Azi premierul a postat pe pagina sa prost gestionată de FB scrisoarea trimisă către rectoratul Universității București prin care își anunță decizia de a renunța la titlul de doctor în drept. După numărul de shares și după comentarii, îmi pare că e o gălușcă aproape înghițită, blabla, uite că recunoaște plagiatul, blabla uite că face ceva onorabil.

Nu, nu recunoaște nici un plagiat, iar gestul, acum, e doar o mișcare de spălare a imaginii și atât. Să citim un pic printre rânduri, da?

Plimbarea cu barca trasă de pompieri săvârşită de Ponta acum o săptămână ne-a arătat un premier care nu doar că e lipsit de fler când vine vorba de propria-i imagine, dar mai are şi consultanţi la fel de “inspiraţi” ca el, care îl învaţă să mintă cu tupeu. De exemplu, “Fă, Doina, aveai chef de nişte inundaţii?” era suficient de nasoală şi ca simplă bădărănie, lipsă de consideraţie şi de sapte ani de-acasă, dar ideea de a nega evidenţa, a doua zi, a făcut din Ponta nu doar un bădăran (chestie care, de altfel, nici nu cred că i-ar fi dăunat în faţa electoratului PSD) ci, mai grav, un mincinos. Din nou.

Azi, precum probabil ştiţi, premierul naţiei s-a dat cu barca pe la inundaţii, cu şi pentru jurnalişti. Barca trasă de oamenii de la ISU, ca să nu cumva să răcească la degetul mic de la picior sau, vorba Corinei, la ovare, căci rar am văzut o imagine care să arate mai evident lipsa de ouă decât asta:

De aici.

După ce a ajuns la glorioasa concluzie că statul risipește prea mulți bani cu alocația copiilor, ministra Mariana Câmpeanu a declarat azi că (de fapt) e preocupată de soarta femeii mamă și că dorește mult să-i simplifice viața, de exemplu prin semipreparate, ca să nu mai stea, ea,  mama și femeia, să curețe cartofi.

Că asta e problema femeii în societatea românească și din perspectiva ministerului muncii: curățarea cartofilor! Și ce bine că a fost identificată fiindcă, iată!, acum va fi rezolvată cu ajutorul semipreparatelor. Sigur, nu contează că alea sunt pline de chimicale, ca să reziste în pungă nici făcute, nici nefăcute, și, prin urmare, de fapt femeia nu e ajutată ci mai degrabă încurcată.

Aşa că, în semn de preţuire pentru ideea genială, am simţit nevoia să-i scriu o odă!

Zilele trecute, la Craiova, extrem de preocupatul de cultură ministru al culturii, mai cunoscut şi ca Cel pe care piatra nu l-a nimerit, s-a trezit vorbind despre bugete şi cum ar fi mult mai bine şi mai frumos şi mai (festivalul) Shakespeare dacă, de exemplu, programul naţional pentru prevenirea şi tratarea celor cu HIV/SIDA ar fi redus la jumătate. Sau n-ar mai fi deloc. Fiindcă, a socotit ministrul Barbu, programul ăsta valorează cam cât jumătate din bugetul pentru proiecte alocat ministerului culturii.

Cu vorbele sale: Am fost cutremurat cand mi-am dat seama cate Festivaluri Shakespeare sau cat de amplu am putea face evenimentul, Festivalul Shakespeare de la Craiova, daca nu am avea acel program sau daca acel program ar fi la jumatate.

N-aş fi aflat că premierul Ponta are o nouă consilieră super şcolită în State dacă nu mă ciocneam (pe FB, unde în altă parte?!) de un articolaş scris de consiliera cu pricina, Ioana Petrescu pe numele ei.

Consiliera Petrescu a stat şi a studiat 15 ani în America. A făcut matematici la colegiul Wellesley ( şcoală de oaresce fiţe, din câte pricep), este specialistă în combaterea evaziunii, are un masterat şi un doctorat în economie la Harvard. Bravo ei! Serios zic: bravo ei!, cu atât mai mult cu cât a ales să-şi aducă educaţia şi să lucreze la stat, la România. Daaaaaar…

Ieri, Guvernul a făcut publice listele cu chiriaşii din locuinţele de stat, unii pe funcţie, cei mai mulţi, însă, pe pile. Le-am parcurs destul de atent şi sunt sigură că există nepotriviri pe-acolo, atât la chirii cât şi la suprafeţe, dar nu asta e ideea acum ci faptul că o pleiadă întreagă de consilieri personali (cei mai mulţi dintre ei numiţi politic) se bucură de avantajele unor locuinţe de trei, patru sau chiar cinci camere, cu suprafeţe extrem de generoase, pe nişte sume mai mult decât decente din care, o parte, sunt oricum achitate de stat. Adică de mine, de tine, de noi.

Cu două zile înainte, eu am primit pe mail asta: