Cu întârziere, recunosc, şi-mi cer scuze pentru asta, dar offline-ul are programul lui fix si #retroparty nu s-a organizat singură, iată prezentarea “calupului” doi de semifinalişti la Mister Twitter şi spicuiri din răspunsurile lor la întrebările juriului. Apropo, am decis ca cei care nu au răspuns să fie eliminaţi. Joc, joc, dar are şi el nişte reguli. Sigur că cei care i-au propus şi votat vor aprecia implicarea, sorry, guys!

În ordine aleatoare, dar alfabetică, să nu existe discuţii, iată câteva detalii despre ceilalţi semifinalişti: Cetin Ametcea (arhi), Andrei Dobra (makavelis), Cristi Dorombach (piticu21), Marius Matache (make2000), David Pripas, Cristian Sitov şi, ultimul, dar nu cel din urmă, Bobby Voicu. Despre ceilalţi şase – Costin Cocioabă, Andrei Crivăţ, Cristi China Birta, Adi Hădean, Crocodilu şi aiurea am scris acum câteva zile, dacă aveţi nevoie de împrospătarea memoriei, click aici.

Cetin Ametcea – blog – twitter – facebook – această operă de artă a online-ului (vedeţi poza de mai sus) e arhi, aşa îl ştie toată lumea. Are răspunsuri pentru orice întrebare şi, când nu are, improvizează. Calităţi şi defecte? Aceleaşi: “destept, smecher si hazliu”. Arhi preferă femeia deşteaptă şi urâtă, pentru că, spune el “frumusetea trece in 10 ani maxim. dupa aia ce faci, iti dai cu tesla in coaie ca fraierul”. Ca membru al juriului #misstwitter are un unic deziderat: Tits or GTFO!

Andrei Dobra – blog – twitter – facebook – e makavelis. Nu-l vedeţi pe twitter că umblă precum mascaţii, da’ are poza lui pe facebook. La capitolul defecte zice “Cred de prea multe ori ca am dreptate, vesnic nehotarat, destul de usor de influentat” şi preferă “blonele cu caracteristici de brună”. A răspuns corect la întrebarea cu fucsia şi corai şi nu joacă la Loto. De îmbogăţit, însă ar vrea, dar c-o idee smart de afaceri. Mult succes, ce să zic!

Cristi Dorombach – blog – twitter – Facebook – are, de departe, cel mai faimos râs din online, pe care, mărturisesc onest, l-am avut ringtone prin primăvară. Mă rog, doar câteva zile fiindca-mi speria motanul! Cristi e conectat la Realitatea (punct net) şi spune despre sine, la calităţi şi defecte deopotrivă, că “rade, e good looking” şi încă ceva, ştiut de foarte puţin persoane – nu ştiu dacă e de bine sau de rău, imaginaţi-vă ce vreţi voi! Ultima dată a plâns la un film, dar nu mai ştie care, în schimb estimează câteva aspecte legate de ceea ce doresc femeile.

Marius Matache – blog – twitter – facebook – e unul dintre cei mai tonici oameni pe care îi cunosc. Make cântă, e pasionat de folk şi, în general, de tot soiul de chestii mişto. Iată ce zice despre el: “Sunt chimist, sunt artist, environmentalist si twitterist. Sunt eu. 3 defecte? Doar 3? Incapatanat, vorbesc mult, sunt defect din fabrica, sunt cand hiperactiv, cand lenes, sunt agresiv in limbaj si inca vreo 200 de care nu imi amintesc acum. Calitati: o inima mare si o tiroida pe masura, imi place sa fac surprize, ma implic cu totul: cap, trunchi, membre, par de pe piept etc”. Şi cu aşa citat mare şi-a consumat spaţiul dedicat descrierii! Pa, Make! :p

David Pripas – blog – twitter – facebook – a preferat să lase o femeie să facă treaba pentru el, aşa că la el pe blog se regăsesc nişte variante de răspuns la întrebările juriului, şi vă invit să le citiţi ca să vă faceţi o părere. Eu am reţinut că i-ar lua locul lui Steve Jobs dacă ar câştiga la Loto şi că ultima dată a plâns pe când toca niştea ceapă! Mare om, mare gospodar!

Cristian Sitov – blog – twitter – facebook – e din vest de ţară, deci am rugat-o pe Nebuloasa, că-i mai aproape, să spună câteva vorbe despre el: “web developer caruia ii place jazzul, mega poante, puţin workaholic”. Cristi zice despre sine că nu are calităţi ăn schimb ne-a spus trei defecte: “obsesiv-compulsiv, distant, insistent” – nu prea pricep eu cum vine şi insistent şi distant, dar sigur există o explicaţie! Nu mai ştie când a plâns ultima dată, deci probabil că nu i se întâmplă prea des!

Bobby Voicu – blog – twitter – facebook – e, după spusele lui, “blogger, antreprenor, bagator in seama…” şi, se pare, chiar priceput la toate trei. Generos, deşi n-a trecut asta la calităţi, zice că speră să câştige alţi doi semifinalişti, care îi sunt la fel de dragi – nu, (eu) nu vă spun care. “Vorbesc mult, nu beau alcool si nu fumez” – aşa se caracterizează, cu bune şi rele, şi, dacă ar câştiga la Loto şi-ar face echipă de raliu: “Sa conduca altii, eu doar sa ma laud ca o am :))” – foarte bună idee, mai ales dacă aşa putem să-l importăm pe Montoya! (părerea mea!)

Gata! Aceştia, de mai sus, şi aceşti de aici sunt semifinaliştii – şi vă mulţumesc tuturor pentru a fi intrat în acestă joacă! Numai un pic vă las să citiţi despre ei şi imediat lansăm votul pentru finalişti – cinci trebuie să rămână – repede, repejor, până joi pe la pranz, aşa, votăm. Până atunci, nu uitaţi de nu uitaţi de premii, partnenerul şi sponsorii Mister Twitter:

Partener: SmartGifts.ro

Sponsori: Air France România, Body Art Wellness Club, Orhideea SPA, manly.ro

E simplu. Cel puţin teoretic. Ca şi în dans, trebuie să fie doi oameni care 1. îşi doresc să danseze 2. unul cu altul 3. acelaşi dans. Paşii se potrivesc pe urmă, ritmul contează. Dar, ceea ce mi se pare mie mai important, în orice fel de relaţie, dar mai ales în dans (sau în… “dans”), e spaţiul, exact aşa cum explică Patrick la începutul scenei de mai jos:

This is my dance space, this is your dance space. I don’t go into yours, you don’t go into mine. You gotta hold the frame.

Deci renunţaţi la spaghetti arms. Intimitatea nu înseamnă nici abandon total, nici cucerirea vreunui teritoriu. Înseamnă, printre altele, respect şi, pe cât de poate, să nu-l calci pe celălalt pe picioare.

Desigur, însă, asta e doar una dintre lecţii.

… şi am dansat, şi am cântat şi am mai dansat puţin, cam până spre patru dimineaţa, cum le stă bine unor tinerei trecuţi de vârsta liceului. Cum s-ar zice, un bairam pe cinste, cu oameni care au avut chef de distracţie aşa cum n-am mai văzut cam de pe vremea petrecerilor din liceu. Desigur, însă, altădată o s-o facem şi mai şi mai lată! :)

Vreau să mulţumesc tuturor petrecăreţilor pentru prezenţa lor dansantă, în mod special lui Claudiu Ciobanu, pentru ajutor şi entuziasm! Celor care şi-au confirmat prezenţa dar nu au venit, pe lângă faptul că au ratat o super petrecere, aş vrea să le spun că noi am făcut pregătiri şi pentru ei. Şi că aş fi apreciat un pic mai multă seriozitate la capitolul ăsta…

Tre’ să-i mai mulţumesc şi lui Carmen Macovei, care m-a ajutat cu primirea invitaţilor, gazdelor de la Carre şi, în mod special, prietenilor mei de la Silver Music, Alin şi Silviu, care s-au ocupat de sunet, muzică şi de karaoke – îi recomand oricând cu căldură fiindcă nu m-au dezamăgit niciodată în cei cinci ani de când lucrăm împreună!

Bineînţeles că acum îmi vin în minte o grămadă de cântece pe care nu am mai apucat să le ascultăm, dar nu văd nici un motiv pentru ca acesta să fie prima şi ultima retroparty, aşa că vor avea şi ele ocazia să ne înveselească. Oricum, cred că la karaoke cel mai mişto ne-a ieşit cântecul de mai jos. Olivia şi John ar putea să fie invidioşi, really!

Fiindcă tot mă întrebam eu ce telefon să-mi iau, na, poftim!, cică scot unii telefon optimizat pentru Facebook, mai în (primă)vară, aşa. Totuşi, mă întreb, cine naiba vrea să stea atât de conectat via Facebook? Nu e puţin cam mult? Şi-aşa stăm călare pe internet toată ziua bună ziua, acu’ ne mai trebuie şi telefon optimizat pentru facebook? Mie, una, nu-mi trebuie, am decis! Dar, dacă vă interesează, voila de vedeţi mai jos ce si cum:

Azi e ultima zi în care semifinaliştii de la Mister Twitter mai pot răspunde la întrebările juriului pentru că mâine dimineaţă dăm drumul votului întru stabilirea finaliştilor.

Deocamdată, câteva vorbe despre domnii semifinalişti, preferaţii publicului, după cum s-a văzut la votul democratic şi liber exprimat. În acest episod, Costin Cocioabă, Andrei Crivăţ, Cristi China Birta şi Adi Hădean, care se şi văd în fotografia de mai jos, patru artişti, nene, dimpreună cu doi debutanţi, mult mai puţin cunoscuţi publicului! Vă prindeţi voi care cine e! În această fotografie, Chinezu e pletos, Crivăţ nu, Hădean are şapcă iar Costin n-are.

Pe rând, domnii cu pricina s-au autocaracterizat, la solicitarea juriului – vă reamintesc! – format din Daniela Petrescu, Miruna Molodeţ, Mădălina Uceanu, Oltea Zambori şi subsemnata. Mai jos, numa’ câteva detalii.

Cristi China Birta – blog – twitter – Facebook – e chinezu. Apare la TV, se ocupă de politică locală şi câte şi mai câte, dă-i pace! Spune despre sine că cele mai importante calităţi sunt: ” am nevasta imperiala, am copii fenomenali, exist”, iar la capitolul defecte, punctează, apreciem sinceritatea, următoarele: “scriu pe blog in loc sa fac altceva, incapatanare (prosteasca uneori), incerc sa fac prea multe”. Întrebat ce preferă, blonda sau bruna, a ales: “Bruna, ca cica blondele oricum sunt brune vopsite”. A! Şi are câine.

Costin Cocioabă, aka Mr. Refresh (deRePortocale, cred) – blog – twitter – Facebook este “Simpatic, carismatic si inteligent, insa incapatanat, comod si minutios in toate cacaturile in care ma bag”, sau cel puţin asta a declarat despre sine. Dacă ar câştiga la Loto, ar pleca, iar ultima dată când a plâns (awwww moment!) a fost nu cu mult timp în urmă, “de fraier ce e! :)” – aşa zice el. Mulţumeşte (doar) fanelor pentru susţinere şi am auzit că-i plac căprioarele. Deşi are pisici. Două!

Andrei  Crivăt – blog – twitter – Facebook – e şpicăr, ştie sârbă, se ocupă cu ebucătăreala şi, dacă ar câştiga la Loto, trebuie să spun asta, că nu se poate altfel, a zis că “as inchiria o luna hotelul Messonghi Beach din Corfu si v-as duce PE TOATE acolo. Eu v-as gati si v-as pregati programe artistice si culturale cu greci, de altfel niste barbati foarte frumosi. Voi n-ar trebui sa faceti nimic, doar sa va bucurati de viata”. Nu ştiu voi, dar eu mă rog să câştige! Măcar la Loto!

Adi Hădean – blog – twitter – Facebook – supranumit SuperHădean, are un câine simpatic, se dă mare cu tulupuri şi axeluri pe gheaţă, iar când nu face asta, se bagă-n blide, şi nu fără folos, căci am i-am testat găteala – jeleu de portocale, deci, decât atâta spun! Întrebat care e diferenţa între fucsia şi corai ne-a spus că el n-a vorbit niciodată urât cu noi. Ultima dată a lăcrimat – suflet sensibil! – când a tăiat ceapă! Impresionant!

Mai prezentăm doi semifinalişti, două animale, dacă e să mă iau după pozele lor de pe Twitter, respectiv Crocodilu şi Aiurea. În spatele username-urilor se află, desigur, două persoane din specia “om”.

Crocodilu – blog – twitter – Facebook – se dă trilulilu şi-are poante în program. Ca să nu existe discuţii, declar public că am primit de la el cinci stickere cu moaca lui, şi că o să păstrez unul, iar pe celelalte le împart cu restul juriului. E singura şi unica “mită” pe care am acceptat-o. Până acum, zic. Reptila prieteoasă a ales să răspundă pe propriul său blog la întrebările juriului, trasnparenţă totală, ce să mai, aşa că luaţi de cetiţi singurei ce-a avut de declarat!

Aiurea – blog – twitter – Facebook –  şi nici eu nu pot să-i zic altfel, s-a autocaracterizat “actual viitor boşorog”, şi nu intenţionez să vă ascund asta, şi nici faptul că a încercat să se sustragă de la concursul care este Mister Twitter, dar l-am deturnat, nu vă faceţi griji! Dacă ar câştiga la Loto ar face înconjorul lumii pentru to restul vieţii” (sau până ar ameţi, zic io!) şi mulţumeşte pentru susţinerea fanilor în următorul fel: “Multumesc regnului feminin pentru ca exista si aluia care a inventat Viagra pentru ca ma voi putea bucura de regnul mai sus mentionat pana la adanci batraneti. Votati @aiurea, dar nu aiurea! :D”

Şase bucăţi pentru semifinale, şi mai vin, să ştiţi! Şi nu uitaţi de premii!!!

Partener: SmartGifts.ro

Sponsori: Air France România, Body Art Wellness Club, Orhideea SPA, manly.ro

Am o relaţie de love and hate cu telefonul meu mobil. De fapt, telefoanele. Unu’ pe cartelă de la Vodafone şi unul cu abonament, pe Orange. Ambele Nokia. N-am avut, în ultimii zece ani, cred, decât Nokia. Şi le-am schimbat destul de des, pe motiv că sunt zăpăcită, aeriană şi uitucă, adică ba le-am pierdut, ba mi s-au furat.

Ăsta pe care-l am acum, ză mein oan, cum ar veni, e un e61i, care poate că era drăguţ când era tânăr, şi tot atunci se şi auzea bine, dar acum nu mai e cazul, mai ales că păţit diverse accidente, cum ar fi căzutul repetat în cap. În capul lui. Deci ar cam trebui să-l schimb. Dar cu ce, asta e întrebarea!

Pentru că, da, Nokia nu s-a străduit prea tare în ultima vreme, iar eu de alţi producători nu ştiu (bine, dacă nu punem la socoteală telefonul Sagem Lulu Castagnette pe care l-am luat pen’că era cu urşi – nu mai râdeţi!) fiindcă n-am experimentat. Dar am un stres cu ecranele tactile – şi pare-se, ăsta e viitorul, nu? – şi anume faptul că eu nu sunt genul care are prea multă grijă de lucruri. Cum ar veni, telefonul ăla, oricare va fi el, o să păţească diverse, şi nu pot decât să mă întreb cum ar putea rezista intact ditai ecranul pentru o perioadă decentă de timp?

Paranteză: a scris şi zoso de Nokia, pun link, all right, dar mi se pare mult prea haios să fac asta! Mă rog, acum o să ştie şi el de ce-i creşte azi traficul! :))))))))

Revenind, voi, care aveţi telefoane cu ecrane maaari, mari, şi touchy, ce părere aveţi? Rezistă sau nu rezistă la un tratament… mă rog, oarecât lipsit de consideraţie? Fiindcă dacă-l iau şi crapă ecranul în două zile, parcă mi-ar părea rău! Deci? Apropo, are şi Nokia telefoane cu TS, a experimentat cineva? Păreri?

Sunt teribil de indecisă, ştiu! Hehe, să vedeţi când îmi iau maşină cât o să vă chinui! :))

În Ivanov e, după cum vă imaginaţi, un personaj care se numeşte Ivanov. Ei, pe Ivanov ăsta, Nikolai Alexeevici, pe numele lui mic, nevastă-sa (Mirela Oprişor) îl iubeşte aşa de tare încât şi-a părăsit religia, familia şi moştenirea pentru el. Deşi e foarte bolnavă, el o ignoră şi pleacă în fiecare seară de-acasă, fiindcă, vezi bine, cum vine seara, cum îl apucă deprimarea. Numai că ea îl iubeşte. Îl iubeşte până moare!

Şi nu e singura. În ciuda faptului că Ivanov e depresat şi dator şi n-are chef de nici unele, cu atât mai puţin de el, expansiva Saşa (Ioana Anastasia Anton) se îndrăgosteşte şi ea de el. Zduf! Cu strigături, nu aşa, oricum, o dragoste din aia… exact cum ţipă ea pe scenă: O dragoste activăăăăăăă!

Şi el nu, că nu prea, dar ea da, că trebuie, şi el nu, că ce-a găsit la el, că el e trist, şi fără chef de viaţă, iar ea, Saşa, ghiciţi ce-i spune? Saşa vrea să îl salveze, nene! Nici mai mult nici mai puţin! Şi-l iubeşte, cu rochie de mireasă cu tot, cu exaltarea celor 20 de ani, cu toate că e evident că el nu. Nu e-n stare, n-are chef, n-are putere, nu şi nici nu prea.

Eu n-am înţeles. Nu înţeleg. Am văzut, şi nu în spectacole, ci chiar în viaţa reală, femei care se pun ele pe ele însele în situaţii alăturea cu penibililul, dacă nu chiar patetice de-a dreptul. Care, precum Ferdinand cu floarea lui, ar zvârli ocheade printre gene până ar găuri hainele obiectului adulaţiei, ca să-i fie mai uşor, apoi, să i le rupă. Femei care uită cum devine o apropiere caldă, calmă şi calină, pisică, gen, şi se aruncă în conversaţia cu nefericitul ca un câine după os. Femei care “atacă prada” agresiv,  întocmai ca bărbaţii, dar care, pe de altă parte, doresc şi pretind să fie percepute şi tratate ca nişte suflete sensibile, daaaa?

De curiozitate, domnilor, funcţionează vreodată abordarea asta? Se poate dragoste cu forţa? Nu viol sau one night stand, mă! Dragoste, de dragoste ziceam. Long term, gen. Se poate?

Primul meu zbor cu avionul a fost către Madrid. Aveam nişte emoţii cât casa şi, după cum spune vorba înţeleaptă, “de ce ţi-e frică nu scapi”, zborul n-a fost deloc unul lin ci plin de turbulenţe! Am aterizat cu bine, totuşi, într-o singură bucată. Coafura a rezistat, supravieţuisem primului zbor. Şi nu mi-a (mai) fost niciodată teamă în avion, nici măcar atunci când am zburat la Monastir, în Tunisia, cu un avion pe care cred că-l construise însuşi Traian Vuia!

Îmi place să zbor şi, dacă am buget, prefer oricând avionul oricărui alt mijloc de transport fiindcă nu-mi place să irosesc timpul, de aceea mi se pare foarte nimerit concursul organizat de prietenii mei de la Air France România – LIKE, zic, fiindcă au o grămadă de idei şi de promoţii care mai de care, şi e bine să aflaţi de ele mai curând decât prea târziu!

Concursul de care zic se numeşte “Take your seat!” şi e pe cât de simplu pe atât de amuzant. Trebuie să te înregistrezi şi să faci check-in, iar a doua zi primeşti pe mail, într-un moment oarecare, codul de îmbarcare. Ai, apoi, 60 de minute pentru a introduce codul primit pe site-ul concursului şi, odată “îmbarcat”, afli imediat dacă ai câştigat. Toată distracţia ţine până pe 19 martie, deci aveţi şanse berechet să câştigaţi!

Concursul are peste 500 de premii în valoare totală de peste 22.000 de euro: vouchere de 30 sau 50 de euro, machete de avioane, nişte trollere foaarte faine şi, marile premii, două bilete dus-întors la Paris şi două bilete dus-întors la New York!

Termin aici de scris fiindcă oricum probabil vă grăbiţi deja să vă “îmbarcaţi” în concurs – mai sunt 318 premii! Baftă să fie şi zbor lin!

Totul a pornit de la nici nu mai ştiu ce clip youtube postat de mine într-o seară pe twitter. Cred că era Al Bano şi Romina, da’ nu mai ştiu ce cântec. Claudiu s-a amuzat, a întrebat dacă mai am din astea. Mai aveam, Toto Cutugno – Figli, asta ştiu sigur că am pus. Şi uite-aşa am început să dezgropăm muzici din vremuri, mă rog, uşor trecute. Da’ nu mai puţin mişto.

De la asta la “ce mişto ar fi un party doar cu muzici din astea” a mai fost doar un pas. Şi facem acest pas vineri, pe 11 februarie, de la nouă seara. Am închiriat un loc doar pentru noi, avem un DJ şi muzică aleasă, şi mult chef de dans, aşa că puneţi mâna şi confirmaţi participarea. Iar pentru cei pe care-i chinuie talentul vom avea şi karaoke.

Şi, dacă vă miraţi de vârsta recomandată, ei bine, am ales-o pentru că ne-am dorit ca participanţii să fie măcar la fel de nostagici ca noi. Şi să ştie ce-i aia fox dance – habar n-aveţi despre ce vorbesc, nu? :))

Cu participarea extraordinar de implicată a domnilor din DreamTeamRo! Adică aveţi şansa să-l vedeţi pe Make în pantaloni evazaţi şi tricou mulat! Priceless, zic! :))

Sunt abonată la site-uri din alea de comunicate de presă. Deh, tre’ să fiu la curent cu unele, cu altele, mai ales cu ce campanii se fac şi mai ales cu felul în care se comunică. Dar, vai!, treaba asta se face cu un profesionalism de râsu-plânsu, total lipsit de creativitate şi, ce-i mai rău, total lipsit de ceea ce industria înţelege prin “news-worthy”. Publicitate şi atât.

Dacă de Crăciun am fost cu toţii asasinaţi de comunicate nelipsite de Luna cadourilor şi Mos Crăciun face, Mos Crăciun drege, acum, în februarie, fireşte că imaginaţia cuconetului care scrie mostrele astea de PR la kil nu trece de “luna iubirii”. Şi uite-aşa ajung să citesc nişte formulări de te doare capul!

“Februarie, luna indragostitilor de limbi straine” – Hai, dă-o naibii! Cât de forţată poate fi o dragoste, cât de absurd să te îndrăgosteşti de o limbă, fie ea şi străină, sau mai ales de una străină! Cetăţeni, gândiţi!

Alta! Se anunţă un târg online de cadouri. Fain, frumos. Doar că în comunicat, trimis pe 7 februarie, anunţă că o să înceapă pe 1 februarie. Off with the PR’s head I say!

Să facem copii, mărgele şi mâncare! Din dragoste, normal!

Sau “Petrece Sf Valentin la Hotel Cutare si vei face un copil…..fericit” – astea cinci puncte de suspensie sunt un fel de “completaţi aici”? Deci nu doar că faci un copil dacă petreci noaptea acolo, dar faci unul fericit! Super mişto! Oare ce-or pune în apă la hotelul ăsta?!

Mai avem şi cadouri inedite pentru Sfântul Valentin. De exemplu, “un curs de mărgelit”. Un ce?! Un CURS DE MĂRGELIT! Cum, nu ştiţi ce-i aia? Poftim: “Pe parcursul a doua weekend-uri consecutive va putea invata sa creeze cele mai interesante modele de bijuterii handmade si, in plus isi va dezvolta creativitatea si indemanarea”. Domnilor, înţeleg că îndemânarea ar putea să fie un argument pro, dar nu insistaţi! :)

Sau, ca să fie treaba treabă, există, tot pentru Sfântul Vlentin, o altă sugestie de cadou: un curs de gătit! Garantat, o tigaie în cap!

Am păstrat pentru final un comunicat cu următorul titlu: “Cozonaci pentru aproape fiecare copil si batran institutionalizat din Sectorul 4″ – VelPitar ftw!