În anul de graţie 2013, an chinezesc al şarpelui, nu că asta ar avea vreo legătură, da’ ziceam şi eu aşa, mi se pare că există toate instrumentele posibile ca să comunici personalizat. Chiar şi comunicatele de presă – indiferent cum sunt scrise – pot fi trimise in inboxul destinatarului, iar în câmpul To se poate să fie “decât” numele acestuia. Adică, da, depăşiţi momentul bulk în BCC. Dar şi asta e o altă discuţie iar acum vreau să scriu un post de laudă fiindcă, în ciuda faptului că mai avem mult până departe, sunt şi oameni, locuri, fapte şi întâmplări comunicate frumos, creativ, personalizat, vesel, pozitiv, optimist!

Cred că e prima dată când folosesc toate vorbele astea într-un articol despre PR, apropo! Şi iată de ce:

Îmbracă-te gros, că e frig rău afară!

Dacă aş primi un Like pentru fiecare dintre dăţile în care am auzit vorba asta, probabil aş avea milioane, sau aşa ceva.

Pune-ţi căciulă, nu mai umbla brambura! De ce n-ai mânuşi? Ce-ai mîncat azi? Ai mâncat azi?

Mă enervau tare când eram mică, mă enervează şi azi, că nu s-au oprit, nici gând! Şi, totuşi, n-ar trebui să ne enerveze – ştiu că şi pe voi! E felul lor de a arăta că le pasă, de a se raporta la copilul lor ca şi cum încă l-ar avea în grijă, a lor şi numai a lor, ca pe vremea când încă locuiam cu ei şi, da, uitam căciula şi pierdeam, frecvent, mânuşile! Şi, pe urmă, mai ales dacă sunt pensionari, cu ce să înlocuiască alea opt ore de job?! Cât să vorbeşti la telefon?

Şase zile a durat lipsa canalelor Pro din grila Dolce. Şase zile în care am suferit exclusiv dupa VH1-ul care îmi populează fonic mediul înconjurător în timpul zilei. Şase zile după care s-au înţeles şi ceva (eh!) îmi spune că nu la preţul solicitat iniţial de Pro.

Buna mea prietenă, L., are un frate plecat de-acasă de ceva vreme până hăăăăt peste Ocean, fix la New York! Părinţii lor, pe care toată gaşca noastră îi iubeşte tare, fiindcă sunt foarte faini şi fiindcă ne găzduiesc, claie peste grămadă, la ei acasă de vreo câteva ori pe an, nu-l văd prea des, fireşte, dar de când L. a aranjat de un laptop şi de internet, fratele ei se vede chiar frecvent cu părinţii, online. Într-una dintre aceste convorbiri, pe final, când i-a spus fiului, aşa, de la distanţă, duios, “Ai grijă de tine”, mama prietenei mele a mângâiat uşor marginea ecranului. Mi-e greu, dacă nu chiar imposibil să vă spun cât drag şi dor erau strânse în mângâierea aia!

Când am căutat apartamentul în care locuiesc, am fost precisă până la scări de bloc în brief-ul pentru agenţii, tocmai ca să nu spun Gară şi să mă trimită în Crângaşi, de exemplu, că e doar o staţie de metrou! Nu! Strada aia, până acolo, strada ailaltă până dincolo, încă două blocui şi atât. L-am găsit în trei săptămâni. Dar nu discutăm de imobiliare ci de faptul că am vrut să rămân în cartier, ca să fiu aproape de ai mei. Asta cu toate că abia aşteptam să stau singură!

Nu am fost un copil foarte zvăpăiat, dar mi-am luat revanşa mai târziu, în liceu. Aveam, desigur, oră de venit acasă, şi, normal, nu o respectam aproape niciodată! Uneori mă certau, alteori reuşeam să mă strecor în camera mea fără discuţii suplimentare! Mă enerva foarte tare chestia asta! Uneori, când veneam spre casă, vedeam silueta mamei la geam. “De ce stai, mama, la geam? Crezi că vin mai repede?”, îi spuneam, parcă uşor vinovată, şi încercam, o vreme, să fiu punctuală. Nu dura prea mult, însă, fiindcă jocurile de baschet sau plimbările sau poveştile până seara târziu, îmi păreau mai captivante decât îngrijorarea mamei.

Nu sunt sigură că aş fi scris azi despre SOPA şi PIPA, cele două bâte legislative cu care unele companii interesate din SUA vor să pocnească internetul în moalele capului dacă nu mă enerva atât de tare CNA-ul nostru cel de toate zilele, care ni le şi mănâncă uneori, mai ales fripte!

Dar (via Arhi) o punere aberată a problemei de către onor Consiliul Naţional al Audiovizualului mi-a ridicat tensiunea şi, cu toate că eu totuşi sper ca SOPA şi PIPA (sună ca numele a două surori siameze malefice, nu vi se pare?!) nu vor trece, mi-am adus aminte că avem şi noi probleme noastre cu cenzura. Sau, fie, cu ochelarii de cal.

Pe scurt, CNA a decis să atenţioneze pe cei care au difuzat reclama rom rom telecom deoarece, spune preşedintele Răsvan Popescu, “riscă să lezeze convingerile religioase”.

Dan Grigore, membru CNA, a spus că reclama este “o blasfemie şi o mizerie”, precizând că “s-a făcut dintr-un text liturgic” şi că pe el personal reclama îl jigneşte, opinie pe care, de altfel, a împărtăşit-o şi Mihai Mălaimare, de asemenea membru CNA.

Un alt membru CNA, Gelu Trandafir, a adăugat că s-au primit aproape 30 de plângeri referitoare la această reclamă şi că “astfel de exploatări comerciale pot să aducă atingere convingerilor religioase” (Mediafax)

Singura tragi-comică e declaraţia unui alt CNA-ist, Christian Mititelu, care a catalogat reclama drept… “urâtă”, adăugând că spune asta în calitate de telespectator… deşi declaraţia îi era luată în calitate de membru CNA, fiindcă, sunt sigură, altfel nu dă nimeni doi bani pe părerea de telespectator a domniei sale.

Reclama nu se mai difuza, oricum, în formula cu colinda, din 13 ianuarie, adică dinainte ca CNA să trimită atenţionările, pentru că a trecut sezonul sărbătorilor de iarnă, dar chiar şi aşa, CNA-ul le-a trimis, şi a făcut asta înainte să ceară părerea Patriarhiei despre acest subiect. De asemenea, n-au solicitat nici o opinie a vreunului etnolog, de exemplu, că avem destui, ca să afle că Domn Domn ăla e despre boieri şi n-are legătură cu religia.

Dar e ok, dacă CNA-ului i se pare urâtă vreo reclamă şi dacă aceeaşi reclamă îi face pe doi dintre consilieri să se simtă jigniţi, e ok. E suficient. Nu trebuie mai mult, nici documentare, nici măcar… cum să-i spun?! Gândire?

În aceeaşi notă, reclamele la Farmacia Inimii, Farmacia tuturor românilor cum de nu le lezează sentimentul de mândrie naţională?! Hă?! Sau poate  s-o vinde acolo vreo pastilă care să-l reducă pe sentimentul ăsta până la a fi inexistent?!

Dacă e aşa, vreau şi eu o tabletă anti dezgust, vă rog!

E una dintre puţinele reclame care mi-au atras atenţia în mod plăcut în ultima vreme, fiindcă e bine făcută şi fiindcă, ah!, există o alternativă la uciderea bietului iepuraş!

Şi pentru că mi-a plăcut, am întrebat (şi aflat) mai multe detalii despre spotul publicitar de sărbători al celor de la Romtelecom – şi nici oferta nu e rea!

Campania a venit ca un inceput de drum – chiar daca la sfarsit de an – pe care il vom parcurge de acum inainte impreuna cu o noua agentie de creatie. Brieful a fost “sa indrazniti, sa indraznim impreuna sa facem ceva diferit si simplu in acelasi timp, sa fim memorabili in peisajul aglomerat al Sarbatorilor de iarna”. Da, suna ca niste cerinte uzuale de la un client catre agentia sa, insa cu totii stim ca nu e atat de simplu de realizat.

Adevărat, în peisajul încărcat de azi parcă lucrurile simple au devenit cel mai complicat de făcut. Faceţi comparaţie cu “farmacia inimii” – e cineva căruia să-i placă reclama aia?! Din pricina ei, ca să nu cumva să încurajez lipsa cruntă a cretivităţii, eu ocolesc orice farmacie Catena.

Atunci cand au venit cu ideea de a “canta??? oferta Romtelecom, ne-am uitat unii la altii, zambind, si am spus da acestei idei indraznete. Asa au aparut colindele Romtelecom, cu artistii care sa transmita frumos si cu emotie mesajele noastre.

Rezultatele nu s-au lasat asteptate, avand in vedere ca am primit cu totii telefoane de la prieteni, colegi, parinti care ne spuneau – si inca ne mai spun – ca am facut o reclama frumoasa si “altfel???. Asadar, obiectiv indeplinit!

Conceptul creativ a fost construit pornind de la două dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite colinde romaneşti, pe care le-am îmbracat în haine noi, special croite pentru a reda cât mai bine mesajele promoţiei Romtelecom: internet cu până la 100 Mbps şi router wireless inclus, televiziune cu 61 de canale şi serviciu de voce cu telefon inclus, totul la doar 59 lei, TVA inclus.

Mesagerii colindelor Romtelecom sunt Cleopatra şi Pavel Stratan şi corul „Accoustic???, dirijor Daniel Jinga iar agenţia care s-a ocupat de aceste două reclame este GMP.

Filmările s-au facut într-un studio din Bucureşti, unde s-a creat decorul de sărbătoare ce apare în cele două spoturi. Decorul alb, globul de preţ, sania şi fulgii, sunt, desigur, butaforie, dar am încercat, totuşi, ca cea mai mare parte din elementele ce apar în spot sa fie obiecte reale pentru un plus de autenticitate.

Iată şi versurile celor două colinde promoşionale:

Cleopatra si Pavel Stratan

Acum de va abonati
Florile dalbe
Calitate o sa luati

Doar cincizeci si noua lei
Florile dalbe
Trei servicii cum le vrei

Internetu-i iute tare
Florile dalbe
O suta de Mega are

Saizeci-si-unu` de canale
Florile dalbe
Telefon la abonare

Cor

Mergem sa ne abonam
Rom, Rom, Telecom
Pachetu`Anului sa-l luam
Rom, Rom, Telecom

Cu cincizeci si noua lei
Rom Rom Telecom
Calitate asa cum vrei
Rom Rom Telecom

Ai net cu viteza mare
Rom Rom Telecom
Saizeci-si-unu` de canale
Rom, Rom, Telecom

Ai gratis si telefonul
Rom Rom Telecom
Sa vorbesti cat o da Domnu’
Rom Rom Telecom.

Sâmbătă dimineaţă, la hotel Diana din Sâmbăta de Sus, pe balconul camerei. Bate soarele, de nu poţi sta cu ochii deschişi şi, cu toate că, probabil, nu-s mai mult de 10 grade afară, pe balcon stau în pijama şi desculţă, dimpreună c-o cafea şi cu viciul meu de toate zilele. Şi e numai bine.

Îmi e somn încă. Vineri a fost o zi lungă, cu multe emoţii şi un eveniment urât (mama, coaste, trei, fracturate), harmălaie de mailuri, un bagaj printre picături şi, până seara, puţin loc de destindere, cu toate că drumul a fost superb. Mihai zice că a aranjat detaliile până la frunza ruginie ce ne-a însoţit, o vreme, pe parbriz, şi mărturisesc onest că eram deja sedusă de plafonul panoramic al maşinii lui. Revederea cu colegii din Redescoperă România a fost, de asemenea, mult-aşteptată şi emoţionantă.

Închid ochii şi inspir aerul bun. E ceva, nu pot să spun exact ce, care mă seduce iremediabil la momentele astea, parcă aş fi pisica din desene animate dusă pe sus de aroma vreunui deliciu. Nu doar soarele prietenos ori cuibăreala mea pisicească din scaunul comod. E altceva. Şi deodată îmi dau seama că e… sunetul liniştii. Spre deosebire de dimineţile oraşului, aici, la Sâmbăta, nu se aud decât trei vrăbii (sau ceva zburătoare cântătoare), care fredonează nişte muzică de înviorare, pasămite. Pe undeva, mai departe, aud zgomotul făcut de o roată ce trece peste pietriş. Poate e o maşină sau doar o roabă, nu ştiu, nu mă interesează, dar îmi place cum se aude. Însă acum s-au oprit, vrăbii şi roată, şi totul e mut, ca un peisaj frumos pe care-l vezi la TV cu sunetul oprit.

Deschid, leneşă, un ochi. Soarele dă buzna şi pentru doar o fracţiune de secundă văd cum trei case de mai încolo trimit tot atâtea fuioare de fum să lege prietenie cu cerul senin, lacrimă. Aproape că pot auzi cum trozneşte lemnul în sobe.

Cu greu mă urnesc din picoteala asta plăcută. Mă aşteaptă o zi lungă şi o noapte pe măsură: cea mai lungă din an! Şi tocmai am avut parte de un început perfect!

Vă reamintesc faptul că Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45. De asemenea, ne-a fost alături şi Muzeul Ţăranului Român.

Nu vreau să scriu “ultima zi” şi încă mă simt precum Tic, la sfârşitul Cireşarilor, încercând să-i explice lui Costantin Chiriţă că sigur mai e ceva de descoperit, o aventură, un loc neumblat, un castel… Partea bună e că aceasta a fost doar prima aventură din cele cinci programate în Redescoperă România, aşa că povestea continuă, chiar şi fără ca noi, majoritatea celor care am scris acest prim volum, să mai fim personaje principale.

Deci ieri, în ziua 7, am fost la Curtea Domnească de la Târgovişte – adică mult mai mult decât doar Turnul Chindiei – unde am avut şi ghid care ne-a povestit o mulţime de lucruri despre istoria acestui loc. Şi e cu adevărat impresionantă, dacă vă uitaţi câţi domnitori români au trecut pe la Târgovişte:

Amănunt din biserica domnească, o pictură care aduce cu nunta din Galilea, în care, de fapt, este pictată nunta uneia dintre fiicele lui Brâncoveanu, iar la masă serveşte un servitor turc. Dată fiind situaţia politică de la vremurile respective, cred că domnul muntean s-a amuzat peste poate de aşa ironie şi afront, chiar dacă a decis ca respectiva pictură să fie ascunsă în spatele unei coloane masive. O vedeţi mai jos, cu scuzele de rigoare pentru calitate, dar nu am avut voie să folosim blitz-ul în biserică, pentru a nu afecta (încă şi mai mult) picturile:

Mi-au plăcut mult ruinele, incercând să reconstruiesc mental poveştile nespuse ale acestor locuri, doamnele de la curte cu ţinutele lor impozante, veselia sau, dimpotrivă, tristeţea, relaţiile dintre cei 11 copii ai lui Constantin Brâncoveanu sau vieţile altor domni (vezi mai sus) care au trecut prin Cetatea Târgoviştei.

În aceeaşi incintă, a Complexului Muzeal de la Târgovişte, am descoperit şi Muzeul Tiparului şi Cărţii Vechi Româneşti, cu o istorie a tiparului, cărţi vechi cu slove chirilice, un exemplar din Gazeta Teatrului Naţional din 1856 şi un Îndreptar Legii de la 1652, şi o călimară atât de frumos lucrată încât îţi venea să cauţi imediat un toc şi să aşterni un gând “cărturăresc”:

Ieri am mai văzut şi mănăstirea Dealu (şi asta are site, nu că-i tare?!) unde eu, una, chiar am simit ceva special. Poate că era din pricină că era superb afară şi erau mulţi oameni în curte ori lumina frumoasă, poate că era slujba care se auzea perfect în difuzoare sau emoţia noastră că acesta era ultimul, chiar ultimul lucru de vizitat împreună, nu ştiu. Dar a fost un fel de emoţie specială, pe care nu pot şi nici nu vreau s-o descriu, e de ajuns să spun că am simţit cum mi se dilată sufletul, mintea şi literatura. N-am făcut foto aici, o am doar pe asta de mai jos. Apropo, cred că e una dintre cele mai bune pe care le-am făcut în această călătorie, sau măcar printre preferatele mele.

(numa’ uitaţi-vă cum zâmbeşte puştiul şi ce lumină frumoasă era afara)

În fine, ultimul, dar chiar ultimul “obiectiv” a fost benzinăria Petrom din… Găeşti (?), locul unde am mai tras câteva poze de grup şi ne-am luat La revedere, cu toate emoţiile aferente. Şi nu au fost puţine!

Şi, gata, Tic, nu mai suntem în carte…

Scriu asta cu un nod în gât, dar o să dau repede Publish, fiindcă, oricât aş fi eu de autoeducată să-mi controlez şi interiorizez emoţiile, mă tem că nu scăpaţi fără (încă) o bidinea de grup! Ştiţi voi, eu sunt cea care preferă să scrie despre oameni :p

În fine, pentru ultima dată, vă reamintesc faptul că Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45. De asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român. Iar povestea merge mai departe, în aprilie. Alţi oameni, alte poveşti, aceeaşi idee: să ne redescoperim ţara, cu locuri şi tradiţii!