Un nou proiect de lege tulbură întrucâtva apele liniştite ale societăţii adormite, unul prin care femeile care doresc să facă o întrerupere de sarcină ar trebui să fie puse on hold pentru vreo cinci zile, cât să discute cu un psiholog care să le arate imagini înspăimântătoare şi care, la o adică, să încerce – presupun! – să le convingă că nu e bine ce au de gând să facă.

Dincolo de subiectul oarecum dificil de abordat “la liber”, n-am putut să nu observ că bloggerii care au scris despre acest subiect sunt doar domni: Arhi, Nihasa, Vali şi Alex. Ulterior am mai descoperit un articol scris de Dollores Benezic, bine documentat, pe puncte, dar ideea e că au scris despre asta evident mai mulţi bărbaţi decât femei – oare de ce?!

Proiectul se cheamă, suficient de elucubrant, “propunere legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină” – de unde îmi dau seama, dragi cetitori, că nu e despre femei, despre sarcini şi despre consiliere ci despre nişte cabinete şi nişte psihologi care acum stau pe bară! Mai mult, din expunerea de motive aflăm că e vorba de “centre de consiliere pentru femeile cu sarcina nedorită”.

Păi, stimaţi parlamentari, dacă pornim de la premisa că e nedorită, şi nedorită e, de vreme ce femeile intenţionează s-o întrerupă, atunci despre ce naiba consiliere mai discutăm?! Citesc acolo chestii precum “instituirea unei perioade de gândire”… what the fuck, iertaţi-mi franceza!, îşi imaginează vreun parlamentar că femeile care aleg întreruperea unei sarcini se duc la medic să facă asta ca la piaţă?! Că nu sunt conştiente de ce (o) fac, sau cum?!

“este extrem de importantă pentru sănătatea fizică şi psihică a naţiunii noastre”, se arată în expunerea de motive, “informarea pacientelor solicitante de avort cu privire la existenţa alternativelor*, la riscurile şi efectele intervenţiei” – mă întreb câte întreruperi de sarcină o avea la activ deputatul Dugulescu, unul din iniţiatori!

Şi cam de când a început statului să-i pese de sănătatea naţiunii?! De când s-au oprit o mulţime de programe naţionale în sensul ăsta? De când pacienţii cronici au probleme în procurarea medicamentelor compensate (scumpe, oricum), sau de când bolnavii de cancer au fost la un pas de a nu mai avea citosatice?!

*case maternale, asistenţă maternală, adopţie

Mai departe aflăm din acelaşi document, că în alte ţări civilizate din UE aşa se face, cu o perioadă de reflecţie între 48 de ore şi o săptămână, şi că din practica unui ONG în domeniu, din 5000 de femei însărcinate consiliate, 500 au renunţat şi azi sunt mame împlinite şi fericite! Hai, pe bune!?

Mai mult, poate că în ţările alea civilizate se face educaţie sexuală mai multă, mamele chiar sunt susţinute de stat, iar statul are nişte alternative mai ok decât casele de copii din România  unde sunt bătuţi, sedaţi şi, în general, ajung, ei, copiii, la concluzia că mai bine nu veneau pe lume! – nu spun că asta e o practică generală şi că nu sunt, în casele maternale şi oameni deosebiţi, care fac tot ce pot ca aceşti copii să crească, pe cât se poate, înconjuraţi de iubire şi atenţie, ca şi cum ar fi fost doriţi!

Sunt pe deplin conştientă şi de acord cu fapul că întreruperea unei sarcini este un moment traumatizant. Dar nu cumva e de două ori mai traumatizant să aduci pe lume un copil nedorit? Nu cumva în loc să faci o lege pentru cabinete de consiliere faci mai multe cabinete de planning, în aşa fel încât avorturile să nu se mai producă pe bandă rulantă?! Nu cumva îi înveţi pe tineri că folosirea prezervativului nu diminuează plăcerea actului sexual sau cum se iau pilulele anticoncepţionale? Nu mai bine, în loc să plăteşti salarii de psihologi sictiriţi, faci educaţie sexuală în şcoli, în locul religiei, de exemplu?!

Mai pe scurt: ce fac parlamentarii români când există o problemă? – fiindcă, da, există, avem cel mai mare număr de întreruperi de sarcină din Europa! Păi ce să facă?! În loc să trateze cauzele, ei tratează efectul – prost şi ineficient!

Da, o să treacă proiectul ăsta. Şi nu, n-o să se schimbe nimic, de fapt: e doar o birocratizare a întreruperilor de sarcină. Tocmai fiindcă parlamentarilor le pasă, vezi bine, atât de mult de sănătatea naţiunii! Şi fizică şi psihică! Bleah!

PS Nu, Alex, nu e bine sa fie gratuită întreruperea de sarcină, că asta nu e profilaxie!

Share: