Înainte de toate, ca un disclaimer, trebuie să mărturisesc onest că Dame Judi Dench și Dame Helen Mirren sunt printre actrițele mele favorite, deci poate sunt un pic subiectivă. Mi-au plăcut la început pentru talentul lor pe ecran, că pe scenă n-am fost destul de norocoasă să le văd, dar le admir și ca oameni, pentru că amândouă sunt autoironice și ireverențioase, ieșind bine din tiparul vedetelor și vedetismelor cetătii de celuloid.
Poate că e și o chestie de ”Le-am văzut și făcut pe toate, cui nu-i convine cine și cum sunt, să-i fie de bine!”, nu știu. Oricum ar fi, sunt autentice, și asta se simte, nu poți să joci altă persoană tot timpul.

Probabil că mi se trage din copilărie, dar n-am fost nicicând un mare simpatizant al zilei de 8 Martie. Sigur, lălăiam la serbări ???E ziuaaaa taaaaa, mămicooooo???, spuneam poezia, duceam acasă felicitarea cu mutra mea decupată în formă de inimioară – pe care tot mama o plătea la școală, normal! – sau vreun bibelou ori o vază. Ce-i drept, pe vremea aia opțiunile de cadouri erau destul de limitate și prea puțin știam eu că și drepturile femeilor sunt cam la fel.
Mi-a plăcut, însă, acest 8 Martie pentru că am văzut mai multe conversații despre egalitatea de gen decât inimioare, floricele și alte diminutive, și cred că mai ales despre asta ar trebui să fie această zi.

Ce debut de primăvară calendaristică avem și noi azi, între speranța oferită de soare după viscol și gradele Celsius – multe, dar cu minus! N-am scos nici măcar nasul pe geam, mă bucur de lumină și mă consolez cu gândul că mai am încă treabă până pot să ies să-i dau mărțișorul mamei. Da, am zis bine ???mă consolez???, pentru că n-am, de fapt, nici cea mai mică poftă să ies!
Mă rog, la cum mă cunosc, o să urmesc cu greu și după aia n-o să mai am chef să mă întorc acasă fără să dau o tură prin parc măcar. V-am spus că femeile-s sucite!

Sigur, un ghid complet cu ce-și doresc femeile e, după estimarea mea, imposibil de compilat. În primul rând că ar trebui să le întreb pe toate, mai multe, în orice caz, decât cele pe care le-am întrebat și în (cel puțin) al doilea rând, pentru că ne ia ceva vreme să ne decidem chiar și în fața meniului de la restaurant, chiar dacă suntem la dietă și, prin urmare, variantele sunt reduse.
Adică, știți voi, întrebarea clasică a dimineții este ???Eu cu ce mă îmbrac azi????. În fața dressingului. Care e plin.
Dar eu am întrebat. Și am și o concluzie. Iar în zilele ce vin, pentru cele două ocazii în care domnii se pot dovedi generoși sau măcar atenți, am și niște sugestii concrete.

Hai că dacă tot m-am apucat de acest mic ghid în cinci episoade al cadourilor smart, că mi se spune că mă pricep, nu de alta, știu că am promis că scriu despre ce-și doresc ele, doamnele, după dușul rece de ieri, dar facem un ocol mic pe la ziua iubiului pe rit autohton, să rezolvăm și cu asta, mai ales că încă mai sufăr de pe urma lui Valentin de import care mi-a umplut inboxul, feed-ul și cristalinul cu inimioare și alte diminutive.
Chiar, ăsta ar merge subiect pentru alt text. De ce atâtea diminutive în luna/zodia iubirii, mă, nene, mă? Zici că se comite o lobotomie colectivă!
Dar să revenim la cadouri. De Dragobete. Mâine. Cu mențiunea că nu e musai să vă dați peste cap azi sau mâine în sensul ăsta, o să vedeți de ce zic asta.

Vine luna martie și, mai în glumă mai în serios, domnii au început deja lamentările, ba că faliment, ba că noi, doamnele, suntem greu de mulțumit… Nu știu, zău, de unde această idee, dar m-am gândit, în perioada următoare, să v-ajut cu niste ponturi. În episodul de azi din seria ???cadouri smart???, vorbim despre ce să NU luați. Fără să am pretenția că sunt deținătoarea absolută a vreunui adevăr suprem, că nu-s, dar mai am și eu niște ani, niște prietene (știți, noi mai vorbim din astea între noi) și am întrebat și prietenele mai mult sau mai puțin virtuale pe Facebook.

Azi am citit zeci de statusuri cu #metoo, și asta e doar ce mi-a arătat Mark cu algoritmul lui. În realitate cred că sunt zeci de mii în .ro și milioane în lume. Am citit poveștile prietenelor mele – virtuale sau nu – și, mai spre final de zi, când s-a mai ostoit ritmul treburilor, cumva, nu știu clar de unde a venit, dar am plâns.

De ce iubim femeile? – dacă n-ați auzit, măcar, de cartea asta, probabil că locuiți undeva foarte departe, fără acces la net, și citiți postarea asta imprimată pe o hârtie adusă de un porumbel călător.
Sunt înșirate acolo o grămadă de chestii drăgălașe, motive numai bune de redat pentru orice femeie care are nevoie de citate pentru a se (auto)motiva, pe sine și pe alții. Chestii izvorâte din imaginația unui scriitor. Bang! Succes de piață, că doar de-aia a și fost scrisă. O felicitare pentru orice ocazie.
Dar ce vor femeile? Hm?

Am văzut multe poze de la Met Gala, unele cu ținute faine, altele cu formule horror deși tema a fost generoasă: Manus x Machina, mână și mașina, handmade și techmade. Mno, pentru unii n-a fost să fie.

Totuși, ce e Met Gala asta, de ce și ce vrea ea de la noi?

Zilele trecute mi-am făcut ordine în baie printre flacoane și borcane și sticle și tot felul de recipiente cu tot felul de pomezi și chestii menite să mă ajute să trișez un pic la ani. Am ajuns la concluzia că mai mult cumpăr decât folosesc – adică sunt multe începute, puține terminate. Dar tentația e maaareeeee!

De fapt, dacă chiar vreți să știți, mi s-au terminat doar vreo patru-cinci produse: crema de curățat fața fără săpun, fiindcă nu mi se pare că cei de la Farmec au scos ceva cu aceeași destinație și cu care tenul meu să se înțeleagă mai bine, CC Cream-ul, tot de la ei, ăla cu caise, datorită căruia aproape am uitat de fondul de ten, dermatograf, mascara. Și, desigur, chestiile curente, șampon, gel de duș, tratamente pentru păr.. am un coș de rafie în care le țin!