Hailee Steinfeld, în Marchesa (a contribuit şi ea la design), care spune că nominalizarea e dincolo de imaginaţia ei şi că e fericită şi doar pentru că se află acolo. Eu sper să şi câştige!

Şi Annette Benning – sper mult mult să primească Oscarul în seara asta!

Sandra Bullock, mai hot de-atât nu se poate! Poartă Vera Wang

Natalie Portman, foarte foarte însărcinată, dar şi foarte frumoasă, în vişiniu by Rodarte Maternity.

Helen Mirren – flawless, e nemaipomenită în Vivienne Westwood! 65 de ani! Vreau şi eu să arăt aşa dacă-i mai prind! :)

Halle Berry în Marchesa, minunată!

Celine Dion în Armani Prive.

A venit Donald Trump, care are ca favoriţi King’s Speech pentru Cel mai bun film şi pe Natalie Portman pentru rol principal la actriţe.

Încă un sfert de oră până începe ceremonia.

Nicole Kidman, în Dior. Nu-mi place rochia dar ea clar n-arată de parcă ar avea patru copii acasă.

Gwyneth Paltrow, fabuloasă în CK, care spune că-şi calmează emoţiile de dinainte de a urca pe scenă cu.. un Guiness.

p

Reese Witherspoon, coafură girlish, dar elegantă. Foarte faină rochia alb/negru, combinaţia mea preferată. By Armani.

Sharon Stone, ftw! Frate, are mai mult de juma’ de secol!

Mila Kunis, sexy, cred c-ar putea să se îmbrace şi-n pânză de sac.

“awwwww” moment, Javier şi Penelope. Mă, sunt draguţi, zău! Şi le şade bine împreună. Dar eu tot cu Colin ţin! :D

Kate Blanchett, yuk!

Hilary Swank, frate, femeia asta ar putea beneficia de un implant! Mi se pare atât de fără sare şi piper, ca femeie. Dar e o actriţă bună. Prezintă în seara asta.

Colin Firth, care recunoaşte că toată atenţia i-a schimbat un pic viaţa.

Helena Bonham Carter, în negru, desigur, dar măcar de data asta pare să aibă ambii pantofi de aceeaşi culoare. Apropo, poze, în timp aproape real, aici. Spune despre ea că oricum are un fund mare, aşa că a ales o rochie care să justifice aşa o categorisire, şi că a ales un designer necunocut, pentru că-şi doreşte să celebreze filmul, nu moda. Smart, poate chiar începe să-mi placă de ea!

A fost invitat şi a venit Aron Ralston, alpinistul dupa povestea căruia a fost făcut 127 de ore. Il laudă pe James Franco pentru felul în care i-a interprtat rolul. Uite si Justin Timberlake, cel care a jucat în The Social Network, vorbeşte despre experienţa sa cu facebook care “vorbeşte generaţiei sale”. Se vaită că are un costum atât de strâmt încât creaqtorul său i-a spus foarte clar să nu mănânce nimic. Dar e draguţ :)

Scarlet Johansson , foarte elegantă, în vişiniu, D&G – e una dintre prezentatoare. Foarte foarte drăguţă Hailee Steinfeld, copilăroasă şi totuşi elegantă la cei 15 ani ai săi – e favorita mea pentru rol secundar feminin!

Anne Hathaway, fabuloasă în roşu, gazdă în această seară. Cea mai tânără gazdă din istoria Oscarurilor. 28 de ani.

Marissa Tomei, care a uitat să se ducă la coafor :D

Geoffrey Rush, declaraţii pentru E!: a considerat ca scenariul era pentru un spectacol (de teatru) nu pentru un film, a jucar cu “crema” actorilor britanici, filmările au fost plăcute şi n-a crezut că povestea a doi bărbaţi de vârstă mijlocie va atrage atenţia publicului.

Jennifer Hudson (asistenta lui Carrie din SATC 1) – fabuloasă în portocaliu “tangerine”, şi a slăbit mult, arată fabulos. După ce a căştigat un Oscar, acum prezintă. Spune despre rochia ei (Versace,  pic atipic) că atunci când a îmbracat-o n-a mai vrut s-o dea jos.

M-a fura atmosfera la Tabu Oscar Party, aşa că am ajuns acasă un pic mai târziu, deci fără introduceri, o să întrăm direct pe Red Carpet cu declaraţii, rochii şi invitaţi.

Gata! Numărătoarea inversă se termină în această noapte, când aflăm laureaţii ediţiei cu numărul 83 a premiilor Academiei Americane de Film. Pe site-ul oficial sunt o mulţime de detalii de culise, de la nominalizări, istorie şi o mulţime de filmuleţe cu cei implicaţi până la meniul select din această seară şi chiar oscar bingo, variate carduri cu categorii. Dacă urmăriţi premiile în gaşcă şi vreţi să vă jucaţi, găsiţi pdf-urile aici.

În altă ordine de idei, şi aici, printre rânduri, e seară festivă. Voi merge întâi la Oscar Party by Tabu, de la 23, apoi bârfim împreună  ceea ce se vede pe Red Carpet şi, în fine, aflăm cine sunt câştigătorii. Un maraton care o să dureze până mâine dimineaţă dar care se presupune că o să fie (şi) fun. Sper doar că cele două “butelii” de red bull şi sticla cu Cola să mă ţină fresh până când James Franco şi Anne Hathaway, gazdele ceremoniei din această noapte, ne spun La revedere.

Până atunci, însă, favoriţii mei sunt: Colin Firth, Annette Bening, Geoffrey Rush şi Hailee Steinfeld, iar pentru Cel mai bun film, desigur, King’s Speech. Voi ce favoriţi aveţi?

Azi am avut un gust amar. Nu e prima dată (şi nici ultima, ştiu prea bine) când mi se întâmplă oameni defecţi de omenie şi direcţie, tot aşa cum sunt unele cuvinte defecte de plural. Şi, chiar dacă până la urmă reuşesc să mă feresc, parcă tot e prea rece atingerea asta si parcă tot îmi vine, aproape inevitabil, să fug.

Am visat azi-noapte un şes înflorit cu o cărare la mijloc şi o piatră mare la capăt,o piatră netedă şi albă, lucind in soare.  Am încercat în joacă s-o dau la o parte. Apoi, înfierbântată, cu mare greu, am ridicat-o din loc. Mişunau gândacii şi viermii subt piatra alba. Şi, îngrozită, m-am deşteptat din somn.

Ionel Teodoreanu – Lorelei

“Imaginile sunt cel puţin spectaculoase: un pompier stă pe acoperiş cu un târnăcop” – ăsta e comentariul pe care l-am auzit – acum câteva secunde, live, pe Antena 3, care a făcut şi transmite breaking news cu incendiul unei biserici din Grădiştea, judeţul Ilfov.

OK, arde o biserică. Naşpa, ce să zic. E şi un rănit. Nasol, îmi pare rău, sper să se facă bine repede. O comunitate micuţă, sub 2000 de suflete, va fi afectată, probabil, de faptul că biserica nu va fi deschisă o vreme, până e reparată. Aşa, si? Ăsta e motiv de BN? Sau poate nu mai ştiu eu regulile!

Ca să nu mai vorbesc de faptul ca prezentatoarea din studio părea să ştie mai bine ce se întâmplă acolo decât reporteriţa care era deja la faţa locului. Nu ştia, desigur, de aia reporteriţa era, săraca, nevoită s-o contrazică mereu. Nu, nu se ştie dacă biserica arde şi în interior, că nu se poate intra, nu, pompierii nu au renunţat la varianta cu nacelă şi tot aşa.

Şi ăştia au anunţat cu mare tam-tam că fac şcoală media.1500 de eurp taxă ca să înveţi cum tu, din studio, poţi să contrazici reporterul referitor la ceea ce se întâmplă la faţa locului. E şi mai prost cine dă!

PS uite ce zic despre ei: “Academia de Media INTACT este un mix ideal intre profesionalism si sansa de a urma o cariera in media si mediile adiacente” – wtg, bă, wtg, profesioniştiilor

Deci, care va să zică, domnii bloggeri s-au adunat şi ne-au (în)cântat în felul lor timid şi reţinut (hahahhahahaha), cum că, vezi Doamne, le e greu să spună alea două cuvinte de la Taxi. Adică oameni cu mii de Like-uri şi RT-uri la activ, vorbe scrise pe blogurile lor de, puse cap la cap, ar înconjura pământul de câteva ori, jucători de fotbal, bere, rugby şamd, găsesc dificilă rostirea a două mici cuvinte, opt litere cu totul. Şi, oricum, dacă nu erau Cristina şi echipa Tabu, însemna, clar, că nu! :)

Sigur, domnilor, că vă iau peste picior, aşa fac eu când situaţia ameninţă să devină un moment “awwwww”, n-o luaţi personal, zău! Am zis că sunteţi simpatici, na, revedeţi-vă!

Dar oare ce li s-ar cuveni domnilor pe post de contradedicaţie? Un pic de ajutor, un hint, acolo: dacă nu puteţi rosti cele două cuvinte, spuneţi măcar că, la o adică, sunteţi prin preajmă. Se pune! :)

Succes!

Doamnelor şi domnilor, am reuşit să realizăm în exclusivitate un interviu cu Gripuska Virus Virusolovici, aceast nesuferit care îneacă minţile oamenilor normali într-o substanţă verzuie cunoscută în limbajul de specialitate drept “muci”. De unde şi vorba “eşti muci”. Cred.

– Domnule Gripuska Virus Virusolovici, vă mulţumesc că-mi acordaţi acest interviu. Cititorii nostri sunt foarte interesaţi să afle câteva detalii despre locurile pe care le populaţi.
– Aceste lucruri mă privesc personal.
– Domnule…
– De fapt, nu am nimic de ascuns! Suntem la vedere. Eu şi prietenii mei, bacteriile şi microbii, suntem peste tot, mwahahahaha! Practic, ne aflăm pe orice suprafaţa cu care veniţi în contact, pe podeaua bucătăriei, în cadă, pe răţuştele cu care faceţi baie, în chiuvetă, pe podea, clanţe, întreupătoare… asta ca să indic numai O PARTE din locuri.
– După cum ştiţi, o răceală se tratează oricum în şapte zile…
– Dacă nu există complicaţii! Iar noi ne străduim să existe. Data trecută ai făcut otită după un banal guturai, nu?
– Mda. Şi, totuşi, sunteţi foarte mici. Cum reuşiţi asemenea performanţe?
– Vă copleşim cu numărul nostru. Şi, cel mai important lucru, nepăsarea şi ignoranţa voastră în ceea ce ne priveşte ajută extraordinar de mult.
– Nu se poate spune că vă ignorăm. Zilele astea am făcut investiţii masive în farmacia de la colţ.

În acest moment, Gripuska Virus Virusolovici zâmbeşte malefic, de parcă ar fi acţionar majoritar la Sensiblu.

– Auzi, noi ne schimbăm tulpinile mai repede decât ai zice vaccin! Pe care, oricum ai uitat să-l faci şi iarna asta!
– Mda. Şi totuşi, nu există soluţii pentru a ne proteja de microbi, bacterii şi viruşi?
– Să trecem.
– O igienă mai bună?
– Să trecem!
– Domestos?
– Acest interviu s-a terminat! Vă pup!

Gripuska Virus Virusolovici a murit. Din nefericire, a apucat să facă suficiente stricăciuni. Acum, când scriu, urmaşii săi mă zguduie în frisoane cu o frecvenţă demnă de cauze mai bune şi probabil o să mai fiu scoasă din circuitul bunei funcţionări măcar până mâine, când se fac şapte zile de răceală.

Vestea bună e că, pentru a pune întrebarea de graţie, m-am documentat şi am aflat că există 80 de moduri în care poţi utiliza Domestos pentru a-ţi feri casa de prezenţe microbiene, bacteriene si virusiene. 80! Şi ştiu sigur că NU le foloseam pe toate. Da’ să dea naiba care o mai răci de-acum! Zero microbi!

Acest interviu va fi sponsorizat de Chinezu & Co cu o sticlă de Domestos. Totuşi, dacă sunteţi amabili, aş prefera spray. Mulţumesc anticipat!

E una dintre piesele mele preferate din repertoriul lui Olăraşu. Şi îmi place şi mai tare că e cu Narcisa. Şi un măr într-o oglindă, poate-l vrei?

e golden. mărul, de măr ziceam.

Ta daaaaaaa! Aaaaadiiiii Hăăăăădeaaaaaan! Adică @adihadean.

Felicitări, domnu’, sper să faci ce-ai spus că faci, şi anume: “În primul rând, o să-mi iau chiloții roșii peste ștrampii albaștri, o să fâlfâi de două ori din mantie și o să dispară și foametea din Africa și războaiele din Orientul Mijlociu???. Sau măcar prima parte, documentată cu poze, spre bucuria fanelor care s-au implicat în campania ta într-un număr atât de covârşitor.

De altfel, votul publicului a fost decisiv, întrucât, după notele juriului, Adi Hădean şi Andrei Dobra au întrunit acelaşi număr de puncte, la zecimală: 10,8. Următorii clasaţi au fost Marius Matache, cu 9,8 puncte, şi Andrei Crivăţ, cu 8 puncte.

Mno, asta a fost. Domnu’ Hădean, vreau să precizez clar că tre’ să vedem poza cu strampii, fiindcă Mister Twitter musai să fie parolist, ne-am înţeles?

Toţi finaliştii vor primi tricouri personalizate de la partenerul nostru, Smart Gits, aştept mail sau comentarii cu măsura şi culoarea preferată pentru tricoul misteristic, fiindcă de mesaj mă ocup eu, mwahahahaha!

De asemenea, nu uitaţi de celelalte premii care vin de la Air France România, Body Art Wellness Club, Orhideea SPA, manly.ro – foarte foarte mulţumesc tuturor pentru implicare şi generozitate.

Şi de anunţul lui Patrick de Hillerin potrivit căruia Mister Twitter va fi luat la întrebări şi inclus (nu cu forţa!) în galeria Mari Amanţi Români de la Academia Caţavencu. Celebrity it’s on the way, cum ziceam!

Felicitări şi mulţumiri tuturor participanţilor, nominalizatorilor şi votantelor, Academiei Române de Twitter şi mulţumiri speciale juriului, fără de care toată această joacă ar fi fost mai puţin amuzantă, dragele de Mădălina Uceanu, Oltea Zambori, Daniela Petrescu şi Miruna Molodeţ.

Revin cu un post de poveste a poveştii, interviuri, declaraţii pe civorul roşu şi tot aşa :))

Dar ce avem noi aici? O revistă, un proiect special, un colaborator, un interviu, un europarlamentar, un sponsor. Şi mai avem nişte acuzaţii urmate de nişte discuţii. Pentru că e o chestiune de imagine pentru cei implicaţi, poate se cuvine să discutăm un pic. Printre rânduri, desigur.

Pe scurt, o revistă de business pune la cale un proiect, un număr special, realizat în oraşul ce găzduieşte Parlamentul European. Aşa cum e şi firesc, se planifică şi se fac interviuri şi cu europarlamentarii români.

So far, so good. Numai că după ce iese revista, una dintre intervievate, să-i spunem doamna W, declară public, pe Facebook, cum că a fost minţită de cei doi băieţi simpatici care i-au luat interviul, fiindcă aceştia nu i-au comunicat că numărul special al revistei era susţinut financiar de către o anumită companie. O companie, e drept, împotriva căreia doamna intervievată s-a pronunţat în repetate rânduri. Totuşi, de aici şi până la a acuza doi oameni că sunt mincinoşi pentru că nu crezi că nu aveau cum să nu ştie de o anumită conduită a ta, e cale lungă. Şi multe “what if”-uri.

Opoziţie, cenzură, autocenzură

Cu siguranţă, interviul respectiv a fost stabilit cu ajutorul asistentei doamnei cu pricina, “Bună ziua, de la revista Cutare, facem un număr special, vrem un interviu. Se poate?”. Las la o parte faptul că s-a putut cu greu, 10-15 minute strecurateînre două întâlniri, dar că, până la urmă, discuţia a durat 40 de minute. Aham, deci se putea. Fireşte! Toată lumea ştie că timpul e o chestiune relativă…

E neprofi să nu te interesezi, din start, despre toate detaliile ce ţin de numărul special, mai ales dacă ai o listă de ne-asocieri. Cine mai e inclus, care sunt temele abordate şi, da, şi cine sponsorizează. E normal să întrebi şi e normal să ştii, pentru ca şefa ta să nu fie pusă în situaţii dificile. Se ştie, de altfel, că respectiva companie e unul dintre marii advertiseri din România. Te poţi aştepta oricând, oriunde, ca declaraţiile tale să apară în oglindă cu o machetă care promovează compania. Ce faci? Nu mai dai declaraţii?! Până unde merge opoziţia şi unde începe (auto)cenzura dusă la absurd?

Nici usturoi…

În fine, ai făcut interviul. El este publicat, vorbă cu vorbă, aşa cum ai declarat, nimic nu e modificat ori scos din context. Atunci ce anume îi face pe respectivii jurnalişti mincinoşi? Au spus ceva incorect? Nu. End of story. De aici, orice acuzaţie n-are nici o legătură cu cei doi ci cu propria incapacitate de a nu fi controlat mediul în care ai acceptat, de bună voie, să se publice opiniile tale. Îţi concediezi asistenta, dacă ţi se pare un capăt de ţară, dar nu te apuci să arunci cu acuzaţii ca să-ţi ascunzi incapacitatea de gestionare a unei probleme de imagine.

Cine ce pierde?

Păi… doamna W, neîndoielnic. Pierde la capitolul imagine pentru că 1. n-a ştiut să se informeze complet. 2. n-a ştiut scum să gestioneze efectele neinformării. În loc să pună accent pe fond, doamna W pune accent pe formă. Cum ar fi sunat: Nu am ştiut că respectiva companie a plătit pentru acest număr special, dar nici măcar asta nu face mai puţin importante lucrurile pe care le-am declarat şi problemele abordate. Aştept cu interes opiniile dvs referitoare la aspectele discutate în interviu în loc de Am fost păcălită, minţită prin omisiune, fiindcă nu pot să cred că ei n-au ştiut că eu n-aş fi acceptat dacă aş fi ştiut să mă implic în acest proiect mincinos finanţat de compania criminală.

A pierdut şi jurnalistul care a făcut interviul, pentru că a fost făcut mincinos şi nu aşa, de oricine, ci chiar de un europarlamentar. Urât!

A câştigat, în schimb, revista, pentru că toată discuţia a crescut interesul cititorilor – apropo, nu era taman nepotrivită o poziţie publică cu privire la acuzaţiile doamnei W. A câştigat şi compania, pentru că, în loc să modereze opiniile celor care se declară contra, dimpotrivă, finanţează apariţia lor – plănuit sau neplănuit.

Şi, desigur, au câştigat cititorii, datorită conţinutului revistei.

Foto: Dreamstime.com

În sfârşit, un show de televiziune ca lumea! Fără timpi morţi, fără “glumiţe” forţate, fără blonde, fără n-şpe mii de momente ale sponsorilor şi lacrimi, dar nu lipsit de emoţii. Emoţii din alea bune, goosebumps, că nu-mi place idee de piele de găină, cum am simţit instant când a început să cânte copchilul ăla, Iustin. Şi admiraţie nedisimulată pentru ce-a făcut Mădălina Felea. Sau pentru familia Luca – frate, cât a putut să se învârtă Viorica fără să ameţească!!!

Dar Iustin! Să privim împreună cele două materiale video de mai jos:

şi

BGT 2009: Susan Boyle – I Dreamed A Dream (Full Version)+…
Încărcat de vidsuperstar. – Watch feature films and entire TV shows.

Observaţi reacţiile publicului şi chiar pe cele ale juriului. Exact! La fel! “Carcasa” ascundea un super talent! Şi ce altă şansă ar fi putut avea acest băiat care spune, modest, “mama (plecată în Italia de mulţi ani) nu a crezut că pot face ceva cu vocea mea şi am venit aici să-i arăt că pot“.

Câştigă sau nu, eu cred că a demonstrat şi fraier eşti, tu, şef de casă de producţie, dacă nu ciuleşti urechile şi nu investeşti în el! Nici Susan Boyle nu a câştigat concursul, dar albumul ei, The Gift, are vânzări record şi, fresh news, se va face şi un film despre ea, iar rolul principal va fi interpretat de Glen Close.

Jos pălăria pentru cei care cred în ei şi nu renunţă!