pr intre randuri - by ruxandra predescu
Home
.eu
 pr intre randuri - by ruxandra predescu
  • Home
  • .eu
Cântece şi încântări

Leapşa pe cântate!

August 16, 2011 by ruxandra 2 Comments

M-a pocnit Tomata c-o leapşa în absenţă, aşa că proaspăt revenită acasă, ma conformez mintenaş după cum urmează. Mai ales că e vorba despre muzică, iar eu îmi pot imagina viaţa fără multe, dar nu şi fără muzică!

1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânără

Nu există aşa ceva. M-am gândit, m-am gândit din nou, pur şi simplu nu găsesc nici un nume de care să mă jenez. Adică nici măcar seria interpreţilor de muzică uşoară românească, ştiţi voi, Angela Similea, Mirabela Dauer şi alţii de genul. Aia era muzica, aia auzeam, aia îmi plăcea. Pe unele am descoperit că le ştiu şi acum, cu versuri cu tot.

2. Numește o formație sau un cântăreț pe care o / îl urai în tinerețe și pe care acum o / îl adori

The Cure.  Sau Pixies. Sau rockurile mai supărate un pic, categorie la care s-ar înscrie Rammstein – între timp m-am dus să-i văd live şi la Lisabona şi la Bucureşti! La începutul liceului, eu eram Depeche-istă, deci în oarece conflict cu rockul şi rockerii. După aia mi-a venit mintea la cap – nu singură ci cultivată de gaşca de la Radio Nova 22 – şi am început să ascult şi de altele. Cocteau Twins ar fi un alt exemplu, dar cam tot ce ascult acum are rădăcinile sădite în perioada aia.

3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum

Cred că Michael Jackson ar putea fi un exemplu. La fel şi Madonna (apropo, azi împlineşte 53 de ani pe care îi aniversează cu un domn de 24! WTG!), Abba… În fine, sunt mai multe! Depeche Mode se află, de asemenea, pe listă.

4.  Numește un cântec căruia nu-i poți rezista și te apucă bâțâiala sau datul din picioare

Uhm… să vedem, asta e grea, fiindcă bâţâitul depinde mai puţin de muzică şi mai mult de starea mea. Pe vremuri era, inevitabil, indubitabil, Torn – Natalie Imbruglia, acum am un întreg playlist cu din astea mai săltăreţe, de la Gigi D’Agostino şi Sash până la Pet Shop Boys, Şuie Paparude, Armin Van Buuren, Faithless şi alţii de genul ăsta. Drept e: mă bâţâi mult.

5. Numește un album de pe care îți place să asculți fiecare melodie

S&M – Metallica, Life in Cartoon Motion – Mika, No Need to Argue – Cranberries, Violator – DM, Two Shoes – Cat Empire – am o întreagă listă, iar astea sunt doar albumele reascultate mai recent. Apropo, încerc să-mi cumpăr albumele care îmi plac: mi se pare un gest de respect faţă de artiştii pe care îi apreciez, acela de a plăti pentru munca lor.

7. Numește o formație sau un cântăret de care ești atât de sătul/ă încât îți dorești să nu mai auzi în veci de ea/el

Enrique Iglesias e primul nume care îmi vine în minte.

8. Numește o formație sau un cântăreț pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră și tu nu-l poți suferi

Uhm… No idea! Fac update dacă aflu ceva :)

8. Coverul tău preferat

Sunt două, de fapt. Primul e ăsta:

iar al doilea e ăsta:

Ar mai fi şi Summer Wine.

9. Cântecul sau formația preferată în secunda asta

Nu există aşa ceva. Dacă ascult ceva înseamnă că prefer să  fac asta. Dacă nu-mi place, nu ascult. Dar, ok, de dragul jocului, încă mă inspiră şi defineşte asta:

Fireşte că poate scrie oricine are chef despre acest subiect, dar sunt chiar curioasă ce mai ascultă zilele astea Nebuloasa, Auraş Mihai şi Alina Constantinescu.

Share:
Cântece şi încântări, De suflet

Folk You, de la poezie la circ (III)

July 21, 2011 by ruxandra 1 Comment

Am început, acum câteva zile (1, 2), un scurt serial despre Folk You!, festivalul de la malul mării, căruia i-am fost, pe rând, fan, PR şi producător general, o rememorare a ceea ce a însemnat şi ce, în opinia mea, nu mai este acum. De la o cântare curată, om şi chitară, pe plajă, la hip hop. Şi nici măcar nu e cale atât de lungă…

2009 – copacii fără pădure

În 2009 Folk You n-a mai fost “al meu” şi nici eu a Jurnalului. Lucram deja în alt trust media dar n-am putut sta deoparte când a fost vremea festivalului, aşa că m-am dus la Vamă. Cu emoţii, cu nostalgii. Am regăsit o parte din echipa cu care lucrasem, un festival de amploare, dar în culise atmosfera era diferită. Nu ştiu cum şi de ce, pur şi simplu era diferită. M-am întristat să constat lucrul ăsta, cu atât mai puţin s-o aud de la alţii.

Pe scena de la Vamă au urcat, atunci, cei de la Iris, primul concert, dacă nu mă înşel, după operaţia lui Cristi. N-a fost rău, îmi place Iris şi publicul i-a primit foarte bine, dar deja, pentru mine, tobele – altele decât ale ZAN-ului Biţulescu – erau prea mult pe scena Folk You. Prima dată pentru Iris şi ultima dată pe o scenă – cel puţin pe Pământ, sigur cântă în ceruri – pentru Tatiana Stepa, care a făcut un efort considerabil să se urce pe scenă şi să cânte. Nu peste mult timp avea să se stingă..

2010 – Mişcarea de rezistenţă

În 2010 n-am fost fiindcă am avut de ales între Faithless, Pink Martini şi festivalul din Vamă. De fapt, nici n-am avut de ales, Faithless e printre trupele mele favorite din toate timpurile, sunt un fan declarat Maxi Jazz, aşa că nici nu s-a pus problema alegerii. Dar am văzut, seară de seară, Folk You live la Antena 2.

Nu mai rămăsese aproape nimic din ideea de om şi chitară pe o scenă… Luna, marea, stelele făceau deja figuraţie, iar cortiştii din Vamă au fost nevoiţi să-şi mute locuinţele temporare pentru a face loc scenei. Folk You devenise deja Mişcarea de Rezistenţă, un concept de marketing (cu toate că, sunt mai mult decât sigură, MT este pe bune un rebel şi un idealist).

2011 cu Guess Who, Zdob şi Zdub, Holograf, Puya

Au fost incredibil de multe voci care au spus că anul ăsta Folk You e un bâlci. Nu simt neapărat nevoia să mă alătur criticilor, dar pentru cineva care ştie festivalul de când era mic, schimbările în ceea ce priveşte artiştii prezenţi pe scenă în acest an sunt cel puţin discutabile.

Înţeleg că a crescut, că s-a schimbat, că a evoluat, dar pentru mine FY a fost şi va rămâne cântarea simplă de pe plajă. Poate e un concept perimat, poate am rămas prea puţini care să fim tributari acestui gen de eveniment. Cu toate acestea, însă, când văd Guess Who şi Puya în “distribuţie” parcă ceva nu se leagă, parcă ceva nu e-n regulă.

Admir, totuşi, faptul că festivalul continuă să existe. Într-o perioadă de criză, cu bugete care sunt cum sunt şi cu un concept eminamente diferit faţă de cel original, Folk You rămâne o constantă în peisajul muzical live autohton. Dar parcă nu mai e Folk You “Florian Pittiş” ci, mai degrabă şi aproape exclusiv, Mişcare de Rezistenţă. Altă mâncare de peşte. Personal, aş fi preferat o seară de Folk You în cadrul festivalului Mişcarea de Rezistenţă. (Măcar) Una ca pe vremuri…

(uite, Iubi, de asta ziceam!)

Nu mă duc, mai ales pentru că am deja altceva în agendă pentru weekendul ăsta, dar şi pentru că nu mai e ce-a fost. Nu că nu mi-ar plăcea cei mai mulţi dintre cei aflaţi pe afiş. Dar nu la Folk You, îmi pare rău.

Asta a fost o scurtă istorie a unui festival iubit la care am muncit mult şi cu mult drag. Poate că ar trebui să existe aici şi o listă cu oamenii fără de care nu s-ar fi povestit dar ar fi prea lungă. E suficient să spun că le sunt extrem de recunoscătoare pentru că au acceptat să ne ajute în toţi aceşti ani. Nu în ultimul rând, sunt recunoscătoare pentru că am fost parte din ceva atât de special.

Şi, cine ştie, poate la anul ne-om revedea prin preajma scenei… :)

Share:
Cântece şi încântări

Folk You, de la poezie la circ! (II)

July 20, 2011 by ruxandra 8 Comments

Am început, acum câteva zile, un scurt serial despre Folk You!, festivalul de la malul mării, căruia i-am fost, pe rând, fan, PR şi producător general, o rememorare a ceea ce a însemnat şi ce, în opinia mea, nu mai este acum. De la o cântare curată, om şi chitară, pe plajă, la hip hop. Şi nici măcar nu e cale atât de lungă…

2007, fără Moţu. Sfârşitul nu-i aici.

În vara lui 2007 Moţu s-a dus să cânte în alte zări, dar Festivalul a continuat: Folk You în memoriam Florian Pittiş. Am organizat evenimentul doar în Vamă, fiindcă, stabilisem, nu fără greutate, că acolo e casa lui. Pe scenă, în toate cele trei zile, a fost un scaun gol, iar pe marginea scenei, între public şi artişti, au ars lumânări. A fost, cred, cea mai emoţionantă ediţie. S-a cântat până la ore mici din noapte şi, în fiecare seară, după concerte, mica mea echipă a curăţat plaja. Nimeni nu a avut voie să se sustragă acestei activităţi.

Au venit, la întâlnirea cu publicul, artişti consacraţi ai genului, cei mai îndrăgiţi. Îi regăsiţi, pe majoritatea, cu emoţii cu tot, pe compilaţia Folk You, apărută un an mai târziu şi, pentru a cărei realizare, am trecut prin multe peripeţii birocratice cu TVR-ul.

Nici anul ăsta n-a fost lipsit de peripeţii, care mai de care mai puţin amuzante, de data asta. Festivalul a ieşit bine, public mult şi frumos, vreme bună, care ne-a iertat de ploaie.

2008 – Dincolo de orice Vamă

“Ştiţi cum e cînd, cu cîteva zile înainte de Crăciun, te trezeşti că, ah, iar au venit Sărbătorile de iarnă şi ai uitat să te pregăteşti pentru că ai fost pre(a)ocupat de viaţa de zi cu zi? Cam aşa se întîmplă şi cu FolkYou! Deşi ştim, de la an la an, şi că mai urmează şi cînd o să fie, exact, abia cînd perioada cu pricina se apropie intrăm cu adevărat în febra pregătirilor. Sînt foarte multe de făcut şi foarte puţini spiriduşi pentru un festival care durează trei zile!” – aşa scriam în editorialul de acum trei ani, şi aşa a şi fost. N-am ştiut/crezut că ne iese FY fiindcă… deh, grele, nene, cu bugetul. Dar a ieşit. A fost prima ediţie cu scenotehnică realizată de Stage Expert – impecabili, de altfel, dar a fost şi prima ediţie în care distanţa între artişti şi public s-a mărit considerabil.  Scena era înaltă, nu doar un podium, pe nisip, luminile mai multe, şi parcă atmosfera de poveste se destrăma încet, ca o urmă de paşi pierduţi pe nisip…

 

Credit foto: © Diman Oshchepkov | Dreamstime.com

Ca de obicei, însă, publicul a fost la înălţime. La final de festival, m-am urcat pe treptele ce duceau pe scenă şi am rămas minute întregi, cu lacrimi de emoţie, plină de admiraţie şi drag pentru miile de oameni care au stat, în medie, câte şase-şapte ore pe seară să asculte, să cânte să se bucure de muzică. A fost, din câte ştiu de la alţii şi am simţit şi eu, ultima ediţie în spiritul consacrat.

Ştiu că a fost şi ambiţia mea să-l fac cel mai mare festival şi ştiu că am reuşit asta. Totuşi, îmi pare nespus de rău acum că nu m-am opus mai mult creşterii lui în termeni de amploare, scenotehnică şi “meniu” artistic. Ar fi trebuit să ştiu mai bine: fericirea e un lucru mărunt, iar FY trebuia să rămână pe o scenă mică: un om şi chitara lui. Poate greşesc, poate nu, poate sunt doar tributară atâtor ani de concerte şi de prietenie cu mulţi dintre artiştii genului.

Mâine termin acest serial. Tot mâine începe, în Vamă, a şaptea ediţie a Festivalului. Nu mă duc.

Share:
Cântece şi încântări, Online stuff

Şi a fost retroparty

February 13, 2011 by ruxandra 3 Comments

… şi am dansat, şi am cântat şi am mai dansat puţin, cam până spre patru dimineaţa, cum le stă bine unor tinerei trecuţi de vârsta liceului. Cum s-ar zice, un bairam pe cinste, cu oameni care au avut chef de distracţie aşa cum n-am mai văzut cam de pe vremea petrecerilor din liceu. Desigur, însă, altădată o s-o facem şi mai şi mai lată! :)

Vreau să mulţumesc tuturor petrecăreţilor pentru prezenţa lor dansantă, în mod special lui Claudiu Ciobanu, pentru ajutor şi entuziasm! Celor care şi-au confirmat prezenţa dar nu au venit, pe lângă faptul că au ratat o super petrecere, aş vrea să le spun că noi am făcut pregătiri şi pentru ei. Şi că aş fi apreciat un pic mai multă seriozitate la capitolul ăsta…

Tre’ să-i mai mulţumesc şi lui Carmen Macovei, care m-a ajutat cu primirea invitaţilor, gazdelor de la Carre şi, în mod special, prietenilor mei de la Silver Music, Alin şi Silviu, care s-au ocupat de sunet, muzică şi de karaoke – îi recomand oricând cu căldură fiindcă nu m-au dezamăgit niciodată în cei cinci ani de când lucrăm împreună!

Bineînţeles că acum îmi vin în minte o grămadă de cântece pe care nu am mai apucat să le ascultăm, dar nu văd nici un motiv pentru ca acesta să fie prima şi ultima retroparty, aşa că vor avea şi ele ocazia să ne înveselească. Oricum, cred că la karaoke cel mai mişto ne-a ieşit cântecul de mai jos. Olivia şi John ar putea să fie invidioşi, really!


Share:
Cântece şi încântări

Ce-i cu #retroparty asta

February 8, 2011 by ruxandra 6 Comments

Totul a pornit de la nici nu mai ştiu ce clip youtube postat de mine într-o seară pe twitter. Cred că era Al Bano şi Romina, da’ nu mai ştiu ce cântec. Claudiu s-a amuzat, a întrebat dacă mai am din astea. Mai aveam, Toto Cutugno – Figli, asta ştiu sigur că am pus. Şi uite-aşa am început să dezgropăm muzici din vremuri, mă rog, uşor trecute. Da’ nu mai puţin mişto.

De la asta la “ce mişto ar fi un party doar cu muzici din astea” a mai fost doar un pas. Şi facem acest pas vineri, pe 11 februarie, de la nouă seara. Am închiriat un loc doar pentru noi, avem un DJ şi muzică aleasă, şi mult chef de dans, aşa că puneţi mâna şi confirmaţi participarea. Iar pentru cei pe care-i chinuie talentul vom avea şi karaoke.

Şi, dacă vă miraţi de vârsta recomandată, ei bine, am ales-o pentru că ne-am dorit ca participanţii să fie măcar la fel de nostagici ca noi. Şi să ştie ce-i aia fox dance – habar n-aveţi despre ce vorbesc, nu? :))

Cu participarea extraordinar de implicată a domnilor din DreamTeamRo! Adică aveţi şansa să-l vedeţi pe Make în pantaloni evazaţi şi tricou mulat! Priceless, zic! :))

Share:
Cântece şi încântări

Perfectly perfect (despre mine, hahaha!)

February 2, 2011 by ruxandra 1 Comment

Perfectly Perfect nu e nou, dar clipul ăsta e relativ recent, de la finele lui ianuarie. Şi îmi place, zău, foarte foarte tare. Normal, e cu urşi. Care-şi mai rup şi capul :D

şi lui Innocente îi place :)

Share:
Cântece şi încântări

Pentru de dimineaţă

December 19, 2010 by ruxandra No Comments

Nimic nu se compară cu o bâţâială matinală, chiar dacă te-ai trezit mai spre prânz. E duminică, e voie! Şi cică într-un sfert de oră am consumat de ~ 20 de mai multe calorii decât avea zahărul din cafea! Mie îmi convine!


Share:
Page 3 of 3«123

Publicate recent

  • Hamlet la Craiova: A fi sau a nu fi în sală? Asta e întrebarea!
  • Shakespeare + tehnologie = LOVE
  • Furtuna lui Bob Wilson a cucerit Craiova
  • Faceți exerciții de admirație!
  • Chestiunea ”Man or bear?”
  • FILM: Michel Gondry – Cartea cu soluții
  • Astra Film 2023: O bucurie de festival!

Categories

  • Barbatii. Ghid de buzunar
  • Cântece şi încântări
  • Carte
  • concurs
  • De suflet
  • De-ale fetelor
  • Dileme
  • Din casă
  • dinRomania
  • domnul Sony & Maxine Jazz
  • evenimente
  • Filme
  • FITS
  • Foto
  • ganduri printre randuri
  • Interviuri
  • Necategorizate
  • Obiceiuri sănătoase
  • Online stuff
  • PR sau piar
  • ţara mea de d'oh!
  • Teatru
  • texte de tot râsu'

Ză claud

bloggeri blogging blogosfera bucurii campanii comedy cluj comunicare concert concerte concurs copii dans domnul sony eveniment evenimente farmec Festival festivalul international de teatru de la sibiu festivaluri film filme FITS ganduri printre randuri ideo ideis interviu interviuri lectii de fericire marta usurelu muzica obiceiuri sanatoase pisici politică povesti PR premii promo relatii publice revista biz romania Sibiu social media teatru TIFF umor vodafone
©2020 Ruxandra Predescu