March 14

Redescoperă România – ziua 7

Nu vreau să scriu “ultima zi” şi încă mă simt precum Tic, la sfârşitul Cireşarilor, încercând să-i explice lui Costantin Chiriţă că sigur mai e ceva de descoperit, o aventură, un loc neumblat, un castel… Partea bună e că aceasta a fost doar prima aventură din cele cinci programate în Redescoperă România, aşa că povestea continuă, chiar şi fără ca noi, majoritatea celor care am scris acest prim volum, să mai fim personaje principale.

Deci ieri, în ziua 7, am fost la Curtea Domnească de la Târgovişte – adică mult mai mult decât doar Turnul Chindiei – unde am avut şi ghid care ne-a povestit o mulţime de lucruri despre istoria acestui loc. Şi e cu adevărat impresionantă, dacă vă uitaţi câţi domnitori români au trecut pe la Târgovişte:

Amănunt din biserica domnească, o pictură care aduce cu nunta din Galilea, în care, de fapt, este pictată nunta uneia dintre fiicele lui Brâncoveanu, iar la masă serveşte un servitor turc. Dată fiind situaţia politică de la vremurile respective, cred că domnul muntean s-a amuzat peste poate de aşa ironie şi afront, chiar dacă a decis ca respectiva pictură să fie ascunsă în spatele unei coloane masive. O vedeţi mai jos, cu scuzele de rigoare pentru calitate, dar nu am avut voie să folosim blitz-ul în biserică, pentru a nu afecta (încă şi mai mult) picturile:

Mi-au plăcut mult ruinele, incercând să reconstruiesc mental poveştile nespuse ale acestor locuri, doamnele de la curte cu ţinutele lor impozante, veselia sau, dimpotrivă, tristeţea, relaţiile dintre cei 11 copii ai lui Constantin Brâncoveanu sau vieţile altor domni (vezi mai sus) care au trecut prin Cetatea Târgoviştei.

În aceeaşi incintă, a Complexului Muzeal de la Târgovişte, am descoperit şi Muzeul Tiparului şi Cărţii Vechi Româneşti, cu o istorie a tiparului, cărţi vechi cu slove chirilice, un exemplar din Gazeta Teatrului Naţional din 1856 şi un Îndreptar Legii de la 1652, şi o călimară atât de frumos lucrată încât îţi venea să cauţi imediat un toc şi să aşterni un gând “cărturăresc”:

Ieri am mai văzut şi mănăstirea Dealu (şi asta are site, nu că-i tare?!) unde eu, una, chiar am simit ceva special. Poate că era din pricină că era superb afară şi erau mulţi oameni în curte ori lumina frumoasă, poate că era slujba care se auzea perfect în difuzoare sau emoţia noastră că acesta era ultimul, chiar ultimul lucru de vizitat împreună, nu ştiu. Dar a fost un fel de emoţie specială, pe care nu pot şi nici nu vreau s-o descriu, e de ajuns să spun că am simţit cum mi se dilată sufletul, mintea şi literatura. N-am făcut foto aici, o am doar pe asta de mai jos. Apropo, cred că e una dintre cele mai bune pe care le-am făcut în această călătorie, sau măcar printre preferatele mele.

(numa’ uitaţi-vă cum zâmbeşte puştiul şi ce lumină frumoasă era afara)

În fine, ultimul, dar chiar ultimul “obiectiv” a fost benzinăria Petrom din… Găeşti (?), locul unde am mai tras câteva poze de grup şi ne-am luat La revedere, cu toate emoţiile aferente. Şi nu au fost puţine!

Şi, gata, Tic, nu mai suntem în carte…

Scriu asta cu un nod în gât, dar o să dau repede Publish, fiindcă, oricât aş fi eu de autoeducată să-mi controlez şi interiorizez emoţiile, mă tem că nu scăpaţi fără (încă) o bidinea de grup! Ştiţi voi, eu sunt cea care preferă să scrie despre oameni :p

În fine, pentru ultima dată, vă reamintesc faptul că Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCRDaciaRomtelecomParalela 45. De asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român. Iar povestea merge mai departe, în aprilie. Alţi oameni, alte poveşti, aceeaşi idee: să ne redescoperim ţara, cu locuri şi tradiţii!


March 13

Redescoperă România, ziua 6: MULŢUMESC!

Ca să fiu sinceră, ziua şase (a mea) începe din ziua cinci, de pe la 11 seara, când, spre surpriza mea (şi a Ancăi, cealaltă sărbătorită, ca să vezi coincidenţă!) ne-am întrezit înconjurate de toţi colegii de drum care ne-au cântat La mulţi ani! şi ne-au făcut cadouri.

Da, recunosc mi-am imaginat că nu vor lăsa să treacă nemarcată aniversarea noastră, dar nu mă aşteptam să fie devansată ziua! Şi cum cântau ei La mulţi ani!, ce să vezi? mi-a intrat ceva în ochi – şi asta e tot ce o să declar public, aici şi acum, fiindcă big girls don’t cry, da? Am fost aşa de fâstâcită că am uitat să fac şi poză la tort, unul frumooooos, de-ţi venea să-l mânci (cum ar zice Nebuloasa) – ceea ce s-a şi întâmplat!

Şi după aia am pălăvrăgit, şi am jucat mima, şi am râs şi pe urmă am mai râs un pic, şi a fost aşa de bine că nu-mi venea să merg la somn… în ciuda faptului că a doua zi ne trezeam devreme ca să pornim spre Târgovişte via Valea Cheii, Poenari, Curtea de Argeş… ceea ce am şi făcut.

Locuri din cele miraculoase

Valea Cheii m-a lăsat fără vorbe, pentru că tot traseul e ATÂT de fain încât e dificil să găseşti cuvinte. Şi mai e şi despre cum se trăiesc şi simt unele lucruri, nu doar despre ce vezi. V-am mai spus, acum câteva zile, trebuie mers, văzut şi trăit de fiecare aşa cum îi e felul, nu se poate altfel! Eu, una, m’am simţit aproape umilă şi, în acelaşi timp, extrem de privilegiată!

Lasă că ne-am împotmolit un pic, oameni şi maşini, fiindcă, sub zăpada mare era alunecuş, că asta a adus un plus de aventură şi ne-a arătat din nou, că Duster rulz!Mă rog, dacă mai era nevoie! Detalii mai precise despre locul ăsta găsiţi la Elena, eu eram un pic cu capul… în nori!

După Valea Cheii şi un un telefon descărcat de urări (mulţumeeeesc!), am mers la Poenari, cetate şi restaurant, adică unii la Cetate – 1480 de trepte dus, 1480 de trepte întors!, alţii la restaurant. Eu am făcut parte din echipa a doua, recunosc, findcă nu m-ar fi ţinut balamalele de atâta stepper! Dar şi la restaurant a fost bine, că am redescoperit carnea din garniţă, o treabă de se topeşte-n gură, şi de care eu n-am ştiut până la Redescoperă România!

Şi apoi la Târgovişte, pe drumul care s-a dovedit cel mai naşpa dintre cele asfaltate pe care le-am parcurs în această săptămână, dar care ne-a dus cu bine, totuşi, la destinaţia noastră, Hotel Nova.

Târgovişte by night: dăm semnale cu fun! (cu n, da, aşa am scris)

Cam asta ar fi fost ziua 6 şi ziua mea dacă, aproximativ după miezl nopţii, nu ne-am fi dus, şase fete şi un băiat, să vizităm Târgovişte by night, şi anume una dintre cele două atracţii locale dansante, pubul The Celt. Aici am admirat remarcat observat obiceiurile locale de socializare ce au la bază verbalizări de tipul “ce bune e astea!”, dar şi echipa locală de sumo, sau cel puţin aşa arătau domnii cu pricina, însă fără scutecele aferente.

Noi ne-am văzut de dans, desigur, şi mai multe nu spun – Codul, colegii! – decât o bidinea la Augustin: Mă, eşti eroul nostru! Şi asta:

Indiferent de cum mi-aş fi putut imagina că o să fie ziua în care împlinesc (iar) 29 sau 31 de ani (încă nu m-am decis!) n-aş fi putut primi, dincolo de toate celalalte, amintiri mai faine decât cele pe care le-am primit de la gaşca #dinRomânia! Şi vă mulţumesc din suflet (şi) pentru asta!

Ştiţi deja, da?, că Redescoperă România este o iniţiativă Petrom, susţinută  de BCRDaciaRomtelecomParalela 45 şi că, de asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român.Dar vă mai zic, ca să nu uitaţi! :p


March 12

Redescoperă România, ziua 5: în joacă!

Mi-a plăcut ideea de modelarea a lutului de când mă ştiu. Nu ştiu de la ce vine, poate de la plăcerea construirii castelelor din nisip sau, atavic, de când strămoşii noştri umblau cu picioarele goale prin mlaştini, înainte să devină Homo Încălţatus. Ăăăă… preferabil cu Louboutin.

Aşa că azi, când a fost în plan să ne ducem la un olar în atelier şi să facem noi, cu mânuţele noastre, o operă de artă, n-aş fi putut să fiu mai încântată! Bine, nu se vedea, fiindcă-s un pic în urmă cu somnul şi nu pot să par încântată dimineaţa oricât m-aş strădui, dar, credeţi-mă, în interior zburdam, ţuşti, ţuşti!

Bine, înainte am văzut trovanţii de la Costeşti, nişte pietre tare dubioase, care… cresc! Cresc pe-o culme nisipoasă şi pică, apoi, pe tăpşan, după care se solidifică şi aşa ajung să fie bolovanii pe care i-am vizitat noi. De fapt, e unul care stă să pice, aşa că poate aveţi noroc şi, dacă treceţi prin Costeşti curând, vedeţi un trovant căzător – cred că puteţi să vă puneţi chiar şi-o dorinţă! (şi una pentru mine, că v-am dat pontul!)

Dar nu ăsta a fost cel mai important lucru, ci faptul că am încins o bătaie cu bulgări în toată regula. Ţintă ne-a fost Hoinaru, care a fugit spre peretele ăla pe care-l vedeţi în poză şi noi n-am reuşit să-l nimerim, cu toate că Bobby s-a apropiat destul de tare.

Paranteză: trebuie să vă spun că gaşca de la Redescoperă România e bestială! Am închis paranteza.

După trovanţi am ajuns, în sfârşit, la atelierul de olărit al familiei Pietraru din Horezu. Oameni tare faini şi primitori, ne-au tratat cu multă răbdare (în primul rând!), cu caramele cafele.. vă daţi seama, da?, ce va să însemne 20 de gălăgioşi într-un atelier de olărit, da? Eu cred că nu, cert e că, totuşi, n-am spart nimic, parol!

Am pus şi noi piciorul pe roată şi mâna pe lutul cel rece şi am încercat să modelăm diverse lucruri. Unora le-au ieşit nişte forme mai mult decât decente, farfurioare, chestii. Eu am reuşit să smintesc centrarea, aşa că mi-a ieşit un fel de farfurie – scrumieră şuie, pe care am înnobilat-o cu un R, tot din lut, nu că n-aş fi ştiut că, din tot ce-am produs noi azi în atelier, a mea e cea mai… art nouveau! :))

Au mai olărit, cu mai mult sau mai puţin succes: Anca, Ana, Bogana, Augustin, Elena, Nebuloasa, Bobby, Adi şi Doru (dacă am “ratat” pe careva, să mă trageţi de… link, vă rog!) – o să pun şi foto pe Facebook în sensul ăsta, dar mai încolo, bine? :) Deocamdată vedeţi mai jos ce “opere de artă” am desăvârşit noi la Horezu:

(ale noastre sunt pe al doilea raft, da?, cred că vă daţi seama)

De la Horezu am mers la Frânceşti şi am văzut mănăstirea dintr’un lemn, dar cum acolo am rămas fără baterie, nu rămâne decât să vă uitaţi la fotografiile celorlalţi. De notat, însă, tot aşezământul, extrem de bine îngriit, dar şi foarte multele plăcuţe pe care scria “Vă rugăm nu rupeţi florile”, ceea ce înseamnă că poruncile alea zece nu se respectă nici măcar într-un aşezământ monahal! Urât!

De la Frânceşti ne-am urcat în Dusterele noastre după care întoarce toată lumea capul şi am mers înapoi la Râmnicu Vâlcea, la masă, la Hanul Haiducilor… nu, nu am poze, dar carnea aia păstrată la garniţă… Atât vă spun, aveţi încredere în mine, bine?

Seara târziu, în holul hotelului, gaşca cea frumoasă a pus la cale un moment despre care o să scriu separat, mâine, fiindcă acum trebuie să dorm un pic. Mâine plecăm devreme spre Târgovişte, aşa că mă grăbesc să prind şi câteva ore de somn! Deşi azi aş vrea să nu pierd vremea cu somnul :)

Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCRDaciaRomtelecomParalela 45. De asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român. Mai găsiţi poze pe Facebook şi ne puteţi urmări şi pe Twitter, #dinRomania.


March 9

Redescoperă România – ziua 3

Ziua de azi a început cu maşini curate, lucru salutat de întreaga gaşcă. Primeniţi, curăţei şi strălucitori, am purces către mânăstirea Prislop, ctitorită în jur de 1400. Un loc frumos şi îngrijit, cu vreo 40 de măicuţe mai degrabă timide şi fără prea mult chef de vorbă.

Am fost surprinsă de faptul că, încă de la intrarea în curtea mănăstirii, femeile erau îndemnate să-şi pună un soi de fustă, pantalonii fiind consideraţi nepotriviţi pentru acces. M-am supus, la fel şi celelalte fete, dar nu pricep de ce fusta face din mine o persoană (mai) respectabilă, nu pricep şi pace! Tot aşa cum n-am priceput de ce, atunci când, după o scurtă discuţie (foarte scurtă) despre istoria mănăstirii, le-am mulţumit şi le-am urat sănătate, mi-au spus că nu e prea bună sănătatatea, că dacă eşti prea sănătos (!) nu mai cauţi mântuirea. Iar mântuirea e cea mai bună treabă! Mă rog…

De la Prislop am făcut un scurt… popas (!) – nu dau chiar tot din casă, sorry! – după care ne-am continuat drumul spre Sarmisegetusa Ulpia, capitala Daciei după cucerirea de către romani. N-am apucat să stăm prea mult acolo, ne-am mutat niţel mai încolo, într-un loc mai puţin încărcat de istorie, dar… delicios, zău!

Treceţi în gipiesuri pensiunea Sarmis, pentru super mâncare şi servicii, dar şi cei mai buni papanaşi pe care i-am mâncat vreodată!

După masă am fost la castelul Nopcsa din Săcel, un loc părăginit azi, dar cu o istorie foarte interesantă. Se vede că pe vremuri locul a fost plin de strălucire, dar azi vechea glorie a familiei Nopcsa e acoperită de praf şi lăsată de izbelişte cu doar un paznic şi câinele lui foaarte lipicios (Bogdana şi Nebuloasa au un nou prieten), pentru ca localnicii să nu se mai autoservească din castel cu materiale de construcţie.

Mi se pare foarte trist să văd case faine lăsate să moară…

De la castel am trecut peste printr-o apă, una mică, aşa… e, poate că nu chiar aşa de mică – vedeţi pe trafictube cum am trecut noi prin râu, cu Duster, daaaa?

Bun. Am mai ajuns, ultimul punct de pe traseul de azi, la mănăstirea Densuş – cea mai veche din Roânia în care încă se mai fac slujbe. Era destul de târziu şi n-am mai putut intra, aşa că doar ne-am învârtit un pic în jurul ei şi am văzut deja-faimoasa rândunică.

A trecut repede, foarte repede şi ziua asta. Acum ne pregătim de poveşti. Offline, sîc! :p

Nu uitaţi, Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCRDaciaRomtelecomParalela 45. De asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român. Mai găsiţi poze pe Facebook şi ne puteţi urmări şi pe Twitter, #dinRomania.


March 9

Redescoperă România. Ziua 2

Vestea rea e că n-am avut net aseară, ceea ce a fost destul de frustrant. Vestea bună e că n-am intrat in sevraj. E drept, a fost neplăcută învârtirea prin pensiune ca să prindem mai mult de-o liniuţă la telefon. La un moment dat am renunţat şi 20 de onlineri înrăiţi am reuşit să convieţuim, ba chiar foarte plăcut, offline. Biliardul, muzica şi Jack au ajutat, dar cred că pur şi simplu suntem simpatici şi irezistibili, na! :)))

Azi (e deja miercuri, da’ zic azi, de dragul ordinii posturilor) am mers iar mult. Dar asta numai după ce am primit bomboane că, deh!, a fost ziua noastră, şi un scurt program de striptease – ghiciţi protagonistul, vă provoc!

Reşiţa, cu popas la Petrom ca să putem trimite texte şi poze şi apoi, prin pădure, pe dealuri şi văi, cu suuuuuper peisaj, spre Oraviţa şi Moldova Nouă. Soare pe drum

şi nişte doamne vaci

şi un tunel de zăpadă şi… sunt orele prea înaintate ca să pot să scriu o compunere suficient de sugestivă pentru cât de fain a fost drumul ăsta. Ei, bine, poate mai puţin serpentinele, dar Dusterele s-au descurcat foarte bine!

La Oraviţa am văzut cel mai vechi teatru din România, construit pe la 1817 (click pe foto pentru istorie)

şi cu un interior mirosind un pic a vechi, dar foarte foarte frumos, o bijuterie de sală, aducând un pic cu cea de la Odeonul bucureştean, care şi-a păstrat intact farmecul de acum un secol şi ceva:

când, iată, Maria Avramescu se afla printre spectatoare, dar era şi actriţă de talent, da? Şi am scris şi în Cartea de Onoare!

După teatru, am fost la o veche farmacie, cea a familie Knoblauch, unde am văzut tot soiul de recipiente şi de talere pentru măsurat leacurile, dar şi o mulţime de cărţi şi compendii şi o revistă, Sănătatea Poporului, în care am găsit un subiect ce merită tratat separat.

De la Oraviţa am ajuns la Moldova Nouă unde am prins, în fine, ultima zi de Fărşang, unde am făcut vreo 300 de poze şi despre care o să scriu iar un post separat. Bref, au fost trei ceremonii, Fărşangul mic, al copiilor,

Înmormântarea Fărşangului, ceremonia prin care relele şi iarna sunt plimbate prin oraş cu dric si alai de tinerii flăcăi, şi o nuntă, de care nu-s mega sigură că era tradiţională, dar ai cărei protagonişti erau destul de haioşi, chit că niţel porno, şi purtau “etichete” după cum urmează: Moni (interpretată de un bărbat), Iri şi Amantul lui Moni. Haioşi!

Am petrecut vreo două ore, cred, acolo, am şi dansat, a fost foarte haios printre localnici… mă întreb cum li se zice? Moldoveni noi, oare?

Ce-au făcut ceilalţi, că azi am fost două echipe care au avut trasee diferite, vedeţi pe la Nebuloasa şi Bobby, şi cred că mai sunt şi alţii care au scris sau vor scrie, că doar plecat-am 20 din Bucureşti!

În fine, după un drum de întoarcere destul de obositor, o pauză de masă şi incă o bucată de drum, am ajuns la Hunedoara, la hotel Krystal, de unde, înainte să mă prăbuşesc de somn, o să apăs acuma publish!

Nu uitaţi, Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCRDaciaRomtelecomParalela 45. De asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român. Mai găsiţi poze pe Facebook şi ne puteţi urmări şi pe Twitter, #dinRomania.


March 8

Redescoperă România. Ziua 1.

Nota bene: acest preaminunat text a fost scris aseară însă postat abia azi. Nu mai schimb timpul verbelor, daţi şi voi timpul înapoi cât citiţi şi ziceţi că e luni seara :)

Şi-am pornit la drum…

Drum lung în prima zi la Redescopera România 2011, şi când zic „lung” vorbesc de câteva sute bune de kilometri, vreo şase şi ceva. Am pornit pe la cinci jumateşi am reuşit să nu uit nimic… cu excepţia camerei foto care a avut proasta idee să pice din rucsac şi să rămână undeva în sufragerie.

Voi avea fotografii, totuşi, de la preaminunatul meu nou telefon care are cameră de 12 megapixeli, mai tare, oricum, decât aia de la camera foto! Uite, numa’ uite ce poze face drăguţul!

Drumul şi vremea au fost numa’ bune, vreo sută de kilometri, până să se termine autostrada, când au apărut şi ceaţă şi vijelie şi ninsoare d-aia grea… până pe Dealul Negru, aşa, unde deja era soare, fain, frumos. Normal că am greşit ruta, fiindcă păţăşti!, aşa că în loc să mergem pe la Slatina şi Craiova, am mers pe la Târgu Jiu şi Drobeta Turnu Severin. Şoferul, Augustin Radu, şi copilotul Laurenţiu Balaban aka Siropel, au condus ostilităţile, n-am nici o vină de data asta! Nici eu, şi nici Lavinia Biberi, care redescoperă România împreună cu noi.

Foarte fain drum, cu exceptia a vreo doi kilometri care erau explodaţi rău de tot dar peste care Duster a trecut rulând fin.

Pană, tradiţii şi contrabandă cu Puszi!

Era să facem şi pană de benzină (daaaaaa, ştiu! N-ar fi fost culmea?!, ziceţi şi voi!) fiindcă prima oprire, comuna Eftimie Murgu, a fost niţel mai departe decât ne aşteptam, dar şi pentru că varianta prin Târgu Jiu e mai lungă decât aia prin Craiova. Mă rog, ideea e că am ajuns fix la spartul Fărşangului de azi. Adică n-am mai prins nici o mască! Citiţi la plimbăreţii din primele maşini ce şi cum despre sărbătoarea asta. Eu aş putea doar să vă spun ce am documentat, dar asta găsiţi şi voi pe net :)

Din Eftimie Murgu am pornit către Reşiţa şi, de acolo, spre Secu, locul unde se află Pensiunea Brânduşa, gazda noastră pentru primele două zile prima noapte – super loc, apropo!

De supărare că n-am prins carnavalul, odată instalaţi în vilă ne-am apucat să povestim tradiţii. Adică să le ascultăm povestite de Augustin Radu, acest izvor nesecat de… Acest izvor nesecat. Serios, e ca în 1001 de nopţi, trece de la o poveşte la alta mai ceva ca Sheherezada şi zău dacă vrem să-i tăiem capul! Îl vedeţi aici împreună cu Bogdana Butnar.

Oricum, întrucât trebuie să fugărim liniuţele de semnal pe-aici, cam la asta se reduce prima şi ultima postare pe ziua de azi. Tot ce vă mai spun e că s-a lăsat cu bancuri multe şi că de la Timişoara am primit o vizită plăcută şi importantă de la un domn care mi-e foarte drag şi care face contrabandă cu Puszi – prietenii ştiu ce zic!

8 martie

Azi mergem teleleu să vedem cel mai vechi teatru dinRomânia, la Oraviţa, la Moldova Nouă, Deta, Clocotici. Pe seară suntem la Hunedoara unde sper să avem un Vis Urât :)

Nu uitaţi, Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCRDaciaRomtelecomParalela 45. De asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român.


March 7

AMR trei ore

Acum cinci ani, când m-am dus la Jurnalul, cred c-am fost în delegaţii vreo trei luni. Caravană, Folk You şi Croazieră, fără număr, fără număr. Cam o lună de hoinăreală de fiecare dintre aceste acţiuni. Şi dacă la Folk You am bătut doar Litoralul, la celelalte două “plimbări” am ajuns de la Buzău la Băile Felix (în Caravană) şi de la Sulina la Baziaş (în Croazieră), parcurgând întreaga Dunăre românească şi dormind pe un ponton-dormitor.

(da, e invers)

Prea puţin am scris în periplurile respective, mai mult pe blog (nu pe ăsta, nu căutaţi) decât în ziar, că alta era misiunea mea. Dar am văzut nenumărate locuri minunate şi oameni faini şi încă n-am uitat că, pe-atunci, în Pârjoaia, de exemplu, numai barmaniţa avea carte de muncă. Juma’ de normă la birt, jumate la alimentara!

Tot ca un făcut, de fiecare dată când plec am atâtea de rezolvat înainte că nu apuc să dorm – ca acum – decât maxim 2-3 ore. Fiindcă îmi place teribil să călătoresc, să cunosc locuri şi oameni noi şi să le ascult poveştile, îmi place drumul, îmi place să stau la hotel fiindcă, indiferent de graba mea, vine mereu cineva şi face ordine – nu e ideal asta?!

Aşa că vă puteţi imagina nerăbdarea cu care aştept plecarea de mâine azi, locurile, poveştile şi oamenii pe care îi voi întâlni în această nouă aventură numită Redescoperirea României. Pentru că, să ştiţi, ţara e acolo, trebuie doar redescoperită şi reîndrăgită. O să vedeţi şi o să citiţi, sper, în articolele noastre, ale celor care plecăm în această primă etapă.

Ca să nu mai spun că am auzit c-o să ne şi distrăm! :))

Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCRDaciaRomtelecomParalela 45. De asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român.


March 4

Redescoperim România – ce bine!

Mi s-a părut foarte tare, încă de anul trecut, campania Redescoperă România a celor de la Petrom, fiindcă eu chiar cred că sunt multe lucruri şi locuri faine în ţara asta şi că noi, cei care o locuim, ar trebui să le (re)cunoaştem mai bine. Fiind o persoană cu dor de ducă în stare cronică mi-am dorit mult să particip şi eu în frumoasa gaşcă astfel că atunci când a sunat Bobby Voicu să mă întrebe dacă vreau să vin n-am ezitat (aproape*) deloc.

Şi, iată, ăsta e momentul în care am voie să spun tuturor că, da, dom’le, mă duc şi eu în prima tură de Redescoperă România 2011, prin Banat şi Muntenia, să văd cum, dacă şi cine mai meşteşugăreşte, olăreşte şi alte… eşte, să văd peşteri şi sărbători rurale şi să descopăr poveşti frumoase care să ne amintească tuturor de ce, totuşi, ne place aici.

O să fim mai mulţi decât anul trecut (tocmai m-a apucat sughiţul, deci e reciproc!), iată-ne, ăştia suntem, cu tot cu twitter, Facebook şi blog, plimbăreţii din perioada 7-13 martie:

1. Doru Panaitescu (blog | twitter | facebook)
2. Augustin Radu (blog | twitter | facebook)
3. Adrian Mihaltianu (blog | twitter | facebook)
4. Elena Ciric (blog | twitter | facebook)
5. Alina Constantinescu (blog | twitter | facebook)
6. Alex Ciuca (hoinaru) (blog | twitter | facebook)
7. Bogdana Butnar (blog | twitter | facebook)
8. Oltea Zambori (Nebuloasa) (blog | twitter | facebook)
9. Alex Negrea (blog | twitter | facebook)
10. Ruxandra Predescu (blog | twitter | facebook)
11. Lavinia Biberi (blog | twitter | facebook)
12. Laurentiu Balaban (Oradeanul) (blog | twitter | facebook)
13. Ana Iuga (site: Muzeul Taranului Roman)
14. Denisa Bargau (blog | twitter | facebook)
15. Razvan Baciu (blog | twitter | facebook)
16. Mihai Dumitrescu (twitter | facebook)
17. Mugur Patrascu (twitter | facebook)
18. Ana Bulgar (blog | twitter | facebook)

şi, desigur, Bobby, care are şi el blog, twitter şi facebook.

Ceea ce e foarte fain e că anul ăsta s-au alăturat, acestei iniţiative Petrom şi alţi parteneri, companii importante, toate una şi una: Dacia, Romtelecom, BCR, Paralela45. De asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român.

Suntem mulţi, siiiiigur o să avem poveşti şi istorii şi păţanii faine (sau măcar haioase!), deci staţi cu ochii pe noi pe Facebook, pe Twitter, via contul Petrom şi #dinRomania, pe youtube şi, la o adică, dacă pierdem semnalul, avioane de hârtie sau porumbei călători :))

Nu ştiu voi, dar eu abia aştept aventura asta!

* aproape pentru că pe 12 martie e ziua mea şi, de când mă ştiu, am fost acasă cu această ocazie. Acum, evident, n-am să fiu, dar chiar şi-aşa, wishlist-ul rămâne valabil :D

foto