rece.
Eu sunt convinsă că asta e problema și tot asta e și soluția.

Habitat for Humanity e o organizaţie nonguvernamentală care face case. Asta într-o foarte scurtă definiţie. De fapt, însă, e mult mai mult.

La finele anilor ’60, Millard Fuller, un avocat american care făcuse primul lui milion la 29 de ani, s-a mutat, împreună cu soţia şi copiii, la Koinonia, o fermă din Georgia, construind locuinţe simple pentru oamenii din comunitate, cu ajutorul comunităţii. Cinci ani mai târziu, în Zair, Fuller a încercat – cu succes! – să multiplice ideea de “comunitate pentru comunitate” în construcţia de locuinţe cu un prim proiect ce a presupus ridicarea a 100 de case. De aici şi până la apariţia “Habitat for Humanity” au mai fost doar câţiva ani. Adică dacă putem face asta în State ori în Africa, de ce să n-o facem în toată lumea?! Şi au făcut-o, o organizaţie internaţională care a schimbat vieţile a peste 2,5 milioane de oameni din toată lumea!