Îmi place toamna, e anotimpul meu preferat. Chiar și azi, când plouă și e neașteptat de rece, iar haina luată la întâmplare din cuier azi dimineață s-a dovedit a nu fi chiar impermeabilă, am găsit greu un taxi, iar Calea Dorobanților e moartea pasiunii la ora prânzului.

Îmi place toamna în ciuda faptului că azi, la un eveniment, am ieșit pe terasă, în ploaie, ca să trag două fumuri de țigară. Fiindcă eram undeva sus, vedeam acoperișurile de țiglă din Bucureștiul (odinioară) burghez cum străluceau discret sub stropii de ploaie, și asta mi-a plăcut mult.

N-am nici o nostalgie la terminarea verii. A fost una grea, poate cea mai grea, în care mi-am pierdut prietena și am fost sub amenințarea încă unei pierderi. Dar e gata. Și, odată cu ea, sper, lacrimile, grijile și stresul pe care mi le-a adus.

Și, de ce să nu recunosc, a fost și o vară cu emoții bune și nebune, prieteni noi, neașteptați, și momente de neuitat.

De data asta prima zi de toamnă m-a prins la malul mării, aşa cum mi-am dorit şi propus. Am plecat dupa The Wall (minunată lucrătură, apropo!) şi am petrecut patru zile speciale, liniştite, la malul mării.

Dar pentru că nu e toamnă dacă nu cântă Igor, să ascultăm, tradiţional.
Imediat după sunetul valurilor.

Încă am marea în suflet şi pe piele, deja mi-e dor de ea, chiar dacă abia am ajuns acasă.
Dar mă bucur că a venit toamna. Şi, da, cred că eşti în septembriele meu.

Mi-e dragă toamna, e anotimpul meu preferat, cel mai blând şi mai colorat. Toamna cu noi începuturi, cu teatru, cu proiecte, toamna cu serile petrecute cu prietenii la o cană cu must, toamna când zâmbeşti cu gândul la nopţile verii, toamna…

Conform tradiţiei, prima zi din septembrie e cu Igor :)

Pentru mine e ca o zi de sărbătoare venirea toamnei. Pentru că abia aştept frunze foşnitoare în culori nebune, seri răcoroase cât să fie bine c-ai ajuns acasă, soare blând, miros de must, pere dulci şi găluşte cu prune (sunt la dietă dar pot să visez, da?), amintirea caietelor noi în care îmi promiteam solemn că voi scrie frumos şi îngrijit şi chiar reuşeam asta… vreo cinci pagini! :)

Şi îmi mai place toamna şi pentru asta, văzută şi ascultată, negreşit, la fiecare 1 septembrie, ca un ritual. Enjoy!

Îmi place clipul, îmi place muzica, îmi plac mâinile lui şi aerul uşor amuzat. Cred că aş putea să scriu o carte de la vitrina unei cafenele. Minunat!