Taman am cetit un articol despre tendințele in marketingul lui 2020 și, coroborat cu ce scrie azi Marta la ea pe blog, m-a luat râsul. Fiindcă pe-afară se fac lucruri cu miez și cu cap, iar la noi încă se trimit comunicate de presă care nu spun nimic, iar când ceri detalii concrete ți se răspunde cu un citat din același comunicat de presă care nu spune nimic. True story, folks!
Lansat cu bere de colecţie, surle şi trâmbiţe, noul film Bond, Coordonata Skyfall, e aproape o profesiune de credinţă în a continua seria la un anumit nivel. Sam Mendes, regizorul, nu face o treabă prea rea, dar scenariştii îmi pare că puteau un pic mai mult.
De fapt, n-aş avea ce să reproşez filmului în afară de, poate, lipsa glam-ului cu care ne-a obişnuit această serie, şi mici gafe de producţie. Prima confruntare cu băiatul rău are loc pe o insulă părăsită, pe care nu-s decât construcţii vechi, iar cea de-a doua, finală, într-un conac vechi, in the middle of nowhere, Anglia, e o singură petrecere, fetele Bond nu-s nici ele de învârtit după soare. No glam.
După ce am intrat în clădirea Comitetului Olimpic Român, o tânără amabilă mă întreabă pentru cine am venit, apoi formează un număr de interior şi spune, vesel: “Vio, te caută cineva”.
“Vio” e Violeta Beclea Szekely, director de marketing al COSR, pe care am întâlnit-o – nu fără emoţii – cu câteva zile înainte să plece spre Londra, la Olimpiadă, pentru a vorbi un pic despre partenerii COSR*, marketing, presă, legislaţie şi… creativitate.
Îmi făcusem lecţiile, citind şi ascultând interviuri cu marea noastră sportivă, dar, din documentare nu reuşisem să aflu cum e Violeta Beclea Szekely ca om şi, nu ştiu de ce, poate pentru că a reuşit atâtea performanţe, mi-o închipuiam un pic rece şi foarte riguroasă, aşa că nu mă aşteptam la… “Vio”. Ei bine, aveam să fiu surprinsă!
Violeta Beclea Szekely e înaltă, elegantă, cu o ţinută şi o condiţie fizică pe care nu poţi să nu le invidiezi: are 47 de ani şi arată impecabil! Mi-a strâns mâna ferm (manichiura perfectă), apoi s-a scuzat că nu are prea mult timp pentru dialog – se pregătea pentru plecarea la Londra în câteva zile. Cu toate astea, după ce am terminat interviul, m-a condus până la parter unde am mai stat de vorbă vreo zece minute, despre viaţă, despre valori. Partea asta din întâlnire îmi rămâne mie, însă, alături de plăcerea de a fi cunoscut un om frumos! Pentru voi am interviul de mai jos şi sper să vă placă!
– Cum au fost selectaţi partenerii COSR? În funcţie de suma cu care au contribuit, în funcţie de valorile pe care le susţin?
– E o combinaţie. Sigur că au contat şi banii, dar în primul rând am căutat şi am fost deschişi la parteneriate cu acele companii care au valori apropiate de cele ale Comitetului Olimpic.
Am beneficiat de sprijinul celor de la Momentum (n.a. parte a grupului McCann), care poartă titlul de „agent de marketing??? pe partea de distribuire şi negocieri a propunerilor, dar pachetele au fost create aici, la COSR.
Practic, am creat nişte paliere de sponsorizare. Majoritatea sunt sponsori principali, avem şi parteneri care, practic, sunt direcţionaţi spre servicii, cum e Groupama, cum e Taromul. Avem şi un partener media, Radio România Actualităţi.
– Sunt parteneri tradiţionali sau sunt alături de COSR cu ocazia Jocurilor Olimpice?
– N-aş putea spune că au venit acum, doar pentru această competiţie. Majoritatea companiilor sunt parteneri tradiţionali, din 2009, din 2010, au venit alături de echipa olimpică.
Oricum, însă, Jocurile Olimpice crează aşa, o nebunie în jurul lor, şi devin un punct de interes pentru mulţi, indiferent dacă au sau nu vreo legătură cu mişcarea olimpică în restul timpului.
Sunt multe companii care, în această perioadă, crează program şi proiecte care folosesc cuvinte ce sunt mărci înregistrate, cum sunt „Jocurile Olimpice???, „echipă olimpică??? şi aşa mai departe.
– Sunt, printre companiile partenere ale COSR, şi unele străine, care în ţara lor de origine, nu au realizat un asemenea parteneriat, ca de exemplu GDF Suez sau Renault Romania. Cum vi se pare acest lucru?
Ambele companii susţin mişcarea sportivă în ţara lor de provenienţă, şi probabil că parteneriatul cu noi este o chestiune de opţiune, fiindcă noi acoperim toate sporturile din România, este fenomentul care întregeşte tot ce înseamnă sport pe teritoriul României. Nu în ultimul rând, multinaţionalele au şi o latură de implicare socială importantă, lucru care, din păcate, nu prea se întâmplă la companiile româneşti.
Cu toate astea, până la un anumit punct, sunt înţelese şi companiile româneşti, neexistând o lege foarte clară a sponsorizării, care să-i ajute şi în business-ul lor. De aici şi reticenţa de a sprijini nu doar COSR-ul, ci, în general, le limitează implicarea.
– Faceţi lobby în acest sens?
– Facem mai mult decât lobby, chiar am propus o modificare legislativă, dar, din păcate, ea nu a fost luată în seamă. Sunt convinsă, totuşi, că într-un timp cât mai apropiat ea va fi luată în considerare, pentru că evoluţia societăţii ne obligă să dăm posibilitatea companiilor mari să se implice în dezvoltarea domeniilor în care ele îşi dezvoltă activitatea. Astfel, şi bugetul de stat s-ar mai relaxa un pic, deoarece, sunt convinsă, sunt companii care vor să investească în sănătate, în sport, în cultură, în mai multe domenii, de aceea cred că cu această lege putem ajuta mai mult şi companiile şi statul.
– În ziua de azi, mulţi dintre reprezentaţii mass-media sunt mai degrabă interesaţi de fotbal şi scandaluri din sport decât să scrie, altfel decât odată la patru ani, despre efortul depus de sportivii de la alte discipline, poate cu excepţia gimnasticii. Încercaţi să le faceţi şi un minim de educaţie, în sensul ăsta, jurnaliştilor cu care colaboraţi?
– Ei, mass-media funcţionează aşa cum funcţionează, cu parametri setaţi în funcţie de gradul de audienţă, de tiraj şi aşa mai departe. Este foarte greu să faci educaţie, pentru că, până la urmă, şi ei conştientizează că, poate, românului ar trebui să i se aducă în atenţie alte informaţii legate de sportivi. Contează şi politica ziarului, a trustului, iar jurnaliştii nu pot decât să se conformeze.
Dacă vrem să avem o societate sănătoasă şi dacă vrem să trăim într-un mediu corect cu alţii şi cu noi înşine, cred că presa, fiind un factor de educaţie, pentru că acesta ar fi rolul său într-o ţară civilizată, ar trebui să scrie lucruri frumoase, să creeze modele şi exemple pentru generaţia care vine din urmă. Din păcate nu face în totalitate lucrul ăsta şi acesta este, din punctul meu de vedere, unul din motivele pentru care întreaga societate românească este în declin, pentru că nimeni, din orice domeniu al societăţii noastre, nu mai are un model, pe care să încerce să-l concureze, să-l ajungă sau chiar să-l depăşească.
– … aşa cum se întâmplă deseori în sport.
– Exact!
– Cred că ar fi incorect să întreb dacă aveţi favoriţi la medalii în echipa României, nu-i aşa?
– Pentru mine toţi sportivii sunt egali, n-aş putea spune că am favoriţi. Dar, fireşte, am şi eu pronosticurile mele personale, care ţin de mine ca individ, nu de mine ca reprezentant al COSR. Cred că fiecare dintre noi ne punem speranţe în anumite performanţe sa în anumite sporturi care, practic, au creat istorie de-a lungul Jocurilor Olimpice. Şi eu cred tot în sporturile care au demonstrat, de-a lungul anilor, că pot face faţă unei competiţii de acest fel.
– E vreo diferenţă între presiunea unei competiţii de mai mică amploare şi cea de la Jocurile Olimpice?
– Orice competiţia are sistemul ei de emoţii şi fiecare sportiv le percepe în felul lui. Emoţiile ţin, practic, de psihicul fiecăruia, de nivelul de pregătire şi de experienţă. Asta nu înseamnă că nu există emoţii, indiferent de nivelul sportivului care intră într-o competiţie sportivă sau alta. Jocurile Olimpice, prin dimensiunea lor, prin faptul că se întâmplă odată la patru ani, că, o lună de zile, întreaga activitate sportivă se opreşte, inclusiv fotbalul, care nu mai are activitate în această perioadă, face ca întreaga atenţie a lumii să fie îndreptată spre Olimpiadă, şi atunci se crează un alt gen de presiune.
Jocurile Olimpice reprezintă pentru fiecare sportiv absolutul unei cariere şi o medalie olimpic reprezintă foarte mult, pentru că Olimpiada e odată a patru ani, iar celelalte competiţii importante, Europenele sau Mondialele, au loc odată la doi ani, deci ai mai multe posibilităţi să remediezi un eşec, comparativ cu Jocurile Olimpice, şi de aici şi dimensiunea emoţiilor. Dar un sportiv bine pregătit poate face faţă şi poate transforma aceste emoţii într-o conduită pozitivă a evoluţiei. Cine spune că nu are emoţii nu e sincer cu sine. Emoţiile sunt constructive pentru sportivii buni care reuşesc să le exploateze pentru a realiza performanţe extraordinare.
– Într-o notă mai personală, ştiu că sunteţi absolventă de TCM, apoi aţi făcut sport de performanţă vreme de mai bine de două decenii, iar acum v-aţi reprofilat şi faceţi marketing şi comunicare. Cum aţi învăţat marketing?
– Eu cred că dacă eşti un elev silitor, poţi învăţa orice. Eu am făcut câteva cursuri la Universitatea Bucureşti pentru a reuşi să acumulez câteva cunoştinţe de bază: redactarea unui comunicat, pentru a putea ţine legătura cu mass-media, şi alte asemenea.
Dacă vrei să ţii pasul cu evoluţia şi vrei să-ţi găseşti un loc în societate, asta faci: înveţi!
– De final, pentru că am făcut o serie de interviuri despre creativitate, aş vrea să vă întreb şi pe dumneavoastră acelaşi lucru: există creativitate în sport?
– Eu cred că nu poţi să atingi performanţe mari dacă nu eşti şi un pic creativ. Sigur, nu mă refer la a picta sau ceva de genul ăsta, dar creativitatea ţine de inteligenţa motrică şi este o componentă ce completează celelalte inclinaţii, calităţi şi dorinţe care pot să te ajute în marea performanţă ♦
* Sponsorii principali ai Comitetului Olimpic şi Sportiv Român sunt: GDF Suez, Vodafone, Dedeman, Renult România, Gerovital, Piraeus Bank, P&G, Fundaţia Alexandrion. Cu unii dintre ei am realizat câteva interviuri, aşa că o să puteţi citi mai pe larg ce, de ce şi cum au realizat şi comunicat parteneriatul lor cu COSR. E felul meu de a mulţumi acestor companii că ne susţin olimpicii!
Ultimul film din trilogia Batman semnată Christopher Nolan, The Dark Knight Rises, are astăzi premiera în România, după două avanpremiere, marţi şi joi. Cum marţi eram pe coclauri, am văzut filmul aseară, la un eveniment organizat de Mountain Dew, unul dintre partenerii producţiei. Că veni vorba, pe site-ul lor am văzut şi varianta Dark Berry – sper să vină şi în România, că-s curioasă ce gust are!
Impresionantă producţie, apropo, două ore şi 40 de minute de film, ca să iei a mai mare cutie cu floricele şi ăl mai mare suc, şi să caşti gura la revenirea lui Batman / Bruce Wayne, acelaşi Christian Bale – destul de “yummy”, de data asta alături de Anne Hathaway pe post de Cat Woman – neconvingătoare. Celălalt personaj feminin, Miranda Tate, e interpretat de Marion Cotillard. Din distribuţie mai fac parte Morgan Freeman, Michael Caine, Gary Oldman şi, într-o foarte scurtă apariţie fără replică, Miranda Nolan, verişoara regizorului – ca să vedeţi că şi peste ocean e cu nepotism! :)
Una peste alta, filmul te ţine în priză pe toată durata, chiar dacă sunt faze lungiiiiiteeeee, iar în cele 11 minute de până la detonarea bombei se întâmplă o groază de chestii care durează mult mai mult în realitate. Şi mai sunt şi alte chestii discutabile, dar, în fine, să dăm ficţiunii ce-i al ficţiunii şi supereroilor ce e al lor şi să zicem că filmul e ok.Şi, oricum, mergeţi să-l vedeţi sau nu, şi-a scos deja banii, încasările de până acum depăşind deja cele 250 de milioane de dolari, cât a fost bugetul!
Şi campania de promovare a filmului e impresionantă, cu parteneri care au plătit bani grei pentru asociere (linkurile sunt către site-urile dedicate ale partenerilor filmului), printre care şi: Nokia, care propune explorarea Gotham City promovându-şi Nokia Maps, Mountain Dew, care comunică parteneriatul şi în România, după cum vă povesteam şi care are un concurs ce vă poate trimite într-un tur VIP la studiourile WB, Chrysler, Visa (ofertă specială pentru mers la film cu VISA Signature card), Greyhound, care are un concurs prin care se poate câştiga o excursie la NY şi o experienţă a la Bruce Wayne, BMW, Kaspersky (tot concurs) sau ASUS.
De asemenea, nici alte mărci nu au dat înapoi de la un parteneriat cu Warner Bros şi au scos produse dedicate fanilor, cum ar fi French Connection, Diesel sau chiar Jaeger-LeCoultre, o varianta a seriei Reverse, cu un preţ estimat la peste zece mii de dolari:
şi Converse – ăstia-s chiar haioşi:
Sunt sigură că există mult mai multe produse şi campanii legate de TDKR şi, oricum, fani sau nu ai trilogiei semnată Nolan, merită să vedeţi filmul, chiar şi pentru trimiterile la haiducii de altă dată (într-o manieră care te face să-i deteşti pe cei moderni) sau teme mai filosofice, cum ar fi teama de moarte. Mă rog, am zâmbit îngăduitor.
