Când am fost în vizită la Parlamentul European, în Strasbourg, am cerut o întâlnire cu cineva de la Women’s Rights and Gender Equality ca să mă lămuresc ce fac oamenii ăia acolo şi de ce e nevoie de nişte legi şi reglementări care să întărească egalitatea de gen. M-am întâlnit cu secretarul comisiei şi dintr-o discuţie la trei ţigări, afară, printre bicicletele cu care vin parlamentarii la serviciu, m-a lămurit că suntem o specie de misogini. Atât prin mentalitate cât şi prin interese economice.

După cum se vede, de altfel, şi la o simplă căutare pe Google:

V-am promis săptămâna asta o serie de articole despre creativitate şi mă ţin de cuvânt. Am stat de vorbă cu profesionişti din mai multe domenii pentru a afla daca şi la ce e bună creativitatea în domeniul lor şi pentru a ne inspira din felul în care îi ajută pe ei acest proces.

Apropo de proces, după ce ieri am discutat cu o profesoară, Mihaela Mureşanu, azi aflăm ce şi cum de la o avocată,  Adriana Puşcaş, partener la SPV Legal, care a răspuns celor trei întrebări despre creativitatea… juridică! Fără dubii, unde e lege nu prea e tocmeală şi, în consecinţă, probabil că nu e nici loc de prea multă inovaţie atunci când vine vorba de a proteja sau impune drepturile legale. Dar să vedem ce spune avocatul…

Se zice ca unde e lege nu e tocmeala. Dar creativitate? Are loc asa un termen printre articole de lege?

Creativitatea in domeniul serviciilor juridice (caci nu doresc sa vorbesc de creativitatea puterii legislative sau a celei executive in domeniul legilor – toti stim cat de periculoasa a devenit concentratia de “minti creative” cu apetit exagerat de legiferare) nu e tocmai o virtute din punctul meu de vedere. Si asta pentru că legea nu prea lasa loc pentru creativitate.

Totusi, acolo unde legea permite spatii mai largi de manevra este loc si de inovatie si de orginalitate DAR cu masura si cu acceptul clientului. Asadar, sursa de creativitate si inovatie este cel mai adesea clientul, caci numai el e in masura sa decide daca demersurile pe care doreste sa le urmeze le doreste orientate spre originalitate sau spre rezultat.

Trebuie sa precizez ca atunci cand serviciile juridice ajung sa fie prestate in directa legatura cu cei care spun dreptul (magistratii), originalitatea unei argumentari de natura juridică este adeseori tratata cu suspiciune, deoarece inovatia nu prea face casa buna cu dreptatea si cu atat mai putin cu adevarul si cu echitatea. Oricum originalitatea de dragul originalitatii e la fel de periculoasa si in drept ca si in orice alt domeniu, mai ales ca misiunea principala a unui jurist este aceea de apara drepturile si interesele legitime ale clientului sau, in scopul de a-i fi recunoscute sau protejate.

Cand vorbim de originalitate cred ca in zilele de azi originalitatea consta tocmai in simplitatea si claritatea expunerii, sintetizării si argmentarii unei probleme de natura juridica.

In ce maniera poate fi creativ un avocat? E vorba de interpretarea legilor, sau, in fine… Cum functioneaza asta?

Cred ca orice jurist care castiga un proces poate fi considerat creativ, deorece un proces e similar unui conflict militar in care cel mai bun tactician si strateg (nu neaparat si cel care detine cele mai performante si scumpe echipamente) reuseste sa tina piept unui adversar cu multe “decoratii”.

Din pacate, si pe acest teren apar teroristii, acei juristi care se arunca in lupta cu orice pret, chiar si cu cel al originalitatii sau, mai rau, al popularitatii, fara sa-si doreasca sa poarte tratative de pace si fara sa fie dispusi sa faca minime concesii pentru ca pacea sa triumfe. Teroristii sunt putini, dar au multi adepti inflacarati. Deseori sunt apreciati si de catre magistrati si de catre puterea executiva si administrativa pentru ca ei lupta cu arme menite sa aduca teama. Asa incepem sa ne facem ca-i iubim pentru ca ne intimideaza si, mai periculos, pentru ca ne temem sa le spunem cine sunt cu adevarat.

Care ar fi legislatia autohtona in vigoare care protejeaza oamenii creativi?

Legea nu protejeaza oamenii creativi, ci operele originale, marcile, desenele si modelele industriale, inventiile si descoperirile etc. Pentru a beneficia de protectie operele originale trebuie publicate (in orice medii), iar marcile, desenele si modelele industriale, programele si aplicatiile de calculator si telefonie, inventiile si descoperirile trebuie inregistrate.

Legislatia care reglementeaza protectia drepturilor de autor  si a celor de proprietatea intelectuala este deosebit de vasta si ar fi nevoie de cateva pagini pentru a fi prezentata♦

Ei bine, nu avem câteva pagini pentru asta şi, cu siguranţă, nici nu cred c-ar folosi la ceva simpla menţionare a legilor şi normelor care reglmentează aceste aspecte! Bag seama, ca o concluzie, că infractorii şi “teroriştii” dau dovadă de mai multă creativitate decât le este permisă avocaţilor, în litera şi spiritul legii :)

Un nou proiect de lege tulbură întrucâtva apele liniştite ale societăţii adormite, unul prin care femeile care doresc să facă o întrerupere de sarcină ar trebui să fie puse on hold pentru vreo cinci zile, cât să discute cu un psiholog care să le arate imagini înspăimântătoare şi care, la o adică, să încerce – presupun! – să le convingă că nu e bine ce au de gând să facă.

Dincolo de subiectul oarecum dificil de abordat “la liber”, n-am putut să nu observ că bloggerii care au scris despre acest subiect sunt doar domni: Arhi, Nihasa, Vali şi Alex. Ulterior am mai descoperit un articol scris de Dollores Benezic, bine documentat, pe puncte, dar ideea e că au scris despre asta evident mai mulţi bărbaţi decât femei – oare de ce?!

Proiectul se cheamă, suficient de elucubrant, “propunere legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină” – de unde îmi dau seama, dragi cetitori, că nu e despre femei, despre sarcini şi despre consiliere ci despre nişte cabinete şi nişte psihologi care acum stau pe bară! Mai mult, din expunerea de motive aflăm că e vorba de “centre de consiliere pentru femeile cu sarcina nedorită”.

Păi, stimaţi parlamentari, dacă pornim de la premisa că e nedorită, şi nedorită e, de vreme ce femeile intenţionează s-o întrerupă, atunci despre ce naiba consiliere mai discutăm?! Citesc acolo chestii precum “instituirea unei perioade de gândire”… what the fuck, iertaţi-mi franceza!, îşi imaginează vreun parlamentar că femeile care aleg întreruperea unei sarcini se duc la medic să facă asta ca la piaţă?! Că nu sunt conştiente de ce (o) fac, sau cum?!

“este extrem de importantă pentru sănătatea fizică şi psihică a naţiunii noastre”, se arată în expunerea de motive, “informarea pacientelor solicitante de avort cu privire la existenţa alternativelor*, la riscurile şi efectele intervenţiei” – mă întreb câte întreruperi de sarcină o avea la activ deputatul Dugulescu, unul din iniţiatori!

Şi cam de când a început statului să-i pese de sănătatea naţiunii?! De când s-au oprit o mulţime de programe naţionale în sensul ăsta? De când pacienţii cronici au probleme în procurarea medicamentelor compensate (scumpe, oricum), sau de când bolnavii de cancer au fost la un pas de a nu mai avea citosatice?!

*case maternale, asistenţă maternală, adopţie

Mai departe aflăm din acelaşi document, că în alte ţări civilizate din UE aşa se face, cu o perioadă de reflecţie între 48 de ore şi o săptămână, şi că din practica unui ONG în domeniu, din 5000 de femei însărcinate consiliate, 500 au renunţat şi azi sunt mame împlinite şi fericite! Hai, pe bune!?

Mai mult, poate că în ţările alea civilizate se face educaţie sexuală mai multă, mamele chiar sunt susţinute de stat, iar statul are nişte alternative mai ok decât casele de copii din România  unde sunt bătuţi, sedaţi şi, în general, ajung, ei, copiii, la concluzia că mai bine nu veneau pe lume! – nu spun că asta e o practică generală şi că nu sunt, în casele maternale şi oameni deosebiţi, care fac tot ce pot ca aceşti copii să crească, pe cât se poate, înconjuraţi de iubire şi atenţie, ca şi cum ar fi fost doriţi!

Sunt pe deplin conştientă şi de acord cu fapul că întreruperea unei sarcini este un moment traumatizant. Dar nu cumva e de două ori mai traumatizant să aduci pe lume un copil nedorit? Nu cumva în loc să faci o lege pentru cabinete de consiliere faci mai multe cabinete de planning, în aşa fel încât avorturile să nu se mai producă pe bandă rulantă?! Nu cumva îi înveţi pe tineri că folosirea prezervativului nu diminuează plăcerea actului sexual sau cum se iau pilulele anticoncepţionale? Nu mai bine, în loc să plăteşti salarii de psihologi sictiriţi, faci educaţie sexuală în şcoli, în locul religiei, de exemplu?!

Mai pe scurt: ce fac parlamentarii români când există o problemă? – fiindcă, da, există, avem cel mai mare număr de întreruperi de sarcină din Europa! Păi ce să facă?! În loc să trateze cauzele, ei tratează efectul – prost şi ineficient!

Da, o să treacă proiectul ăsta. Şi nu, n-o să se schimbe nimic, de fapt: e doar o birocratizare a întreruperilor de sarcină. Tocmai fiindcă parlamentarilor le pasă, vezi bine, atât de mult de sănătatea naţiunii! Şi fizică şi psihică! Bleah!

PS Nu, Alex, nu e bine sa fie gratuită întreruperea de sarcină, că asta nu e profilaxie!

Poate ştiţi, poate nu, dar senatorul Alin Popoviciu a propus ca pedofilii să fie condamnaţi la închisoare pe viaţă sau castraţi chimic, pentru a împiedica recidiva. O idee foarte bună şi care cred că ar trebui aplicată nu doar pedofililor ci tuturor violatorilor, în general.

Ce a făcut comisia juridică a Senatului?! A respins propunerea aşa cum, de altfel, o făcuse şi Guvernul, detalii aici. Motivele ţin de oarece nepotriviri în legislaţie, paper work, birocraţie. Cine a mai avizat negativ propunerea? Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi pentru că, vezi Doamne, cf art 22 din Constituţie, chiar şi persoanele condamnate pentru săvârşirea unor fapte penale au dreptul de a li se respecta integritatea fizică şi psihică. Ca şi cum nemernicii care abuzează de copii (sau de femei) ar mai putea fi numiţi oameni, ca să beneficieze de vreun drept al omului!

Una peste alta, respingerea acestei iniţiative nu face decât să încurajeze aceste fapte: Yey, Senatul e cu noi! Hai să mai siluim o victimă!