Am intrat în linie dreaptă cu pregătirile dedicate FITS, aşa că am treabă până peste cap. Totuşi, am vrut să vă reamintesc de problema aparent imposibil de rezolvat a amicului Alex. Îl mai ştiţi pe Alex?  Cel care-şi căuta un apartament decent dar cu o baie de vreo 50 de metri pătraţi, pentru că iubita lui, Alexandra, are atât de multe cosmetice încât o baie normală de apartament nu-i ajunge!

Ei bine, se pare că s-ar fi rezolvat. Incredibil dar adevărat, vorba aia, în ciuda condiţiei puse, cei doi au găsit o soluţie locativă şi, aş zice, formula e benefică pentru toată lumea: Alex, Alexandra, cosmetice, apartament! Pe bune, nu-i aşa că-i tare?! Apropo, vă mulţumesc în numele lui Alex pentru idei şi pentru că ati spus şi altora de problema lui locativă!

Acum… mă gândesc serios să scriu despre cum aş vrea şi eu un spaţiu mai mare pentru cosmetice, hăinuţe şi cărţi! Alo, se aude…. unde trebuie?! :))

Mi-a plăcut ideea cu OBR – Organizaţia Bărbaţilor din România, eforturile domnilor de a se remarca sunt amuzante. La fel şi regulile lor, de care noi nu prea o să ţinem cont, oricum. Dar e ok, cred, să aibă o ocupaţie, în definitiv uneori prea se exagereaza cu discriminarea femeilor, iar regulile astea de la OBR mai echilibrează un pic balanţa.

Yeah, right! :)))))))))))

M-ar fi bucurat, însă, ca OBR, să se ocupe un pic şi de chestii mai serioase, cum ar fi un pic de educaţie a domnilor, fiindcă unii dintre ei mai au şi obiceiuri rele. Poate urmează, cine ştie…

În rest, rămâne cum am stabilit. Cum am stabilit noi, adică :p

Intimacy, honesty, commitment… sounds familiar?! Şi zice şi de bere, poftim!

Nu, nu e pentru mine, ci pentru amicul Alex, care m-a sunat luni sau marţi, în zilele alea libere, iar eu n-am avut când să-i răspund, aşa că i-am întors apelul abia ieri. După ce mi-a dat un SMS că e urgent – scuze, Alex!

Bref, Alex mi-a zis că e disperat niţel, fiindcă el şi Alexandra, iubita lui, trebuie să se mute, şi nu găseşte nimic care să-i convină şi ei. Ştiind pasiunea Alexandrei pentru cosmeticale, l-am întrebat, în glumă, de ce nu închiriază Casa Poporului sau Baia Griviţa, fiindcă îmi imaginez că acolo ar avea Alexandra suficient spaţiu, în baie, pentru a-şi aranja toate sticlele şi sticluţele, borcănaşele, loţiunile, cutiuţele…

Da, nene, fata asta are un arsenal întreg de cosmetice, chestie care la prima vedere ar putea părea un pic enervantă, mai ales pentru Alex, care în baia comună are loc doar pentru periuţa de dinţi! Daaaaar! Când mergem în gaşcă la mare cine are şi cremă de plajă, şi după plajă şi cu vreo trei feluri de SPF? Şi farduri în toate culorile, din care se alimentează toate fetele?! Aham! Alexandra! Şi când ai nevoie de un sfat despre ce ţi s-a potrivi, pe cine suni?! Aham! Tot pe Alexandra!

De altfel, dacă mă uit în baia mea, chiar nu pricep foarte clar de ce mi se plânge Alex. Mă rog, exceptând fapul că toţi agenţii imobiliari din oraş îi spun că nu prea are şanse să găsească un apartament de 75 de metri pătraţi în care baia să fie, aşa, de vreo 50 de metri pătraţi. Ca să aiba Alexandra suficient spaţiu!

Serios, dacă ştiţi un apartament decent cu o baie foaaaarteeee maaaaareeee, ajutaţi-l pe Alex, îl găsiţi pe facebook, aici. Cei doi plătesc preţul pieţei şi se grăbesc să se mute, iar eu am promis că scriu pe blog ca să-l ajut.

Christian Louboutin este, pentru mine, The Shoe Designer! Nu Manolo Blahnik, nu Jimmy Choo, ci Louboutin. Talpa roşie şi tocurile ameţitoare ţin creaţiile designerului pe primul loc în preferinţele mele şi nu văd vreun motiv pentru care designerul francez ar putea fi detronat! Nici măcar de faptul că neruşinaţii de la YSL au folosit şi ei talpa cea roşie iar Louboutin i-a dat în judecată!

High heels are pleasure with pain he says. If you can’t walk in them, don’t wear them. Consider yourselves told ladies! But what about the men?! Men in high heels? That’s a prosthesis. But I sympathise. Women have these giant heels. They get taller and taller. The men need help. But a man in heels is ridiculous – Louboutin, în exclusivitate pentru Grazia.

Azi, de 1 Mai, designerul inaugurează, la Design Museum din Londra, o expoziţie în care celebrează creaţia de încălţăminte, la 20 de ani de la primul Louboutin lansat pe piaţă. Expoziţia este susţinută de Martini (cu sloganul “Luck is an attitude” – smart!) şi oferă privitorului nu doar o retrospectivă a creaţiilor francezului ci şi o explorare a felului în care sunt create modelele sale, de la design şi până în rafturile magazinelor – virtuale sau nu.

De asemenea, pe lângă Atelier, în expoziţie poate fi vizitat şi Fetish, un spaţiu ce explorează sexualitatea (şi colaborarea designerului cu David Lynch) şi în care apare, pentru trei minute, la fiecare jumătate de oră, o hologramă a Ditei von Teese.

Şi, desigur, pentru că Design Museum din Londra nu e doar despre admirarea exponatelor ci ştie şi cum să facă bani (hello, se aude la managementul muzeelor din România?!), la magazinul muzeului s-a lansat, odată cu expoziţia, şi o colecţie numai bună de luat acasă pentru orice fashionistă, după cum urmează:

Magneti

Notesuri (vreaaaaaaaau!)

Postcards

sau tatuaje tempoare (câtă ironie e în desenele astea?!)

Şi, piesa de rezistenţă, o carte semnată de designerul francez, state of art, desigur, cu o super copertă şi detalii despre colaborările sale celebre, design, călătorii şi inspiraţie! prefaţa cărţii este semnată de nimeni altul decât celebrul John Malkovich care, în caz că nu ştiaţi, e super pasionat de modă şi are o linie de costume! Wow, cum tre’ să fie cartea asta! Sunt extrem de tentată să mi-o cumpăr, chiar dacă e 85 de lire, au!

Şi, da, ăsta e unul din momentele alea în care aş vrea să trăiesc şi eu într-un oraş un pic mai cool. Şi, da, fix azi, când aroma grătarelor “înnobilează” atmosfera, mi-am găsit şi eu să am pretenţii d-astea neproletare!

Se pare că frumuseţea nu e neapărat în ochii privitorului ci în detalii… matematice! Un grup de cercetători britanici (!) a calculat, calculit şi calculot cum că a mai frumoasă faţă şi fată ar trebui să aibă distanţa dintre pupile cam jumătate, sau şi mai bine 46%!, din lăţimea feţei, de la o ureche la alta. De asemenea, tot matematic, s-a mai stabilit că distanţa ideală între ochi şi gură trebuie să nu fie mai mare de o treime din lungimea feţei, măsurată de la bărbie până la linia părului.

O firmă, Lorraine Cosmetics, a luat de bune studiile şi s-a pus pe căutat şi a tot măsuat vreo 8000 de chipuri până a găsit-o pe Florence Colgate ale cărei “dimensiuni” sunt 44, respectiv 32,8 la sută. Adică ea:

După cum se vede, Florence mai are câteva calităţi ce ţin de frumuseţea feţei: ochi mari, pomeţi înalţi şi buze pline şi, potriveala potrivelii, trăsăturile ei sunt aproape simetrice.

Eu nu zic, e frumoasă de frumoasă, dar ce s-a întâmpla cu “vino încoacele”?! Oricât de frumoasă o faţă, asta e ceea ce ne atrage sau nu cumva contează şi personalitatea?! Spre norocul ei, Florence pare o fată în regulă, căreia desemnarea ca frumuseţe ştiinţifică nu i s-a urcat la cap! Dacă era româncă…. ehei!

Îmi plac florile şi mi se pare fascinantă imaginaţia naturii transpusă în petale delicate. Îmi place să le aranjez, să le alint şi nu prea îmi lipsesc din casă, indiferent de anotimp, aşa că m-a bucurat invitaţia de a participa, ieri, la un atelier de aranjat flori.

Am aflat câteva trucuri pe care vi le povestesc şi vouă, cum ar fi că tulpina florii se taie în diagonală, preferabil sub apă, pentru ca aerul să nu pătrundă în tulpina plantei şi, astfel, să impiedice apa s-o hrănească. Şi neapărat între noduri. Când puneţi floarea în apă, scăpaţi de cât mai multe frunze (aha, deci de-aia ţin mult narcisele, pentru că n-au frunze!), fiindcă acestea putrezesc uşor în apă, iar bacteriile ajung la floare şi îi scurtează viaţa. Trucul cu zahărul?! Uitaţi de el, n-are nici o treabă! Nu uitaţi, însă, să schimbaţi apa florilor voastre în fiecare zi.

Toate lucurile astea le-am aflat de la Ştefan Diţu, medic de felul lui, dar atât de pasionat de flori încât a transformat acest lucru într-un business. S-a specializat în design floral şi face asta atât de bine încât ia şi premii pentru buchetele lui. Şi se vede că iubeşte florile din felul în care le prinde, uşor, în mână, le combină şi le aranjează în aşa fel încât culorile şi formele felurite să se îmbine pentru bucuria privitorului. Ştie toate denumirile de flori, ba chiar şi cum se cheamă celelalte plante ornamentale pe care le avea în faţă, şi ne-a răspuns la întrebări în timp ce lucra la un buchet chiar în faţa noastră. În afară de lalele şi frezii nu ştiu cum se cheamă florile pe care le-a pus acolo, dar buchetul a ieşit vesel şi colorat.

Cu lecţia învăţată, am purces şi noi, “ucenicele”, întru aranjamente florale. Eu, una, n-aş fi ales doar flori din aceeaşi gamă cromatică, aş fi spart rozul şi movul cu nişte galben, de exemplu, dar cum nu aveam galben, am căutat să pun un pic mai mult verde. Ce-a ieşit? Un buchet, fireşte, iar după cum se vede mai jos, domul Sony a fost topit de admiraţie!

O să am ocazia să vă mai povestesc despe flori, aranjamente dar şi despre acest business, întrucât m-am cerut o zi în magazinul lui Ştefan, iar el a acceptat! Nu e ca şi cum aş avea două mâini stângi, aşa că sper să nu regrete! :))

Evenimentul de ieri a avut loc la Lente, o cafenea cochetă de pe lângă Armenească, unde plăcinta cu mere e divină şi unde vă puteţi refugia la un Catan alături de prieteni.

Mi-a plăcut provocarea din invitaţie: dacă te-ai identifica cu o floare, care ar fi ea şi ce culoare ar avea? Eu am ales anemona, elegantă şi totuşi sălbatică, viu colorată însă discret parfumată! Voi ce-aţi alege?

Şi pentru că, de data asta, cine alege, culege, un cititor de printre rânduri va avea norocul şi bucuria de a câştiga un loc la următorul atelier de aranjamente florale, care are loc tot la Lente, tot cu Ştefan, pe 13 mai. Hai cu răspunsurile! :)

Când se lansează un nou model al unei maşini cu multă şi simpatică istorie în portbagaj, oricum ar fi, că e vorba de o maşină, te gandeşti că ar trebui să faci un eveniment mai degrabă pe placul domnilor. Tot ce se poate, nu zic nu, dar Premium PR şi Porsche InterAuto au fost de altă părere când a venit vorba de Noul Beetle şi uite-aşa am primit o invitaţie la balul unui prinţ german!

“Trebuie să-mi iau, deci, rochie de bal şi să scot tiara din safe-ul de la bancă?”, am întrebat-o, mai în glumă, mai în serios, pe Sorana, regina de la Premium PR. Foarte serioasă, ea mi-a zis că se impune fustă de bal, dar de tiară să nu-mi fac probleme! Măi să fie! Deja eram foarte curioasă! Şi avea dreptate, uite câte tiare:

Duminică m-am prezentat la portiera dovleacului fermecat, vrăjind prinţese care mai de care cu bagheta mea “magică”, una din aia de jucărie pe care o răpisem cu o seară înainte de la un domn: dîng! Cu dovleacul am ajuns la palatul Porsche Nord, unde am intrat într-o altă lume, pregătită minuţios pentru a fi pe placul oricărei prinţese! Ne aşteptau make-up artişti (Alina Brăilescu & Co), porţelanuri fine de la Wagner (chiar colecţia Poveşti cu zăpadă – v-am spus că detaliile au făcut diferenţa), condurii cei mai frumoşi de la Dan Coma şi, nu în ultimul rând, fandacsiiileeeeeee! Adică nişte pălării cordeluţă absolut delicioase şi răvăşitoare, o mulţime de modele şi idei din care, parol de prinţesă, era foarte foarte foarte greu să alegi – vezi foto de mai sus!

Pe lângă toate astea, un bar cu fresh-uri şi cafele bune, sub nasul prinţeselor, prajituri mmmmm!, brioşe cu răvaşe, mere fermecate, multe concursuri în urma cărora prinţesele norocoase au pleacat acasă cu diverse trofee, tartine minuscule pe pat de miez de pâine, fără coajă, să nu tuşească prinţesele şi, din când în când, spre hazul nostru, domnii de la Obligo, o trupă de teatru care face, bine!, improvizaţie. Portretişti de soi la curte au fost Cristi Şuţu şi Radu Bădoiu de la Foto Union, super inspirată alegere, pentru că, vezi bine, prinţesele bloggeriţe nu sunt deloc crispate când vine vorba de pozat pentru ei… şi nici ei pentru/cu ele! :)

Şi, în fine, PRINŢUL! Prinţul e Noul Beetle, mai mare, mai mândru şi mai frmos, păstrând, însă, liniile clasice ale modelului care a făcut deliciul multor generaţii de aproape şapte decenii încoace! Dar, despre prinţul german, într-un post separat, că sunt multe de spus, acum vorbim despre evenimentul #ziuaminunilor, şi chiar vorbim, pentru că i-am luat un scurt interviu Soranei Savu, regina de la Premium PR, artizanii acestei întâmplări de poveste pe care ţin să-i felicit pentru idee şi execuţia flawless!

1. Masinile sunt jucarii mai ales pentru baieti, asa ca lansarea unui nou model ar trebui sa presupuna ca sunt si baieti invitati. Nu, insa, si la #ziuaminunilor. Cum asa? Care a fost… brieful clientului? Se pozitioneaza Beetle ca “masina de fete”? Nu de alta, dar are si motorizare cu 200 bidivii putere, am vazut eu!

Sorana: Of, prejudecatile! E adevarat ca Noul Beetle e un print cat se poate de macho, noua lui conformatie te duce cu gandul la Porsche, dar asta nu inseamna ca fetele nu-l pot aprecia. Nu degeaba prima cerere a printeselor, dupa ce am dezvelit Printul Broscuta in showroom a fost sa ridicam capota, sa se uite la motor! Evenimentul nostru a fost o poveste pe dos, pentru printesele din zilele noastre, care apreciaza o caleasca nu numai pentru carozzerie, dar si pentru numarul de cai putere care o urnesc din loc. It’s a boy – printul nostru, dar cum e si simbolul Flower Power, e ultimul care sa se tina de discriminari :)

2. Evenimentul a presupus o gramada de parteneriate cu branduri princess like si un scenariu fără cusur! Cat a durat pregatirea acestui eveniment si cati oameni din agentie (si de la client) s-au ocupat de asta?

Sorana: Nucleul a fost format din cinci oameni – trei de la noi, doi de la client. Cristina Popovici si Amelia Rusu de la Porsche Inter Auto au fost mai mult decat partenere de discutie, au raspuns imediat la ideea evenimentului si au plusat cu sare, piper, condimente, la fiecare intalnire. Toate discutiile de brainstorming au fost o mare distractie, inclusiv cele din agentie. Intalnirile de organizare s-au intins pe mai bine de o luna, dar ideile de baza s-au adunat in cateva ore, intr-o singura intalnire. Doamna Dana Cortina, Director General la Porsche Inter Auto (vezi ca scriu Doamna cu D mare nu pentru ca e la inceput de propozitie) ne-a dat unda verde cu tot si, la final de eveniment, ea a deschis sampania pentru toate printesele.

Echipa noastra a fost la vedere – PrintzeSonia Nalba, Cristina Carp si nici eu nu m-am putut abtine. La eveniment l-am avut pe post de Print Fermecator si pe Ionut Tecuceanu, care in blogosfera nu mai are nevoie de prezentare
(n.a. True Story, n-are, d’aia nici nu pun poză cu el ci cu Sonia! Care, Sonia, a fost premiată de Premium cu un iPad pentru isprava ei profesională – Bravooooo!)

3. Cum ati ales celelalte branduri incluse in eveniment si care au fost reactiile lor la propunere? A lipsit cineva?

Sorana: Am ales brandurile in asa fel incat sa se integreze fara gres in povestile pe care voiam sa le evocam. Eram asa de incantate de firul evenimentului, incat cred ca am reusit sa-i molipsim si pe partenerii nostri si toti au inteles imediat si au raspuns peste asteptari. N-a lipsit nimeni de la apel. Stiu ca suna ca din carte, dar asa s-a intamplat – echipa de makeup a venit, fara sa ne mai spuna, in formula extinsa, ca sa ne putem incadra in timp si sa putem sa ne rasfatam toate cu un machiaj profesionist. Ana si Irina Wagner au umplut showroom-ul de culoare cu portelanurile lor superbe, Ana petrecandu-si multa vreme la mise-en-scene, sambata seara, cand lumea, de obicei, nu munceşte.

Doamna Doina Levintza si domnul Dan Coma ne-au lasat sa ne alegem piesele de décor pe care le-am dorit din atelierul lor, inclusiv ghetutele istorice si masuta cu picioare in cizme de bronz, care este o piesa unica si foarte veche si foarte grea.

Nu in ultimul rand, Cosmina Nicolescu – care a fost o recomandare din partea clientului si care scrie niste mail-uri cum n-ati mai citit – a acceptat rolul de Mad Hatter in povestea noastra si a plusat la premiile acordate, in afara scenariului. Si trupa Obligo, printii fermecatori care au tinut in priza evenimentul, tot o idee a clientului a fost, iar cand i-am cunoscut si i-am vazut pe YouTube si pe scena am inteles si noi imediat de ce. Si ne-am mai prins ca avem un client pe masura, capabil sa inteleaga un joc si sa-l joace alaturi de noi oriunde ne-ar duce muzica. Tu chiar ai poze cu un domn de la Privileg Catering care insuruba cu rabdare ravasele noastre in briose inainte de eveniment – (chiar aşa e, am! iat-o!)

Cristian Sutu si Radu Badoiu au fost partenerii evidenti pentru un eveniment “de blogosfera???, au fost si gazde si invitati, si bloggeri si fotografi si cred ca s-au distrat si ei toata duminica. Nu mai sunt asa de sigura ca s-au distrat duminica noaptea, cand au avut de prelucrat sutele de poze pe care le-au facut in timpul evenimentului, si pe care toate printesele le asteptau cu maxima nerabdare :)

(din nou, are dreptate! Cei doi au trimis peste 600 de imagini de la eveniment şi toate sunt faine, deci pot doar să-mi imaginez câte au făcut dacă au ales atât de multe bune!)

4. E clar ca Noul Beetle a fost in centrul atentiei…Si totusi nu ne’a facut nimeni capul calendar cu simpatica masina si beneficiile ei! Is less becoming more in PR? :))

Sorana: Parerea mea – nu de ieri, de azi – e ca oamenii trebuie lasati sa experimenteze si sa-si traga singuri concluziile. O concluzie care iti apartine e o concluzie pe care o sustii, convingator, mai departe, cu propriile tale argumente. Daca e una servita sau si mai rau, fortata, e una pe care abia o inghiti tu, cu suspiciune, daramite s-o mai si transmiti. Nu neaparat “less is more??? ci “ce tie nu-ti place altuia nu face??? e deviza.

5. A venit multa lume, dar au fost si bloggerite care au lipsit. E un risc in a organiza evenimente duminica?

Sorana: Este, cu siguranta, un risc, dar ne-am zis “daca-i bal, bal sa fie???. 1 Aprilie pica duminica, conceptul se invartea prea mult in jurul acestei date, in plus aceasta era ziua in care tot showroom-ul ne statea la dispozitie fara interferente, si ne-am gandit ca toate participantele se vor distra si ca va merita efortul. Nu mi-am permis in 12 ani de PR sa chem pe nimeni la un eveniment de lucru duminica, nu era sa incep sa fac asta acum :)

6. In fine, ce’a zis printul dupa ce s’a terminat #ziuaminunilor?! I’a placut de/cu noi? :))

Sorana: Printul, alaturi de “comitetul de organizare??? e intr-o continua incantare de duminica incoace – primim impresii si de la oameni care au participat si care n-au participat, energia pozitiva generata de Broscutza e incredibila. Am realizat ce ne-am dorit – un eveniment care sa trezeasca din nou magia modelului Beetle – intr-o noua perspectiva, intr-o ipostaza auto-ironica, asa cum i-a stat bine masinii asteia de cand se stie ea!

Carmen şi Prinţul cu care a plecat acasă. La ea!

Asta e, dragilor, istoria “secretă” a unui eveniment minunat, ca la carte! Şi, că veni vorba de carte, mâine am pentru voi, Te Beetle Book, o operă de artă la capitolul execuţie, exact aşa cum ar trebui să aibă orice brand care se respectă! Până atunci, uitaţi-vă şi jucaţi-vă pe site!

După experienţa de la Premiile Gopo, la finele săptămânii trecute am fost la două evenimente, un party şi o lansare, ambele cu dress code: la party era cu temă, Made in China, iar pentru lansare am fost informate că trebuie să fim în fuste lungi, ca de prinţesă, scenariul fiind unul de poveste iar invitaţia pe măsură.

Vineri, la party, nu s-a îmbrăcat toată lumea conform cerinţelor organizatorilor, cu toate că tema era mai mult decât generoasă la oferit idei, şi mă întreb la ce naiba te mai deranjezi să te duci la un Theme Party dacă îţi pui aceleaşi haine ca la orice party când, de fapt, ăsta e tot schepsisul şi distracţia?! Dar, ok, un party e un eveniment informal, intrarea s-a plătit, aşa că fiecare era întrucâtva liber să aleagă.

Ieri, însă, la lansare, deşi majoritatea invitatelor au venit cu fustă lungă, au fost şi excepţii, fuste scurte şi chiar blugi. Sunt conştientă că s-ar putea să-mi pun în cap nişte doamne şi domnişoare din online, dar o s-o spun, cu speranţa că bunele intenţii se văd printre rânduri: mai ales atunci când ţinuta la un eveniment este indicată de organizator, ea ar trebui respectată! Dincolo de faptul că aşa respecţi pe cel/cea care, la rândul său, ţi-a arătat consideraţie invitându-te, mai există cel puţin un motiv pentru care spun asta.

Când mergi la un eveniment de genul ăsta (dar e valabil şi pentru un concert la Ateneu, de exemplu), intri într-o poveste, într-un scenariu. E mai mult decât concert sau lansare, e o experienţă cu totul, iar experienţa asta e întregită de o sumă de detalii printre care, da, şi ţinuta spectatorilor/invitaţilor. Organizatorul, că de-aia e organizator, e creatorul poveştii, el ştie cel mai bine ce urmează să se întâmple şi cum tu, invitat, te poţi integra cel mai bine, în aşa fel încât experienţa ta să fie premium. E o poveste în al cărei personaj te transformi, şi doar aşa o trăieşti pe deplin! Remember Zonga Party şi ce drăguţ a fost că lumea s-a îmbrăcat conform indicaţiilor. Fără asta ar fi fost doar o petrecere, la fel ca oricare alta, şi nu una specială!

Da, ştiu, ţinuta cu fustă lungă nu era o condiţie ci doar o indicaţie şi o rugaminte a organizatorilor şi, în definitiv, nu te întoarce nimeni din drum de la intrarea în Ateneu dacă eşti îmbracat(ă) ca la discotecă… deşi ar trebui!, ba chiar s-ar putea să-ţi placărespectivul concert. Totuşi, când e vorba de un eveniment, de un loc special, n-ar trebui să ne respectăm şi să-l respectăm pe deplin, inclusiv prin adoptarea unei ţinute adecvate sau indicate?!

Poate greşesc, poate sunt prea conservatoare sau prea PR, fiindcă înţeleg ce va să însemne designul unui eveniment şi cât contează ca detaliile să se alinieze întocmai precum planetele, dar… Nu preferaţi şi voi prinţesele astea:

în locul celor de mai jos? Ştiu, aceleaşi personaje doar ţinutele diferă. Sunt frumoase, sunt minunate, dar nu sunt din poveştile pe care le ştim! Sau, mă rog, din cele pe care le ştiu eu :)

În fine, nu, nu haina îl face pe om. Dar, din când în cand, haina face personajul :)

Nu sunt genul care mută pe alt canal când intervine calupul de publicitate, exceptând reclamele la Catena şi Colon Help, care mă scot, inevitabil, din sărite!, ba chiar mă uit atent la unele dintre ele, să văd cum sunt făcute, să văd ce beneficii prezintă… în fine, deprinderi de comunicator!

Adăugând peste asta faptul că-s femeie, fireşte, reclamele la produse (mai ales noi) cosmetice mă interesează cu atât mai mult şi, în special, cele destinate îngrijirii şi colorării părului. Aşadar, măşti, şampoane, balsamuri şi vopsele? Trimiteţi informaţia către mine, vă rog!

… dar poate nu chiar pe toată?! Uite care e treaba! Culoarea părului meu roşcat provine dintr-un tub, că aia e, mă trag din neam de oameni şateni, ce să fac?! În consecinţă, ar trebui să folosesc produse pentru păr vopsit, nu? Să-i protejeze pigmentul şi alea alea! Boooon! Dar, dincolo de asta, părul meu are tendinţe de uscare la vârfuri, mai ales că, pe fuga fiind cam de fiecare dată, îl chinui neostenit cu uscătorul, aşa că trebuie să folosesc (şi) produse hidrantate şi/sau produse care sunt destinate refacerii structurii firului de păr!

Dacă mai punem la socoteală faptul că e ondulat de la mama tata lui (al meu, de fapt!) şi că de cele mai multe ori îmi place să-l port netezit, mai adăugăm în ecuaţie şi produse pentru păr ondulat/netezire, la care, musai, se adaugă cele pentru volum! Că neted, ok, dar cu volum ne place, place, place! Şi mai e şi-o gamă pentru străluciri “ca de diamant”, vorba reclamei, şi cred, adică sigur şi asta mi-ar plăcea foarte tare!

Fără deosebire, în toate reclamele la produse pentru îngrijirea părului, îndiferent de “problema” pe care se presupune că o adresează produsul, pletele protagonistelor se unduiesc seducător, strălucitor, perfect colorat, îngrijit şi hidratat fir cu fir, “pentru că merită”.

Pusă faţă în faţă cu toate aceste posibilităţi, practic nelimitate, îmi pare că dacă aş fi măcar puţin obsedată de starea propriei podoabe capilare, ar trebui să-mi petrec cea mai mare parte din timp spălându-mi părul, apoi îngrijindu-l frumos cu măşti şi alte soluţii care rămân în el după spălare (leave-in-uri), spumă şi fixativ, ca să reziste coafura! Păi nu?! Păi nu, că doar nu-s nebună!

Şi totuşi, eu cu ce ar trebui să mă spăl pe cap?! De protecţie a culorii, volum, pentru păr ondulat, nehidratat, pentru netezire, strălucire… Aoleu! Aoleeeeeeu!

Şi, că tot veni vorba, de ce naiba domnii nu observă când ne tundem, coafăm, schimbăm culoarea părului?! Eu sunt norocoasă la capitolul ăsta, poate şi pentru că schimbările mele sunt, de obicei, radicale, dar e o practică generală! Ea zâmbeşte dulce gen “iubi, nu observi nimic schimbat la mine?”, el pricepe zâmbetul însă mintea lui nu procesează: “Doamne, iar zâmbetul ăla! Oare ce şi-a făcut?”, după care îndrpzneşte, timid: ăăăă, ţi-ai făcut ceva la păr?!

Şi după care ea stă îmbufnată tot restul serii fiindcă, vezi bine, el nu observase şuviţele cu un sfert de ton mai închise decât erau ieri! Nu-ţi pasă deloc de mine!

N-am pretenţia c-aş fi vreun critic de modă (critic, ok), dar cu toate astea bunul simţ mi-a fost multiplu fracturat zilele trecute la o gală cu multe vedete şi glam pe metru pătrat. Am văzut ţinute spectaculoase dar şi multe la care îmi venea să mă închin a Doamne Fereşte!, fiindcă, deşi ar fi putut fi interesante, în alt context şi pe un alt trup, combinaţia de pe/cu covorul roşu a fost cel puţin nepotrivită!

Ok, ok, nu e un must pentru oricine să aibă rochie de seară în dulap. Eu zic că e, măcar una, dar dacă n-ai, n-ai! Însă o rochie simplă, neagră, cu o croială care să te avantajeze, ar trebui să aibă orice doamnă sau domnişoară care se respectă! Nu degeaba e vedeta fashioniştilor de ani de zile: little black dress, accesorizată cum trebuie, poate scoate pe oricine din orice belea vestimentară!

Din păcate, aşa cum am văzut luni seara, poate să te şi vâre acolo, dacă e: prea mulată, prost tăiată, cu bretele prea late sau prea înguste, accesorizată cu cizme fără toc, din alea pe care le porţi şi la blugi şi la rochia de lână, legată sub bust, scoţând astfel în evidenţă faptul că încă mai ai ceva drumuri de făcut la sală, cu dres ultrabogat în modele şi floricele, oh, the horror!, curea aiurea aleasă în talie, sau, în fine, tristeţea majoră, şifonată!

Şi nu pricep neam de ce unele femei se încăpăţânează să poarte ce se poartă şi nu pe sine şi ceea ce le avantajează!

Femeie! Uită-te în oglindă, fără menajamente, doar tu cu tine însăţi! Uită-te la formele tale, vezi ce e bine, şi lasă să se vadă, vezi ce nu e bine şi camuflează. Hainele sunt făcute să te pună pe tine în evidenţă, tu eşti beneficiara lor, nu invers!

Şi pentru că toată treaba asta cu apariţia ţine mult de siguranţa de sine, iar asta e un obicei sănătos pentru cine îl are, zic că nu e constructiv doar să pun întrebări retorice ci să ofer şi soluţii, respectiv un exemplar al volumului “What not to wear 2”, scris de Trinny Woodall şi Susannah Constantine, în care sunt sugestii de mega bun simţ pentru variate ocazii, de la interviu sau job până la ţinute de seară, nuntă, afară cu prietenii şi tot aşa. Sunt o sumedenie de ţinute comentate pe principiul Aşa DA şi Aşa NU, dar şi o grămadă de sfaturi şi, de ce nu, idei pentru zilele în care ne deschidem şifonierele şi ne plângem că n-avem cu ce ne îmbrăca!

Ocazie cu care poate îmi spuneţi şi voi – fete şi băieţi – ce vi se pare moartea pasiunii în materie de vestimentaţie!