Îmbracă-te gros, că e frig rău afară!

Dacă aş primi un Like pentru fiecare dintre dăţile în care am auzit vorba asta, probabil aş avea milioane, sau aşa ceva.

Pune-ţi căciulă, nu mai umbla brambura! De ce n-ai mânuşi? Ce-ai mîncat azi? Ai mâncat azi?

Mă enervau tare când eram mică, mă enervează şi azi, că nu s-au oprit, nici gând! Şi, totuşi, n-ar trebui să ne enerveze – ştiu că şi pe voi! E felul lor de a arăta că le pasă, de a se raporta la copilul lor ca şi cum încă l-ar avea în grijă, a lor şi numai a lor, ca pe vremea când încă locuiam cu ei şi, da, uitam căciula şi pierdeam, frecvent, mânuşile! Şi, pe urmă, mai ales dacă sunt pensionari, cu ce să înlocuiască alea opt ore de job?! Cât să vorbeşti la telefon?

În România sunt familii atât de sărace încât sunt nevoite să renunţe la copiii lor, dându-i în grija statului sau pur şi simplu părăsindu-i pentru a pleca la muncă afară sau aiurea, oriunde, numai să fie departe de ei, de responsabilităţi. UNICEF a realizat un proiect în 64 de comune din România în care peste 110.000 de copii au fost recenzaţi şi, din aceştia, 11% au fost identificaţi ca fiind în dificultate.

Există 12.000 de copii aflaţi în dificultate, de multe ori “invizibili???: fără acces la medic, fără a merge la şcoală, supuşi violenţei, fără acte de identitate, copii având copiii, copii lăsaţi singuri acasă şi mai ales copiii în pericol de a fi părăsiţi de familie şi lăsaţi în grija statului. Toţi aceşti copii care au suferit în tăcere fără a fi văzuţi sunt acum ajutaţi de către asistenţii sociali şi de către comunitate.
Însă UNICEF îşi propune să ajungă în mult mai multe comune şi la mult mai mulţi copii.

În seara asta, de la ora 21, Realitatea TV găzduieşte un teledon  în beneficiul acestor copii, iar noi putem ajuta, şi iată care sunt modalităţile:

• SMS la 8848, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr valabil în rețelele Cosmote, Orange și Vodafone;
• apel la 0900 900 230, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr gratuit pus la dispoziție de Romtelecom;
• donații online pe www.unicef.ro, plus posibilitatea de a face donaţii lunare automate (cu sumă minimă de 10 lei/lună), opțiune pusă la dispoziție de payU.

O donaţie de 50 de lei pe lună este suficientă pentru ca un “copil invizibil” să rămână alături de familia lui. Exact, preţul unei ieşiri în oraş sau a patru pachete de ţigări.

Ştiu, s-ar putea să spuneţi că plătim impozite la stat, să aibă grijă statul de ei, dar, de fapt, ceea ce-şi propune  UNICEF e să ajute familiile din care provin copiii, în aşa fel încât aceştia să nu ajungă pe mâna statului. Dragostea părinţilor nu se poate înlocui.

Aşa că donaţi. Cât puteţi. Nici o donaţie nu e prea mică pentru un zâmbet de copil: 

Mai multe informatii pot fi gasite pe website-ul UNICEF Romania, paginile de Facebook SustineUNICEF și UNICEF Romania, pagina de youtube UNICEF Romania, sau pe Twitter. 

Cu o singură excepţie (stilistică), n-am scris de Roşia Montana în primul rând pentru că orice-aş scrie există premisa de a fi  înjurată. Ştiu că voi, cititorii de printre rânduri, sunteţi civilizaţi şi nişte simpatici, dar aici nu e vorba de voi ci de postaci. N-aş fi scris nici acum, dacă nu dădeam nas în nas cu noul clip făcut împotriva exploatării, clip care o are ca protagonistă pe Maia Morgenstern.

Ca să nu fiu greşit înţeleasă, îmi place actriţa Maia Morgenstern. De la Balanţa încoace şade bine-mersi, confortabil, pe un piedestal, şi nici măcar sinistroşenia de reclamă la Doncafe, cu lumina oribilă, cu rujul nepotrivit, cu mârâitul ăla care se voia seducător, nici măcar aceste lucruri n-au ştirbit din admiraţia pe care i-o port purtam.

Azi, cum spuneam, m-am întâlnit pe net cu clipul ăsta:

care m-a indispus într-un fel în care doar filmul 432 a mai reuşit s-o facă, motiv pentru care, vreme de vreo doi ani, am şi refuzat să mai văd orice film românesc.

OK, comunicarea companiei, cu toţi oamenii ăia din Roşia Montana (dacă or fi cu adevărat oameni din Roşia şi nu doar nişte actori angajaţi în sensul ăsta) care se roagă de opinia publică să le asigure un loc de muncă, vorb’aia, că-mi mor copilaşii de foame, domnu’, mă lasă rece, mai rece decât e în minele romane din Roşia.

Dar clipul ăsta, deşi perfect făcut, de la muzică, la filmare, lumină, vânt, tot, mă scoate din sărite. Mă scoate din sărite într-o manieră pe care nici măcar nu pot să încep s-o descriu! Ce mama dracu’, tre’ să ne rupem urechile acuma ca să “make a point”, atât de dramatic, atât de teatral şi, în fine, atât de fals?!

Hai, frate, mă lăsaţi?!

Ţara asta valorează fix cât decid, din când în când, cetăţenii ei, şi aia care mai sunt aici, fraierii, şi aia care au plecat dar n-au renunţat la cetăţenia română, valorează cât cultura, educaţia şi simţul lor civic, cât creditele cu buletinul, BMW-urile băieţilor de bani gata şi Birkin-urile (false au ba) pe care le poartă pseudovedetele autohtone la vedere.

Şi din când în când, unii, nişte nebuni pesemne, fac şi încearcă să arate şi alte lucruri de valoare în ţara asta. Dar nu e cazul cu clipul ăsta. Cât despre MM, mi se pare că a fost mai credibilă în scena cu violul din Balanţa.

Acum câţiva ani, când lucram la Jurnalul, baia mea arătam aproape la fel ca cea a lui Alex şi Alexandrei, şi asta pentru că aveam o colegă – chiar colegă de birou! – care era distribuitor Avon. Fiindcă aveam un program infernal, nu aveam vreme să ajung prea des să-mi fac refill la diverse smacuri şi cosmeticale, aşa că preţuiam de două ori prezenţa colegei/distribuitor în birou: pentru munca ei, dar şi ca provider de accesorii, lacuri de unghii, dermatografe (alea cu pernuţă la celălalt capăt, atât de moi, mmm!), spume de duş şi de baie, gomaj, măşti, cercei şi tot soiul de alte lucruri de prin broşurile Avon. Parte pentru că nu puteam rezista, că-s colorate şi miros frumos, parte pentru că aveam nevoie şi era comod să mi le aducă colega cu banii la salariu.

După ce am plecat de la JN, n-a mai fost colega şi îmi amintesc distinct de o ocazie în care am dat cu tunul pe Twitter şi pe FB căutând un distribuitor Avon fiindcă sunt aproape dependentă de baza lor de machiaj MagiX – dintre toate produsele încercate, faţa mea pe asta o iubeşte cel mai tare şi pace! Şi de ce aş vrea eu să-mi supăr tenul?! Totuşi, a fost nevoie de câteva zile bune de căutat un distribuitor care să-mi aducă produsul.

Ulterior, am descoperit în Sibiu, într-un gang pe Bălcescu, un magazin cu multe produse de-ale lor, aşa că atunci când vin aici (şi acum, da), îmi fac o mică provizie. Deci, vedeţi beneficiile pe care compania le oferă distribuitorilor, ceva reducere de până la 40%, nişte cadouri, livrare în două zile, în fine, le găsiţi pe net, şi, dacă sunteţi din Bucureşti şi intraţi în povestea asta, insist să-mi spuneţi asta la comentarii, cu o adreesa de email validă – vorbesc foarte serios!

Iar dacă vreţi să vedeţi ce mai face amicul Alex, domnul acela care nu prea ştia ce vrea, nici prea mică nu era bine, prea mare nici atât!, a mai apărut un episod din povestea lui şi a Alexandrei, finalul de sezon să-i zicem. Enjoy!

În ultimele şase luni am experimentat, alături de Activia, ce va să însemne să ai obiceiuri sănătoase şi v-am povestit despre toate acestea, am promovat şi am oferit, sper, premii, experienţe şi idei pentru ca lucrurile faine care vi se întâmplă, sau pe care le faceţi să se întâmple, să devină şi mai multe…

… sau voi să deveniţi mai conştienţi de ele fiindcă unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat în aceste şase luni de campanie este că uneori ni se întâmplă lucruri faine peste care trecem fără să le băgăm în seamă. E ca şi cum, atunci când îţi faci ordine în şifonier descoperi o cămaşă fabuloasă pe care nici nu mai ştiai c-o ai şi te simţi de parcă ai fost la shopping şi-ai adus acasă un lucru grozav pe care n-ai cheltuit nimic!

Mi-am propus, în astea şase luni, să fiu mai atentă la ce am şi la ce pot să învăţ, mi-am propus să fac mai multe lucruri “pentru minte, inimă şi literatură” şi să vă îndemn şi pe voi să faceţi acelaşi lucru cu menţiunea că lipsa timpului este, de cele mai multe ori, doar un pretext pentru a rămâne în zona personală de confort.

Şi, da, am fost tentată să sar peste cursul de modelaj în lut în seara în care a nins de-a blocat oraşul, dar m-am mobilizat şi am mers, iar în cele două ore petrecute acolo, concentrată asupra bulgărelui de clei, ninsoarea a încetat să mai fie o problemă. Am fost tentată să sar şi peste alte lucruri pe care mi-am impus să le fac, cu diferite pretexte, mai mult sau mai puţin străvezii, însă n-am făcut-o: comoditatea NU e un obicei sănătos. Şi cu atât mai puţin comoditatea de a nu trăi experienţe noi!

Nu, n-am de gând să fac o recapitulare a lucrurilor pe care le-am şi le-aţi scris în aceste şase luni: le puteţi regăsi, pe toate, aici, şi cele scrise de mine, dar şi ideile voastre, fiindcă unul dintre lucrurile pe care mi le-am dorit de la participarea mea în campania asta a fost nu doar expunerea obiceiurilor mele sănătoase, ci să învăţăm, pe cât se poate, unii de la alţii.

Un sfârşit e un început

Vineri, la Women on Web, Georgiana Gheorghe, directorul de comunicare Danone, a anunţat că Obiceiuri Sănătoase devine platforma generală de comunicare Danone în social media, extinzându-se, astfel, de la comunicarea unui singur brand, Activia, la comunicarea tuturor brandurilor Danone în acest mediu. Admit că am fost un pic mândră că am reuşit, împreună cu voi şi cu celelalte colege din această campanie, Alina de la TVdece, Denisuca, Nebuloasa, Raluxa, Tomata, să încurajăm dialogul sub această umbrelă. Deci Obiceiuri Sănătoase continuă, chiar dacă această campanie este acum la final.

Cât despre mine, ei bine, am ales să rămân în continuare alături de Activia, pentru că m-au convins eforturile lor de promovare a ceea ce este şi ar trebui să fie bine pentru noi, pentru sănătatea noastră. Nu în ultimul rând, preocuparea asta pentru ce-i sănătos mă face să mă simt bine cu mine, aşa că în următoarele trei luni urmează noi provocări, atât pentru mine cât şi pentru voi!

Aţadar, rămâneţi… printre rânduri! Şi, pentru că, aşa cum am spus, sfârşitul ăsta e un început, am un ultim dar pentru voi în aceast campanie, via Editura All, şi anume Enciclopedia Alimentelor, un volum ce conţine 2500 de termeni şi 1700 de alimente, dar şi peste 100 de pagini dedicate alimentaţiei sănătoase, de la timpul de digerare şi asimilare pentru diverse grupe alimentare până la diete recomandate în diverse afecţiuni. În fine, e chiar genul de carte pe care vrei s-o ai la îndemână.

Ce trebuie să faceţi pentru a intra în posesia acestui volum?! Să-mi spuneţi care e acel obicei sănătos care vă face viaţa mai frumoasă, în ficare zi, fie că e vorba de sunat un părinte, vreo dietă specială, sport sau renunţarea la fumat acum ceva timp! :)

UPDATE: vă mulţumesc tuturor pentru inspiraţie şi idei şi pentru ca mi-aţi povestit ce obiceiuri sănătoase aveţi – le trec frumos la e-catastif. După cum au decis prietenii mei de pe FB, Enciclopedia Alimentelor de duce de la Editura All via printre rânduri la Rocksanne. S-o citeşti sănătoasă!

Da, dom’le, românii sunt generoşi. Şi, pe lângă faptul că românii sunt generoşi, mai sunt şi buni, frumoşi, creativi, călători, deştepţi, talentaţi, toleranţi, veseli, oameni de vis, iubăreţi, haioşi, politicoşi, educaţi.

Nu cred că e nevoie să spun de ce am scris asta, făcând abstracţie de mulţi conaţionali întâlniţi în astă viaţă. ROM face o campanie care mi se pare foarte tare, în condiţiile în care imaginea României pe net e încă şi mai rea decât realitatea – nu TV.Totuşi, dacă nu ştiţi încă de campania ROM, luaţi de priviţi de ce îmi place aşa de mult:

Foarte multă lume a preluat ideea şi a scris câte ceva – vedeţi la final cine şi cum – şi sper că şi acest articol să fie un îndemn la a scrie şi, da!, şi la a arăta că românii nu sunt cum spun sugestiile lu’ nea gugăl.

Nimeni n-a scris, până acum, cel puţin, că românii sunt generoşi, dar eu ştiu că sunt. Ştiu de la campania pentru Daniel, Selena, Eva Maria, Andrei sau Marian, de la cea  cu brazii de Crăciun pentru Salvaţi Copiii, de la întâmplarea asta, ştiu fiindcă Zolty are acum casa consolidată, şi de la multe, multe alte ocazii în care această calitate a românilor mi-a fost demonstrată. Căci, da, românii ştiu să fie (şi) generoşi!

Au mai scris despre campania asta (până acum):

– Romanii sunt destepti  (refresh.ro)
– Romanii sunt oameni buni (manafu.ro),
– Romanii sunt inteligenti (zoso.ro),
– Romanii sunt creativi (raluxa.com)
– Romanii sunt creativi (silviana.cosma.name)
– Romanii sunt senzationali (imunteanu.com)
– Romanians are smart (buhnici.net)
– Romanii sunt creativi (mariusmatache.ro)
– Romanii sunt creativi (vladgidea.ro)
– Romanii sunt destepti si… (blog.bortunolteanu.ro)
– Romanii sunt inovatori (smeu.ro)
– Romanii sunt destepti. Hai s-o facem! (cabral.ro)
– Romanii sunt haiosi (aurasmihai.ro)
– Romanii sunt primii pe Google (concediaza-ti-seful.ro)
– Romanii sunt inteligenti (info-delta.ro)
– Romanii sunt uniti (dbogdan.com)
– Romanii sunt calatori (travelgirls.ro)
– Romanii sunt muncitori (blax.ro)
– Romanii sunt niste oameni de vis (chinezu.ro)
– Romanii sunt frumosi (claudiuciobanu.eu)
– Romanii sunt toleranti (vlad.dulea.ro)

… şi sper că lista se va lungi!

Încă ceva! Intraţi pe site, la româniisuntdeştepţi.ro şi vedeţi că puteţi ajuta şi fără să scrieţi un post pe vreun blog :)

PS ia căutaţi şi româncele sunt… ! Aham! :D

Ei, de-acum ştie toată suflarea online ce-i cu obiceiurile sănătoase, că e o campanie Activia de la Danone şi că suntem implicate în ea şase autoare şi deţinătoare de blog, după cum urmează: Alina de la TVdece, Denisuca, Nebuloasa, Raluxa, Tomata şi cu mine. Şi că poza mea de pe poster e un pic diferită de lookul meu actual fiindcă mie mi se pare un obicei sănătos să-ţi schimbi din când în când lookul :p

Azi, însă, aş vrea să vă spun cum m-am gândit eu să declin campania asta, în aşa fel încât să ştiţi şi la ce să vă aşteptaţi (deşi vor fi multe surprize!), dar şi care sunt temele discuţiei sănătoase de printre rânduri.

După vorbă, după port, obiceiurile sănătoase despre care o să vă tot povestesc până la anul şi după! sunt din seria “pentru minte, inimă şi literatură“, pentru că astea sunt lucrurile pe care încerc să le promovez aici, întocmai ca revista de pe vremuri, şi pentru că eu cred că premisele unui corp sănătos ar trebui să aibă la bază o minte sănătoasă.

În vremurile astea cu atâta viteză, încleştări, închistări şi consum nervos, am impresia că uităm să ne mai şi relaxăm şi de-aia ajungem să fim toţi “cu capul” – cine nu e, mâna sus!, vreau să te cunosc şi să ştiu cum reuşeşti!

Aşa că o să mă concentrez, în perioada următoare, întru identificarea oricăror metode pentru relaxare, mai mult sau mai puţin activă, fiindcă vorbim, totuşi de minte! Vor fi multe interviuri cu oameni cool, o să vă povestesc cum e să mergi la psiholog ori nutriţionist, la variate feluri de masaj şi alte terapii de relaxare pe care oricine să şi le poată permite, atât ca loc în agendă cât şi ca loc în.. portofel!, multe experienţe faine la care sper că voi putea oferi acces pentru cititorii de printre rânduri.

Vom citi cărţi faine, vom merge la filme şi spectacole felurite, vom asculta sfaturi de la specialişti în diverse domenii şi vom învăţa, împreună, cum să ne facem viaţa mai frumoasă! Şi, din când în când, ne vom opri şi vom lua aminte la lucurile faine care ne înconjoară, aşa cum, de obicei, nu facem.

Pentru că aceasta este o campanie interactivă (că doar e de la Activia, nu?), aştept şi de la voi să-mi spuneţi ce vă interesează să ştiţi ori să încercaţi şi ce obiceiuri sănătoase aveţi deja, fiindcă niciodată nu-s prea multe! :)

N-am ezitat nici o secundă să spun “da!”, când m-a întrebat Cristina Bazavan dacă vreau să mă alătur ei în campania Citeşti şi dăruieşti iniţiată de Editura All, şi asta nu doar pentru că n-aş refuza-o pe Cristina sau pentru că îi am “colegi” de citit pe cei trei Cristiani, China, Şuţu şi Manafu, ci pentru că e o idee foarte foarte faină!

Pe scurt, postul ăsta pe care tocmai îl citiţi valorează deja cinci cărţi pentru copiii din asociaţia Up Down, care are în grijă familiile şi copiii cu sindrom Down, şi fiecare comentariu la acest post înseamnă o carte în plus pentru copii. Aşa că… aţi înţeles ce aveţi de făcut :)

Şi acum, să vă spun ce-am citit.

***

Mi-am ales două cărţi, ambele din colecţia Strada Ficţiunii (adorabil acest concept şi dificilă alegerea mea, le-aş fi ales… pe toate!): Insomnia şi Mă sinucid altă dată. Cum, însă, în această campanie, nu vă pot povesti decât de una dintre cărţi (promit să scriu şi de cealaltă, totuşi), am ales-o pe a doua, fiindcă, în ciuda titlului, recenziile spun că e plină de umor, iar eu aveam nevoie de aşa ceva ca să-mi mut mintea de la dintele netrebnic. Booon!

Pe scurt, istoria, povestită la persoana întâi, e aşa: Geri are un nume nefericit, o mamă defectă la cap, o familie plină de mătuşi defecte la cap care o freacă la melodie cu privire la jobul ei, la situaţia matrimonială şi la a fi în rândul lumii. De altfel, după o matură şi haioasă inventariere, eroina decide că are probleme “în trei domenii mari şi late: 1. viaţa amoroasă, 2. viaţa profesională, 3. alte zone ale vieţii” şi decide să-şi încheie socotelile cu lumea. Şi pentru că e Fecioară, totul e plănuit până la cele mai mici detalii, începând prin a scrie şi expedia multe scrisori în care spune destinatarilor tot ce crede cu adevărat despre ei. Auch!

Ar putea părea dramatic dacă totul n-ar fi condimentat cu un umor nebun. Adică nu doar că am zâmbit pe alocuri ci chiar am râs. Geri îşi aminteşte întâmplări din copilărie pe care mama ei i le scoate pe nas chiar şi azi, dimpreună cu criticarea înfăţişării jobului, relaţiilor, ce să mai!, a întregii ei existenţe. Cu siguranţă, o mamă de genul ăsta e suficientă pentru a motiva o decizie de sinucidere. Dar pentru Geri asta nu e tot, nu!

Povestea continuă cu eşecurile amoroase, chestii care chiar se întâmplă: un iubit ok dar foarte dezordonat şi îngălat care, după ce ea îi dă papucii (din acest motiv), se cuplează cu prietena ei cea mai bună şi scapă de obiceiurile rele, tipi cunoscuţi online care se dovedeau altceva decât ceea ce pretindeau că sunt şi, în fine, Ole, un dentist care părea perfect, dar care a părăsit-o pentru “exa” la scurt timp după ce se cuplaseră. Dezolant, nu?

În fine, de parcă familia şi viaţa amoroasă nu erau suficient de nefericite, Geri îşi pierde şi jobulm iar eroina decide că singura şi cea mai fericită variantă e sinuciderea, una pregătită minuţios, până la cele mai mici detalii. Şi cu toate acestea, ceva merge greşit, iar sinuciderea ei ajunge să fie doar o tentativă nereuşită şi acum trebuie să dea cu ochii de toţi cei cărora le-a trimis scrisorile de adio…

***

Mi-a plăcut cartea şi cum o carte ce vorbeşte despre motivele şi pregătirea unei sinucideri, despre scrisori pline de secrete şi de adevăruri, reuşeşte să fie amuzantă dar şi să te facă să zâmbeşti amar pe alocuri. Sincer, şi pe mine mă scot din sărite judecăţile de valoare ale celor mai în vârstă care pur şi simplu ştiu ei mai bine ce-i cu viaţa ta şi, mai ales, cum ar trebui să fie, şi aud, mult prea des, despre oameni nefericiţi la job sau despre nerealizări la capitolul Amor. Probabil că, dacă ar fi să fim oneşti, mai toţi ar trebui să ne punem “It’s complicated” la status…

… ceea ce nu facem, nu? Şi nici nu mărturisim celor din jur TOT ce credem noi despre ei. Chiar aşa, cum ar fi?! :)

Fireşte, faptul că nu ne iese totul perfect în viaţă, nu e, nu trebuie să fie niciodată, un motiv să renunţăm, nu atâta timp cât ne rămân capacitatea de a ne lua, noi înşine, pe noi, peste picior aka umor şi autoironie, şi prieteni care sunt cu adevărat prieteni. De sinucis, vedeţi bine, putem şi altă dată! :)

Am fost mereu sedusă de produsele de îngrijire pentru noi, femeile: creme, loţiuni, poţiuni, toate, aranjate în cutiile şi tuburile lor mi se păreau – din copilărie – fermecate. Sigur, e foarte posibil ca acest lucru să se fi datorat şi faptului că mama folosea, majoritar, produse Farmec. De altfel, nici acum nu-i lipseşte celebrul Lapte Doina. Şi nici mie.

Iar Farmec, precum vremurile, a evoluat, atât în termeni de formulă cât şi în termeni de ambalaj, transformându-se, dintr-o răţuşcă mai degrabă urâţică, în “Regina cremelor”, mai ales după ce s-a însoţit, definitiv şi irevocabil, cu Gerovital, un fel de comandat al luptei împotriva ridurilor.

Cum ziceam, sunt vrăjită de produsele astea pentru doamne şi domnişoare. Dar sunt, în egală măsură, şi foarte comodă. Aşadar, de cele mai multe ori nu urmez paşii pe care ştiu că ar trebui să-i urmez, demachiere/curăţare, tonifiere, hidratare, ci mă mulţumesc să folosesc şerveţelele demachiante şi o cremă hidratantă. Bad Ruxa, ştiu!

Dar de-acuş s-a isprăvit! Fiindcă, la invitaţia irezistibilei Alina Crancău, am acceptat să intru în echipa Onlineriţe cu Farmec (hint: Like! Share! Comment!) şi în concursul organizat, desigur, de Farmec. Aşadar, am primit o cutie cu produse din gama Gerovital Plant: lapte demachiant vitaminizant, ser contur ochi şi buze şi cremă hidratantă, dar şi multe multe mostre cu cremă antirid, nutritivă şi cu cremă antiimperfecţiuni. Asta din urmă m-a interesat peste măsură, pentru că, având acizi din fructe, acţionează ca un peeling uşor şi chiar lasă obrazul luminos şi vesel!

Faza e că noi, echipa Onlineriţe cu Farmec (hint: Like! Share! Comment!) testăm produsele astea de la Farmec şi vă povestim ce şi cum. Şi dacă facem Buzz-ul ăl mai mare, avem şansa de a ajunge la Sighişoara, într-un weekend de răsfăţ şi bună învăţare despre cum (chiar) trebuit îngrijit tenul. Şi vă povestim şi vouă în stilul nostru inconfundabil şi fermecător. Noi, adică: Nebuloasa, Cristina, Diana, Zăineasca, Andreea, Miruna, Denisa, Corina şi Mironeasca. Şi dacă sunteţi aşa de simpatici cum vă ştiu, şi dacă daţi click aici, vă puteţi pune şi badge-ul nostru pe poza de la FB, ca să ne mândrim şi noi cu cine ne susţine! :)

Iar eu vă mai povestesc ce şi cum şi dacă am reuşit să mă disciplinez, pe măsură ce folosesc produsele!

Mi s-a părut foarte tare, încă de anul trecut, campania Redescoperă România a celor de la Petrom, fiindcă eu chiar cred că sunt multe lucruri şi locuri faine în ţara asta şi că noi, cei care o locuim, ar trebui să le (re)cunoaştem mai bine. Fiind o persoană cu dor de ducă în stare cronică mi-am dorit mult să particip şi eu în frumoasa gaşcă astfel că atunci când a sunat Bobby Voicu să mă întrebe dacă vreau să vin n-am ezitat (aproape*) deloc.

Şi, iată, ăsta e momentul în care am voie să spun tuturor că, da, dom’le, mă duc şi eu în prima tură de Redescoperă România 2011, prin Banat şi Muntenia, să văd cum, dacă şi cine mai meşteşugăreşte, olăreşte şi alte… eşte, să văd peşteri şi sărbători rurale şi să descopăr poveşti frumoase care să ne amintească tuturor de ce, totuşi, ne place aici.

O să fim mai mulţi decât anul trecut (tocmai m-a apucat sughiţul, deci e reciproc!), iată-ne, ăştia suntem, cu tot cu twitter, Facebook şi blog, plimbăreţii din perioada 7-13 martie:

1. Doru Panaitescu (blog | twitter | facebook)
2. Augustin Radu (blog | twitter | facebook)
3. Adrian Mihaltianu (blog | twitter | facebook)
4. Elena Ciric (blog | twitter | facebook)
5. Alina Constantinescu (blog | twitter | facebook)
6. Alex Ciuca (hoinaru) (blog | twitter | facebook)
7. Bogdana Butnar (blog | twitter | facebook)
8. Oltea Zambori (Nebuloasa) (blog | twitter | facebook)
9. Alex Negrea (blog | twitter | facebook)
10. Ruxandra Predescu (blog | twitter | facebook)
11. Lavinia Biberi (blog | twitter | facebook)
12. Laurentiu Balaban (Oradeanul) (blog | twitter | facebook)
13. Ana Iuga (site: Muzeul Taranului Roman)
14. Denisa Bargau (blog | twitter | facebook)
15. Razvan Baciu (blog | twitter | facebook)
16. Mihai Dumitrescu (twitter | facebook)
17. Mugur Patrascu (twitter | facebook)
18. Ana Bulgar (blog | twitter | facebook)

şi, desigur, Bobby, care are şi el blog, twitter şi facebook.

Ceea ce e foarte fain e că anul ăsta s-au alăturat, acestei iniţiative Petrom şi alţi parteneri, companii importante, toate una şi una: Dacia, Romtelecom, BCR, Paralela45. De asemenea, ne sunt alături igloo şi Muzeul Ţăranului Român.

Suntem mulţi, siiiiigur o să avem poveşti şi istorii şi păţanii faine (sau măcar haioase!), deci staţi cu ochii pe noi pe Facebook, pe Twitter, via contul Petrom şi #dinRomania, pe youtube şi, la o adică, dacă pierdem semnalul, avioane de hârtie sau porumbei călători :))

Nu ştiu voi, dar eu abia aştept aventura asta!

* aproape pentru că pe 12 martie e ziua mea şi, de când mă ştiu, am fost acasă cu această ocazie. Acum, evident, n-am să fiu, dar chiar şi-aşa, wishlist-ul rămâne valabil :D

foto