Încă o lecţie de dans, încă o experienţă – a mi me gusta bailar! Salsa a fost de data asta şi, spre deosebire de lecţia de vals, acum am avut încălţări (mai) potrivite pentru dans decât papucii de data trecută! Şi a fost numai bine, fiindcă salsa e un dans rapid, alert şi… mai istovitor decât valsul!
Deşi paşii mi-au făcut ceva probleme, că nu pricepeam exact unde intră bătăile alea în ritm, pe numărat şi pe muzică, mi-a plăcut mai mult, e mai în stilul meu, aşa, mai vesel, mai alert! Şi tot mă întreb de unde naiba găseşte Bursucu atâta răbdare pentru a ne îndrepta stângăciile, fraaaate! Candid camera video în sala noastră ar face furori pe net! :))
Un pic de istorie. Salsa e un dans sincretic, o combinaţie între stilurle africane şi cel european (spaniol) şi, aşa cum e acum, are o istorie de vreo sută de ani… Doar imaginaţi-vă cum încercau demoazelele de-acum un secol să imite el ritmo caliente! Ritmul muzical optim pentru salsa e între 160 şi 220 beats per minute – acum înţelegeţi de ce e greu? – şi s-au dezvoltat deja câteva stiluri de salsa, majoritatea în pereche, mai puţin suelta, care e mai de bâţâială, aşa!
Cu excepţia Andrei, care a mai luat nişte lecţii şi se mişcă suuuuper bine, noi, celelalte, cred că am inventat un nou stil, salsa 2.0! Dar, oricum ar fi, ce ziceam data trecută despre rigoare şi disciplină rămâne în picioare, şi ăsta e şi motivul pentru care sunt tentată să mai fac lecţii şi după ce se termină campania pentru Gillette Venus.
Cu siguranţă toată lumea a auzit de Harry Potter. Mulţi i-au citit aventura începută acum 13 ani, şi mai mulţi au văzut ecranizările – ultima dintre ele fiind programată, dacă nu greşesc, luna viitoare.
Harry Potter şi lumea lui magică au trezit imaginaţia a sute de milioane de oameni care au devenit fani şi parte din fenomen. J. K. Rowling a devenit cea mai bogată scriitoare, ever, prima care a obţinut, din scrierile ei, peste un miliard de dolari.
Nu cum mult timp în urmă, pe Internet a apărut un misterios site, www.pottermore.com, cu două bufniţe ce străjuiau un nume. Cu click pe una dintre ele ajungeai la un cont de youtube unde multe alte bufniţe îşi făceau veacul şi pe care nu era decât o informaţie: cât timp mai e până la marele announcement ce urma să fie făcut de J. K. Rowling. Deşi autoarea declarase, înainte de ultimul volum al seriei, că aventura se încheie, o lume întreagă aştepta cu sufletul la gură un anunţ care să infirme această declaraţie. Iată anunţul:
Aşadar, PotterMore promite, din octombrie, o experienţă unică, gratuită şi exclusiv online în lumea lui Harry Potter, detalii nepublicate şi e-book-urile din serie. Dacă vă înscrieţi emailul (dar nu acum, la 14.15, că partea asta e picată deja!), puteti să vă număraţi printre cei care vor avea acces mai devreme la această nouă provocare harrypotteriană!
Baftă!
BTW, cred că sunt prima care a publicat asta, într-un sfert de oră după anunţ!
Lumea e cucerită de Internet, şi nu există nici un dubiu în sensul ăsta. Reţelele sociale sunt pe val şi, dacă e să fim un pic atenţi la ce a zis ieri Adam Nunn, treburile vor deveni încă şi mai targetate, şi mai personalizate. Aparent, e un lucru bun că TV-ul o să-ţi recunoască faţa. Aşa o să ştie să sară cu graţie peste anumite canale, cum ar fi Trinitas TV. E in grilă, dar nu mă uit niciodată la el. O să ştie, probabil şi care sunt produsele care mă interesează sau în al căror target pot fi şi o să-mi arate doar acele reclame. Vechea expresie “Vorbeşti ca televizorul” o să capete, cu siguranţă, alt sens!
Până când toate aceste vor fi parte din realitatea cotidiană pe la noi, însă, mai e un pic. Nu mult, probabil, dar mai e. Tot aşacum mai e şi până când telefonul fiecăruia dintre noi – smartphone, fireşte – o să ştie să spună, de capul lui, unde suntem, ce facem, cu cine, eventual să dea şi like în locul nostru.
Nu zic nu. Am apucat pe drumul ăsta şi nu mai dau înapoi, pe de-o parte fiindcă meseria nu m-ar lăsa, şi pe de altă parte pentru că îmi place această interconectare. Am ajuns să cunosc – şi mă bucur că e aşa – oameni cu al căror drum probabil nu m-aş fi intersectat altfel decât virtual, ţinând cont că unii locuiesc prin alte oraşe ori chiar prin alte ţări. E bine. Şi totuşi…
Acum câteva luni, cineva a luat nişte poze de-ale mele care fuseseră postate pe FB de altcineva. Poze de la Retroparty. Eram desculţă, fiindcă mă terorizaseră botinele. Între prieteni şi amici, în real life, nu am avut şi nu cred că a fost o problemă. Dar pe net s-au găsit voci să comenteze cu răutate (altfel, gratuită) şi, da, treaba m-a iritat. Nu atât de mult comentariile cât ideea, faptul că cineva poate să facă ce doreşte cu poza mea, cu textele mele, cu numele meu, iar eu nu prea am ce face în sensul ăsta! Încă nu sunt imună la asta şi nici nu cred că trebuie să devin.
În weekend am fost la Vamă, a fost prima “mare” pe anul ăsta. Şi prima dată, cred, când mi-am pus serios problema, după ani buni de topless, “Dar dacă mă trezesc cu poza cine ştie pe unde?”. Şi am renunţat la obiceiul meu. Era vreo mare sfârâială dacă apărea vreo poză cu mine aşa, că doar nu sunt vreo vedetă să se fi plimbat poza cu likes si RT-uri pe net?! Nu era. Dar am preferat să nici nu existe posibilitatea asta. De fapt, sunt decisă să renunţ, pe litoralul românesc cel puţin, la obiceiul de a face plajă despuiată.
Mai multe metode de comunicare înseamnă şi un plus de expunere, cu fiecare noua reţea socială în care suntem activi, cu fiecare post pe blog, cu fiecare tweet şi status postat. Şi, din perspectiva asta, parcă nu mă grăbesc să evoluez. Pe de altă, parte, însă, mă întreb dacă (mai) avem de ales!
Unde şi cum tragi acea linie subţire, în aşa fel încât să poţi face în continuare ce şi cum vrei, fără stresul că ceea ce faci o să devină… viral!?
Azi am fost la conferinţa Marketing 360 by Cristi Manafu & Evensys la Marriott. Plin, cu greu mai puteai identifica vreun loc liber. Primul panel, Reinventarea marketingului, primul vorbitor, Adam Nunn, CEE Acount Director, PHD Media.
Titlul prezentării: 2016 – Beyond The Horizon
Tehnologia evoluează, dar încă există trei puncte importante:
– de la mass communication la personal communication
– brand către consumator
– de la eficacitate la eficienţă
Chiar acum, în ţările civilizate (nu România, fireşte) unul din doi oameni e conectat la o reţea socială. SM a „infectat??? internetul, iar viitorul e conectarea via telefon mobil.
Unul din patru oameni deţine un smartphone, unul din trei accesează netul via telefon.
Infrastructură – FTTH (Fiber to the Home) se dezvoltă din ce în ce mai mult. Până în 2016, se estimează că va acoperi 50% din piaţă. Interfaţă – TV conectat la net, recunoaşterea feţei, targetare IP. TV conectat cu telefonul mobil. Tehnologia Natural User Interface (NUI) se va dezvolta şi ea până în 2016.
Recunoaştre vocală (să vorbeşti cu telefonul, nu la telefon), Augumented Realitity, NFC (Near Field Communication – micropayments făcute cu telefonul)
Mai mult, experţii estimează că noile baterii de telefon vor dura trei zile cu toate aplicaţiile rulând (Am îndoieli, zic eu) Internet .- Căutarea se va muta de la linkuri la Likes (şi blocks)
Marea cursă pentru relevanţă.
Social Commerce
Social Enhancing Gaming (MMOs) – jocurile se vor potrivi după gusturile userului. Societate
Toată lumea va deţine un smart-device cu ajutorul căruia va rezerva loc la restaurant sau la primul zbor către destinaţia dorită, va putea să platească, check in and out.
„Just-in-time living???
„People augumented environments and purchased with user reviews and even brand sentiment???
Pauzele de publicitate ar putea ţine cont şi targeta consumatorul în funcţie de IP. Reţelele vor deveni mai „real time???, un viitor cu plusuri şi minusuri.
O nouă clasă socială, superstaturile viitorului, care înţelege valoarea social media.
Agenţiile
Până în 2016 – data and creative industry. Behavioral and Internet Data vor deveni „monedă de schimb???. De asemenea, Adam aduce în discuţie un concept care pe mine m-a sedus: Media Futures – conţinutul ca valoare listabilă (mai degrabă pe genul pull decât bursă, dar mai ştii?!)
Rolul agenţiilor: versiuni creative şi optimizare, ceea ce va duce la mai multă responsablitate din partea lor, pentru că targetarea trebuie făcută mai bine.
Brandurile vor deveni creatori de conţinut, „oameni??? care vorbesc cu alţi oameni.
Tehnologiile de succes vor fi acelea care eliberează şi dau putere, vom avea mai mult acces la informaţii (şi mai mult, aş zice eu).
Vom fi individualităţi, dar, în acelasi timp, reţele soociale.
Paul Markovits – Marketing Director, Heineken România
Marketing de bere = portofolio marketing. Faci marketing pentru 80% din piaţă
Bucegi – un brand fără pagină de FB, şi totuşi trăieşte, şi totuşi are succes.
Ciuc Premium – creşterea unui brand premium: gustul contează. Adevărata întinerire a brandului a venit odată cu activarea campaniei şi a implicării în concerte, cu topuri pe site, cu download de muzică.
Haineken, despre care am scris şi eu, cu Mansionul şi cu tabăra de reeducare (despre care susţin că a fost prea blândă. Eu i-aş fi pus să înveţe, neapărat!, şi care sunt plantele aromatice, ca să ştie ce să ia de la piaţă! că-i trimiţi după mărar şi vin cu leuştean!)
Am mai văzut şi follow-up la lansarea Desperados.
Concluzia: dacă nu oferi content, e degeaba! Şi o recomandare: for fun, ascultaţi ringtones de aici. Sunt foarte haioase, în special cel rock!
Adrian Alexandrescu – Managing Partner, Interactions, vorbeşte despre concursuri şi promoţii.
Există un grup de vreo 200 de oameni care iau cam 80% din premiile mari din promoţii. Momentan sunt aproape 700 de campanii pe Internet.
Bugetul de campanie se împarte cam aşa: premiu – max 20%, căutare premiu – 5%, 20% pentru creaţie şi strategie, 15-20% – logistică, 40% – media
1. Concept – să fie memorabil! (Inima Maggi)
2. Mecanică – să aducă ceva nou! (Inima Maggi)
Frecvenţă mare de premii mici vs un premiu mai mare
Task and win în loc de lucky draw
Limitare de intrări pe o cheie mai greu fraudabilă
Limitare de intrări la maxim dublul unui consum normal (dacă cineva mănâncă o ciocolată pe zi, cu siguranţă că nu mănâncă, brusc, câte 10!)
Când sune necesare, tragerile de sorţi să fie făcute „la vedere???
Infoline
Click-list anti fraudă (adică nu dăm bous în caz de retur produs)
Recompensă post vs. pre (e bine şi pentru FB – premiază-l c-a postat poză cu tine, nu pentru că o să posteze fiindcă l-ai pus tu)
Mecanica trebuie să fie pentru vânzări, nu pentru intrări (faci promoţie, creşti, dar când scazi din nou, trebuie să ieşi pe plus)
Mecanica trebuie să fie pentru cei mulţi nu pentru profesioniştii concursurilor 3. Premiul
Premiile mari generează intrări, dar nu mai mult de 5% din sales uplift.
Între 40-80% din intrările într-o promoţie cu un premiu mare aparţin vânătorilor de câştiguri.
Folosirea rezultatelor
– un simplu email trimis la o bază de foşti participanţi la promoţie generează 10-25% din totalul intrărilor
– testari de concept: mini activări la scară mică.
– susţinerea altor branduri din portofoliu
– anunţarea ofertelor speciale
Panel 2 – Ce funcţionează şi ce nu pe piaţa de marketing local
Cum să lansezi campanii publicitre susţinute de consumatori?
Ce tactici noi au la dispoziţie brandurile?
Ce contează acum în branding?
Iulian Pădurariu – Managing Partner, The Marks
Strategie şi mutarea focusului de la „a vorbi pe limba consumatorului??? la „a fi atent în jur???… care NU înseamnă (printre altele) a-ţi supraveghea consumatorul şi a încerca să găseşti mereu metode de a-l „păcăli??? sau a derula sute de focus-grup-uri.
Ce înseamnă, totuşi?
– să încerci să anticipezi
– să eviţi discuţia despre consumator ca şi cum ar fi o specie, o categorie aparte. Consumatori suntem toţi.
– să pui umărul pentru ca fiecare să-şi poată împlini visele pe termen lung
În jur e partea importantă
– uită de market research-ul clasic
– consumatorul eşti (şi) tu
– înţelege unde şi cum greşeşti
Două exemple de campanii:
„Zânul BT???
Campania BT – Divizia pentru medici.
Magic twist: nu mai facem scoring în funcţie de salariu ci în funcţie de experienţa solicitantului. S-a schimbat stilul de evaluare.
2008: 2600 de credite, volum de plasamente: 100 de milioane de euro
2010: 23.000 de medici şi cabinete medicale în portofoliul BT, volum de plasamente: 150.000 de euro
Regina Maria – cea mai mare reţea privată de sănătate
Competiţia era destul de importantă (MedLife, MedSana, Sanador etc)
Puterea numelui Regina Maria, un statement de leadership pe o categorie goală. Un nume special, care spune ceva.
Urmează Sorin Psatta – Integrated Communication Director, Graffiti BBDO, a cărui prezentare se se cheamă „Porni Luceafărul???.
Sorin vorbeşte despre trecerea de la 4P (preţ, produs, placement, publicitate) la 3P (1. passion 2. purpose – fight for a cause*, 3. personalitate**)
(E foarte simpatic, dar, oh!, atâtea paranteze!)
Paranteză şi teasing la următorul număr BIZ în care SP vorbeşte despre branduri fascinante, categorie la care menţionează Apple – the best product that I can afford.
* inventeză o cauză şi asociaz-o produsului. Exemplu: Noul Rom
** Dove – Eu, Dove, înţeleg şi ajut femeia, inclusiv, sau mai ales, pe cea care nu corespunde şabloanelor contemporane de frumuseţe. Remember this?De la centrarea pe produs la centrarea pe consumator, de la mesaj la emoţie (fără a renunţa la raţional, totuşi!), atragerea atenţiei prin construirea/oferirea unei emoţii (până acum era invers)
„Îl vede azi, îl vede mâni
Astfel dorinţa-i gata
El iar, privind de săptămâni
Îi cade dragă fata???
Vezi Luceafărul, găseşti acolo ilustrare pentru orice abordare publicitară, inclusiv Sex Sales :)
Sfat: (orice) act de „vănzare??? reuşit reprezintă un transfer de entuziasm! Aşa că fiţi entuziaşti!
Silvius Neagu, Business Development Manager, Star Storage (Information Management Company)
Centru de producţie documente – 6 milioane copii color, 9 milioane alb negru
Fiecare client reprezintă o individualitate dar vorbiţi personal cu fiecare dintre clienţii voştri? Direct mail se poate face şi ultra personalizat. Transpromo – îi trimitem clientului informaţia dar, în acelaşi format, îi livrăm şi date despre campanii, promoţii şi produse noi. ROI maxim.
În rest, prezentarea are în plin plan produsele SS, multe şi interesante, dar cum eu îmi scriu corespondeţa fie de mână fie pe mail, cred că Direct Mailing mă vizează mai degrabă din postura de consumator. Mai multe info găsiţi pe www.star-storage.ro
Ioana Crăciunescu, Senior Research Consultant, GfK România, cu o prezentare intitulată Branding for Women – a Roper Reports Analysis: cum putem folosi cercetarea pentru a găsi instrumente inovatoare de marketing.
Cum înţelegi consumatorul in funcţie de măsurarea valorilor personale?
Cei mai importanţi patru factori de care trebuie ţinut cont: geolocaţie, vârstă, lifestyle (cum trăiesc), valori personale (cum ar vrea să trăiască).
Demograficele nu mai sunt suficiente pentru a înţelege şi prezice comportamentul consumatorului, valorile personale primează în cercetare (sunt mai stabile, mai reprezentative)
Cele mai importante şi indivizabile valori rafinate de Roper sunt în număr de 52: tradiţie – plăcere, putere – oameni (pe diagonală).
Categorii de consumatori: tradiţionalişti, hedonişti, achieveri, self-directions, nurturing, surviveri şi social-rationals.
România se regăseşte în zona tradiţionalilor astăzi, după ce în 2008 avea mai mulţi achieveri.
Top 5 valori pentru femeile din România: protejarea familiei, securitatea materială, onestitatea, relaţie personală stabilă, libertatea.
Funny thing, sexul e pe locul 25 pentru populaţie şi pe 39 pentru femei, iar bărbaţii cred mai mult în rolul tradiţional al femeii şi bărbatului decât o fac femeile (asta nu e funny, dar e statistic)
Cu cât sunt mai tinere, femeile au mai multe activităţi prin care se răsfaţă, de la a face o baie, până la a dormi târziu, de la cumpărături la excursii sau timp petrecut cu prietenii.
Panelul 3 – Micro-trending: Ce urmează? + Panelul 4: Noi idei pentru oamenii de marketing
Prima prezentare, Coregrafia comunităţilor, este susţinută de Răzvan Mătăşel de la Arsenoaiei şi Mătăşel.
Publicitatea care spune poveşti funcţionează din ce în ce mai puţin.
Primul ingredient: Idee. Al doilea: să faci vs. să promiţi. Trei: co-creere. Patru: propagare – livrezi mesajul la un grup-verigă pentru ca acesta să-l livreze către grupurile legate de el, cu un plus de valoare ce ţine de experienţa personală. Şi trebuie Community Manager, unul care face mai mult decât relaţia brandurilor cu Social Media, adică identifică acele comunităţi în „real life??? ale căror valori sunt similare sau apropiate de/cu cele ale brandurilor.
Exemplu: berea Grolsch
Idee: un experiment de „manufacturare??? a propriului Bucureşti
Doing: construirea unui Bucureşti subiectiv
Propagare: PR cu ajutorul unor comunităţi foarte creative + influenceri
Co-Creere: Street Delivery, Micul Paris, Lecturi Urbane şi alte evenimente similare
Concluzie: oferă o idee si instrumentele potrivite, iar publicul o să spună mai departe poveşti despre brandul tău.
Next: Maria Olteanu, Client Service Director, MB Drăgan, despre Mobile Apps.
În ultimii ani s-au dezvoltat 300.000 de aplicaţii pentru telefoanele mobile. Variante: Paid download, Freemium, In-App Purchase sau Advertising. Prezintă două aplicaţii, pentru Adevărul (news) şi pentru Ursus (spui cât alcool ai consumat şi îţi spune peste cât timp eşti ok să conduci – cool!)
A creat conceptul de Online Web Ambassador. „Tot ce fac e să gândesc proiecte care să fie şi amuzante???.
Delaco – e fun, urmează şi alte spoturi în seria cu tipul de la TV.
Tnuva fibre – Campanie pe bloguri „Cum arată foamea????
Campanie pentru Hyllan – 2pi.ro (Ştefan a avut o mulţime de insights despre problemele femeilor cu toatele murdare sau lipsă – iată un aspect neinclus în cercetarea GfK prezentată mai devreme!) :))
2pi, dacă vă întrebaţi, e un dispozitiv de carton care permite femeilor să facă pipi din picioare, precum bărbaţii, se găseşte în farmacii şi costă 9,3 lei. Şi m-a amuzat disclaimerul de pe site:
2pi este o marca Hyllan, iar incepand cu 2011 este prezenta la marile concerte din Romania. Din acest motiv, persoanele care merg la concerte accepta implicit eventuala in interactiune a lor cu produsul 2pi.
Urmează Cristina Apostolescu, Interaction Planner, MEC, care vorbeşte despre Facebook Ads.
Conceptul Paid-Owned-Earned
Sorry, subiect interesant, prezentarea e flat. Nu pot s-o urmăresc.
OK, landing page şi taburi personalizate. Dar asta ştiaţi deja. Facebook Ads sunt diferite: dă Like sau dă click şi du-te pe o pagină exterioară FB. Şi asta ştiaţi, nu? Şi eu! :)
Sorin Trâncă de la Friends Advertising şi FFFF vorbeşte despre trend-uri şi începe cu definiţia: „E ceva care zice încotro merge lumea???.
Lucrul cu smartphone-ul activează zona învăţării asociative gen „Poate acum îmi iese??? – 1/3 din utilizatori au un comportament adictiv, adică până la finele anului în România am putea avea un milion de potenţiali smartphoniaci! Care, apropo, îşi verifică telefonul de ~ 160 de ori pe zi. Voi de câte ori o faceţi?
Problemă: cum împaci socialul cu comercialul? User Generated Content e o soluţie, iar entertainmentul ar putea fi un mecanism. Să nu mai vindem ci să fim cumpăraţi: brandurile de succes au fani, nu consumatori!
Numitorul comun între consumator şi brand: conţinutul, iar secretul colaborării e să te pui mereu în pielea celuilalt.
Fair enough! Şi mulţumim pentru acadele! :)
Dan Vârtopeanu, Director General, Voxline, are ultima prezentare şi aduce în discuţie Advergames, de la vânzare la fidelizare.
Ce poate face un advertgame: lansare noi produse, creste gradul interacţiune client-brand, numai de bine, exceptând adicţia :) 97% din tinerii de azi se joacă.
Gata! Zi lungă la Marketing 360.
Concluzii: prezentarea mea preferată: cea a lui Adam Nunn, pentru că fix în weekend aveam o discuţie “la liber” despre cum o să fie viitorul din punctul ăsta de vedere. În rest: să-ţi placă ce faci, brandul se personifică din ce în ce mai mult şi discută „ca de la om la om??? cu consumatorii, content will be the king, fără entuziasm e degeaba, Community Manager şi Luceafărul rulz! and girls just wanna have fun! Din pi.cioare! :)
Nu, n-am omis prezentarea lui Naumovici. Bogdan n-a venit.
La final de conferinţă ne-am jucat de-a Cannes predictions şi am văzut 40 de spoturi şi campanii din care a trebuie să alegem doar 15. Greu, foarte greu! Dar amuzant!
Aş vrea eu să fiu Dancing Queen! Mă rog, de fapt, n-aş zice că stau fix rău la capitolul bâţâială pe ring, dar în nici un caz nu m-aş putea clasifica la vreo categorie mai serioasă. Taman de-aia m-am bucurat ca un copil că o să merg la cursuri de dans. Şi nu aşa, oricum, ci în grup organizat de Borţun-Olteanu în cadrul campaniei pentru Venus Gillette. Adică nu doar că am primit produsul “în teste” ci, dincolo de piele fină, chiar ni se oferă o experienţă numai bună de povestit – aviz companiilor şi agenţiilor care doresc campanii! :D
Deci, lecţii de dans, da? Şi nu cu oricine ci cu renumitul Bursuc, foarte simpatic, de altfel, pe care toată lumea îl ştie de la Dansez pentru tine. Aseară Joi seară, însă, la prima lecţie, eu am dansat pentru mine, na! Şi probabil că şi la celelalte şapte care urmează.
Dar s-o luăm încet… în paşi de dans, mai precis vals lent, adică ce am învăţat aseară. Nu eram eu dacă nu întârziam “niţel” – de data asta chiar nu din vina mea! – sau aş fi avut vreme să trec pe acasă pentru a-mi lua nişte încălţări de dans. Dar cum povestea e la persoana întâi, eu am întârziat şi eu am ajuns la cursul de dans… în “papuci”. De stradă, dar papuci. Norocul meu este că ieri am învăţat vals, adică ceva mai lent, dar chiar şi aşa, tot am mai scăpat paşi aiurea din pricină de încălţări. Bad me!
Pas, ţop, ţop, pas, ţop, ţop, pe vârfuri, ca o dansatoare desăvârşită în papuci ce sunt!, pas lateraaal, grijă la genunchi, capul sus, măi!, zâââmbeeeeşte!, pas, ţop, ţop, pe vâââr-furi!, aaaacum, haideţi, cu mine, capul sus am zis!, aşaaaa, foarte bine, stăm drept, da?, hai, încă o dată! Pas în faţă, pas lateral, pătrat, pătrat “sărit”, întoarcere precum figurinele din ceasul turnului sighişorean de care n-am mai apucat să scriu – dar speranţa moare ultima!
Dacă mi-a plăcut? Daaaaaaa! Mi-a plăcut teribil, n-am avut un dram de febră musculară, am repetat paşii azi dimineaţă şi o să-i şi predau mai departe, că doar n-o să valsez de una singură sau cu colegele bloggeriţe! Ta na naaa! De fapt, dacă aveţi un pic de răbdare, în clipul de mai jos sunt câteva fete care se descurcă aproape la fel de bine ca noi, după lecţia de ieri:
Ce trebuie să ştiţi, însă, dacă vă vine ideea de a vă apuca de aşa lucrătură, este că nu e simplu. Trebuie concentrare, trebuie disciplină şi coordonare. În plus, pe lângă toate astea (şi încălţăminte adecvată!), mai e nevoie să ai şi ceva graţie, nu să te mişti, trop-trop, ca robocop, oricât de precis, şi, da, să nu uiţi să zâmbeşti!
A reînceput conferinţa după un pranz gustos şi sănătos. Vorbeşte Vlad Stan.
„Nu mi-a plăcut şcoala, dar îmi place educaţia???. Vlad propune o academie de business pentru oameni brilliant şi foloseşte metode inovative pentru asta, inspirate şi din experienţa lui Vlad la San Francisco.
(If you’re gooooin’ tooo Saaan Fraaaanciscoooo)
720.000 suma pe care o poţi câştiga într-o viaţă cu un salariu mediu de 1500 de euro, muncind 40 de ani, 12 luni pe an… Dacă îţi iei casă şi maşină, mai ales dacă le iei în rate, gata, s-au dus banii! Şi, din motivele astea, cei mai mulţi oameni decid, practic, doar să supravieţuiască.
(pfuai, ce bine că am rezolvat deja partea cu casa, şi nici nu plătesc rate!)
Unii oameni, care nu vor să trăiască aşa, ies din corporaţii şi încep consultanţă. Faci acelaşi lucru ca şi atunci când eşti angajat: îţi vinzi timpul pentru o sumă de bani.
(nu doar timpul ci şi expertiza)
Ce-şi propune Academia? Să te însoţească pe drumul între 0 lei şi un milion. Oricât de bou eşti ca antreprenor nu poţi să nu faci un milion într-o viaţă – Vlad Stan.
(am dubii în sensul ăsta!)
Femeile sunt responsabile de chestia asta, de safety, şi uneori pun foarte multă presiune. Siguranţa e iluzorie şi nu vă recomand să vă gândiţi la aşa ceva. Te angajezi la o companie, eşti ok, ai job, dar viaţa companiilor e limitată. Siguranţa asta e iluzorie.
(îmi place ce zice, nu-mi place că zice „pă??? nu „pe???. Mda, ştiu, sunt cârcotaşă!)
Lecţie pentru copilul lui de şapte ani: Îţi dau 200 de lei dacă mergi şi stai cu mine două ore la lecţia mea de tango. Copilul a mers, a stat. La final, Vlad i-a explicat că, în cele două ore, el, Vlad, s-a distrat făcând ce-i place, iar copilul a pierdut două ore pe care nu le mai regăseşte, pe nişte bani care pentru Vlad nu valorează mai nimic. Şi apoi a taxat copilul 200 de lei pentru lecţia cu timpul preţios pe care tocmai i-o predase. Chapeau!
(l-am întrebat dacă şi ce legături există între business şi tango. A zis că multe, dar nimic concret)
Acum, pe scenă, Adina Vasilescu, publisherul online de la Sanoma. Când a ajuns la Sanoma ceea ce i s-a cerut a fost dezvoltarea şi creşterea unui business.
(pe fundal, în spate, se aude zgomot de veselă)
A stabilit publicul, contentul: generalizat sau specializat, oferta: conţinut sau servicii. Bref, online pentru femei.
Acum vorbeşte despre miresici.ro şi câteva cifre, audienţă, unici şamd. Problema mea e că eu am alergie la diminutive. Deci miresici… nu. Sorry. Zău!
eCuisine este un alt proiect din portofoliul Sanoma, un proiect intraprenorial (concept ce vizează antreprenoriatul din interiorul companiilor)
Alex Negrea o întreabă câţi useri vin din FB şi care e cel mai important rol al FB în proiectele lor. Adina răspunde că FB i-a ajutat să lanseze proiectul (iniţial, proiectul a apărut pe FB, înainte de lansare)
Vorbeşte Andressa. Adică Andreea Retea: „Eu muncesc de luni până duminică, aproximativ fără oprire, adică nu am un program regulat fiindcă feedback-ul online nu ţine cont de orar???.
Începutul: „Aveam multe de spus şi căutam o manieră de a mă face remarcată???.
După o încercare (ratată) de a colabora cu Cosmopolitan a început să scrie pe blog. „Am trăit mult timp cu impresia că nu se ştie că Andressa e Andreea Retea şi am avut un şoc atunci când am constatat că toată lumea ştia???.
Internetul e o lume mică şi toată lumea află mai devreme sau mai târziu ce ai făcut şi ce ai scris, aşa că e bine să te gândeşti la asta.
(are prezentarea punctată cu citate celebre din filme, f drăguţ)
“Când am început să lucrez la Happy Hour (ca scenarist), am văzut că munca în TV e diferită de ce faci pe blog. Aici trebuie să ai inspiraţie în fiecare zi”
A girl should be two things: classy & fabulous – Coco Channel, iar Andressa vorbeşte despre colaborarea ei cu perfecte.ro. Show me the money introduce povestea despre berry.ro, unde Andreea e partener.
„Un job e ca un căţel. Nu poţi să-i dai un sac mare cu mâncare şi să-i spui să-şi ia el câte puţin în fiecare zi. Aşa sunt şi proiectele pe care le am. Trebuie să te ocupi de ele zilnic???.
Spune că face şi consultanţă pentru Social Media, dar „din umbră??? şi până acum i-a ieşit. Şi cu undercoverul şi cu proiectele.
“Când am început acest blog de modă, eram patru astfel de bloguri care făceau asta. Acum sunt 50, dar tot cele patru contează”
“Am locuit trei ani în Turcia până în 2010 şi din acest motiv nu-mi dădeam seama ce impact are blogul în România. Acum blogul are o întreagă echipă în România”
(Andreea are o fusta foaaarte faina!)
„E foarte important să avem o identitate vizuală să să lucrăm la brandingul personal. Spre exemplu, chiar dacă eşti prieten cu un designer, trebuie să ramâi obiectiv pentru cititorii tăi. Asta primează???
„Punem accent pe design-ul românesc???
“Comunitatea e importantă pentru noi, de asemenea, conţinutul. Nu suntem un blog de modă care traduce ştiri, n-am făcut niciodată asta!”
Advice: Să fii prezent, să ai blog, să ai cărţi de vizită, să faci un proiect de suflet, să-ţi placă ce faci!
Încă două vorbitoare: Cristina Mazilu şi Ruxandra Meclea. Prima e Cristina care prezintă chezMazilique: ???Where butter melts like lemon drops and trouble fades like muffin tops???.
A început să scrie din plictiseală. Avea un job cool, jurnalist pe cultură, dar orice job cool îşi pierde coolness-ul cu timpul. La început a fost… o cină pentru prieteni. Gătea rar, a fost ca un eveniment, i-a plăcut mult să gătescă, apoi, când prietenii s-au săturat să asculte poveştile ei culinare, a început blogul. La două luni de la primul post începuse deja să fie abordată de diverse reviste pentru a apărea în ele cu pasiunea ei pentru gătit.
„Ş-a întâmplat să refuz propuneri de campanii din motive de etică gourmet, adică propunerile pur şi simplu nu mi se păreau ok??? – mi-a plăcut tare cum a sunat asta.
(încă n-a lăcrimat Manafu, încep să fiu îngrijorată :p)
Ultima vorbitoare, Ruxandra Meclea de la breslo.ro. Foarte drăguţă, şi are şi o prezentare ok. Ideea a apărut în 2008, a durat nouă luni până la debutul site-ului.
(Ruxandra e foarte emoţionată. Încep să cred că e o regulă la speakeriţele ruxandre)
În trei ani, pe breslo.ro s-a vândut a ajuns să vândă hand-made în valoare de 500.000 de lei (noi!) pe lună, iar cheia succesului a fost poziţionare + marketing.
Se cam termină WoW. Concluzii, de mâine încolo, când vin şi fotografiile. Ca să ştiţi, pentru conexiune la net trebuia doar să întrebaţi persoana potrivită. Politicos, cu zâmbet. Parola şi userul le-am primit rugand-o acest lucru pe domnişoara care se ocupa de masa cu cafele.
Începe WOW, ediţia a doua. Cristi Manafu, gazda, o prezintă pe Georgiana Gheorghe, Communication Manager Danone, care ne arată un clip inspiraţional cu eroine.. „Addicte aux héroïnes???, foarte fain. Un clip despre femei puternice care pot schimba ceva în jur, pe ele, chiar, despre filosofia unui brand, Activia.
(netul de la Inter e parolat, aşa ca live doar de pe telefon)
Manafu spune câteva cuvinte despre WoW şi o prezintă pe Sandra Pralong, prima vorbitoare, care îşi propune să ne inspire dar şi să ne provoace şi întreabă „Cine nu e pe Facebook????. Nimeni n-a ridicat mâna.
„Internetul nu ne schimbă viaţa ci starea de conştiinţă. Ne face conştienţi de lucrurile petrecute fără ca noi să fim acolo???.
În plus, pe Internet, suntem egali. Lucrurile pe care le vedem şi le judecăm, la cineva, în viaţa reală (greutate, stil de a se îmbrăca etc), nu se văd pe Internet.
(Lavinia Biberi a uitat Bucuria acasă. Prietenii ştiu de ce nu suntem veseli în legătură cu asta!)
Cu cât ceva e mai rar, cu atât e mai valoros. Pe Internet, însă, cu cât ceva e împărţit de mai mulţi e mai valoros – Sandra Pralong.
România are cam opt şase milioane şi ceva de useri de Internet. Statisticile spun că 36% dintre români sunt conectaţi. E mult, dar e foarte puţin dacă comparaţi procentul cu Estonia sau Lituania (~70%) sau chiar şi cu Bulgaria (40%). Astfel că noi, cei care avem acces la net, avem, de asemenea, şi o mare răspundere, care nu se limitează la a fi activ pe Internet ci ne obligă, cumva, la a transforma România. Pentru că avem altfel de conştiinţă şi altfel de valori.
Cristi Manafu o întreabă pe doamna Pralong care ar fi argumentul suprem pentru a rămâne în România.
Răspunsul e un citat din Noica: „Aici totul e de făcut???. Da. Dar dacă nu toată lumea vede lucrurile la fel…
… pe fondul muzical prea bine ştiut de unele dintre noi, melodia pe care am învăţat aseară paşi de dans – de vals, ca să fiu mai precisă!
UPDATE: am descoperit autorul!!! se numeşte Henry Seroka, piesa se cheamă Waltz şi este inclusă pe albumul La Cabana.
Cristina povesteşte ce reacţii au existat când a anunţat demisia ei de la Tabu („Eşti nebună!???), despre alte trei începuturi în viaţa ei: Radio 21 (radio), Europa FM (PR) şi Tabu (presă scrisă), şi despre cât e de importantă (şi ce îţi poate aduce) recunoaşterea faptului că… nu ştii! :)
(S-a oprit cântecul. S-a reluat cântecul. Doar Cristina a observat asta. Ceilalţi sunt ff atenţi la ceea ce spune ea – au şi de ce!)
Morala: În viaţă te repeţi şi te învărţi ca într-o spirală. Ca şi în dans, însă, dacă ştii ritmul şi paşii, când te împiedici, poţi să te ridici şi să continui.
Cristi Manafu spune că cea mai tare reţea socială era gaşca din faţa blocului. Pe undeva, are dreptate, cred, dar mai mult decât atât, evocarea vremurilor în care stăteam „cu cheia de gât??? – şi atfel o introduce pe Sanda Nicola.
(funny enough, din trei vorbitori, so far, doi au spus că s-au pregătit prea puţin pentru evenimentul de azi…)
Sanda vorbeşte despre viaţa ei în online şi despre faptul că un mare fan Facebook. Cei mai activi pe facebook sunt cei care consumă cel mai mult dar şi produc cel mai mult. Ne uităm pe pagina ei de Facebook şi ascultăm câteva vorbe despre emisiunea ei, Cu cheia de gât (B1, dacă nu mă înşel)
(încă nu ştiu parola de la Inter-NET, aşa că scriu acum, public later)
(şi tocmai mi-am amintit că am uitat să aduc tricoul FITS Roxanei Precu. Sunt varză!)
Vedem un promo mic la Genereraţia cu cheia de gât şi mă ia cu fiori când văd poze cu pionieri, cu pionieri care dau flori, cu pionieri care dau flori tovarăşilor (aham, am fost în şcoală de protocol)
Altfel, îmi pare rău, Sanda e foarte simpatică, dar prezentarea ei îmi pare, într-adevăr, nu foarte potrivită. Sau, mă rog, pe mine nu m-a captivat. A vorbit despre emisiunea pe care o realizează şi despre cât e de greu să ţii publicul la TV în timpul verii. Agreed!
Urmează Cori Grămescu, despre o experienţă de asemenea personală: cum s-a trezit, acum trei ani, fără business (sală de fitness). Acum are un nou business, acelaşi, LadyFit, exclusiv pentru doamne şi domnişoare, singura sală din lume în care se desfăşoară clase de aerobic, în fiecare oră, de dimineaţă, de la prima oră, până seara târziu.
Vorbeşte despre greşelile pe care le-a făcut în business-ul trecut şi cum acestea i-au folosit în ceea ce face azi.
„Mi se pare cel mai greu lucru să duci o sală de sport din offline în online, şi aceasta a fost prima provocare???.
„Primul nostru site, frumos colorat, a fost un eşec. Noi postam lucruri, dar nimeni nu le citea. Şi aşa a fost şi cu blogul. Aveam content, original, nu aveam cititori???. Soluţia salvatoare: forum, împreună cu reţelele sociale. Toată comunicarea sălii de fitness e făcută de doar două persoane: Cori şi încă cineva.
„Am decis să nu plătim publicitate, fiindcă ne dorim să livrăm informaţii utile, nu o reclamă, pur si simplu. Şi e foarte important să „practice what you preach???, ca să poţi convinge.
(nu mă prind dacă patiseria din farfuria de lângă laptop e cu ciocolată (yuk!) sau cu stafide (yummy!), dar nu mă risc)
Urmează ultima vorbitoare… ăăăă… ultimul vorbitor din primul panel, Costin Cocioabă a.k.a. ecostin sau Mr. ReFresh.
Primul slide îl prezintă pe motanul Micky. Pe măsură ce se întunecă în sală şi poza se vede mai bine, din sală de aude un „awwwwwww??? prelung. Băgaţi la cap: să-ţi placă!
Verbe (fără pisică): a asculta şi a reacţiona. Şi bancul cu Noe, nu-l mai redau, dacă e cineva care nu-l ştie cu siguranţă nu a ajuns fix pe blogul meu! Şi revenim la să-ţi placă, cu Micky cu tot. Regula de bază: dacă nu-ţi place, se vede.
Final words la primul panel:
Sandra Pralong: lucrurile pe care le-am auzit sunt faine şi foarte fireşti. Întrebarea mea e ce putem face pentru a aduce aceste reguli de transparenţă şi echitate, regulile de business, pe cele din performanţa sportivă, să le aducem pe toate acestea în viaţa cetăţii.
Eurupţie AntiCorupţie – căutăm voluntari şi idei pentru ca lucrurile ce ne macină societatea să devină tabu.
(Sanda Nicola a plecat deja)
Cristina Bazavan: ca să ai succes, e nevoie de rigoare şi disciplină. Oricâtă poezie, oricât vals, fără acestea două nu poţi ajunge prea departe.
Cori Grămescu: e nevoie de modele şi de oameni de la care să învăţăm. Online-ul ne oferă acest lucru, găsim modele, vise, online.
Costin Cocioabă a vorbit despre importanţa de a fi conectat mereu, inclusiv la piscină (într-un şir de exemple), ceea ce a dus la o întrebare haioasă şi la o insistenţă uşor stupidă)
Am aşteptări mai mari de la femei decât de la bărbaţi şi poate de-aia sunt mai aspră când judec femeile – aproape misogin ar zice unele. Sunt mai riguroase, mai organizate, mai dedicate şi, la o adică, au şi capacitate superioară de sinteză. De-aia (şi pentru că am crescut pe lângă Gara de Nord) fac ca trenul când văd greşeli.
Dar la Women on Web , care are loc astăzi, de la ora 14, sper că invitaţii vor avea poveşti inspiraţionale şi motivaţionale. Nu vreau neapărat să descopăr poveşti de succes cât idei, argumente şi asumarea faptului că există, şi on Web, o comunitate puternică de femei şi, în egală măsură, o comunitate de femei puternice. O comunitate – n-am rămas cu obsesia temei de anul ăsta de la FITS, ci chiar mi-ar plăcea să cred asta.
Pe scurt, deci, azi se întâmplă WOW 2011, un organizat de Evensys şi prezentat de Activia. Iar pentru cei care au deschis calculatoarele mai târziu şi n-au apucat să se înscrie, puteţi urmări evenimentul pe #WOW11 şi, de ce nu, printre rânduri, mai jos:
PS nu pot să nu mă amuz un pic când mă gândesc la WOW – world of warcraft – fiindcă acum vreo patru-cinci ani fugăream şi eu orci şi trolli prin lumea virtuală. Şi, da, aveam caracter de fetiţă – observasem eu că ceilţi jucători sunt mai blânzi cu fetele. Da’ nu ştiau, bieţii de ei, ce-i aşteaptă! :))
Şi e cu atât mai special cu cât vine de la şasă domni simpatici, o echipă de vis: DreamTeam adică, pentru că nu sunt la prima “abatere” de genul ăsta şi pentru că zice că am o contribuţie la buna comunicare FITS 2011. Fiindcă a fost fun data trecută, iată şi discursul pentru ăst premiu:
dragi co-premianţi, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor spectatori,
sunt foarte onorată de prea frumoasa premiere şi promit să-mi faceţi abonament în acest sens, adică să mă ridic la înălţimea aşteptărilor şi la anul. Ca bază pentru această promisiune postez pentru eternitate fotografia cu macaraua care i-a ridicat pe cei de la Voala Project muuult deasupra Pieţei Mari din Sibiu:
Doresc să mulţumesc celor care au făcut posibil FITS, echipei de la Sibiu şi mai ales lui CR, care a avut inspiraţia (sic!) să mă implice în acest eveniment.
De asemenea, mulţumesc mult bloggerilor acreditaţi şi neacreditaţi care au postat fie bannerul cu I like FITS, reţeta de Marlenka, sute de mesaje pe Twitter, Facebook, fotografii şi cronici minunate pe blogurile lor – să nu credeţi că nu v-am citit! Vouă, tuturor, vi se datorează această recunoaştere de primă pagină:
Tuturor le sunt recunoscătoare şi sper să ne revedem, în aceeaşi formulă, la FITS 2012.
În fine, tre’ să mai mulţumesc şi echipei de cat sitters care a îmblânzit “fiara” a.k.a. Domnul Sony care s-a comportat exemplar cât am fost eu plecată de acasă şi care acum doarme, că doar a muncit destul!
Sunt sătulă de cârcotaşi, de pricinoşi, de cârtitori. Sătulă! Şi este cel mai mare neajuns al acestei prost interpretate libertăţi de exprimare. Cutare e prost, alălalt e dobitoc. Sunt oameni care asta fac toată ziua, urăsc, detestă, comentează de rău. Aşa se simt ei puternici. De dincolo de ecran, şi atât. Parcă îi văd, cu ura lor învârtoşată, cu spume la gură, tastând frenetic vorbe de ocară, neştiind ce epitet urât să scrie mai întâi.
Bă, vreau să vă spun că sunteţi nişte trişti, nişte patetici şi nişte degeaba. Şi că ura asta a voastră, cvasipatologică, nu e doar inutilă ci se întoarce fix impotriva voastră, triştilor care sunteţi nişte trişti!
M-am săturat de răutăţi gratuite, de glumiţe, de toate tâmpeniile şi tâmpiţii care populează Internetul ăsta cu gândul că ei sunt deştepţi şi ailalţi sunt proşti.
Muriţi, mă!
PS M-am răcorit. Acum să revenim la activităţile curente :))
Un pic de istorie. Salsa e un dans sincretic, o combinaţie între stilurle africane şi cel european (spaniol) şi, aşa cum e acum, are o istorie de vreo sută de ani… Doar imaginaţi-vă cum încercau demoazelele de-acum un secol să imite el ritmo caliente! Ritmul muzical optim pentru salsa e între 160 şi 220 beats per minute – acum înţelegeţi de ce e greu? – şi s-au dezvoltat deja câteva stiluri de salsa, majoritatea în pereche, mai puţin suelta, care e mai de bâţâială, aşa!
