La FITS, pe lângă teatru, muzică și dans, există și câteva expoziții, iar ieri am văzut câteva dintre ele, respectiv trei dintre cele de fotografie, semnate Radu Afrim, Silviu Purcărete și Mihaela Mihai, expoziția de marionete a Ulyanei Tymoshenko și, desigur, zidul lui Dan Perjovschi. Îmi doresc să ajung și la celelalte, firește, deși nu mi-e clar când, dar m-aș bucura dacă aș vedea măcar desenele și gravurile lui Marcel Chirnoagă, la Casa Artelor, și fotografiile lui Sebi Marcovici din Piața Mică.

Despre cea a lui Afrim a scris Chinezu, la Mihaela Marin mă așteptam, oricum, să găsesc imagini bune (de altfel, e unul dintre fotografii oficiali ai FITS) – expo e axată pe ipostaze surprinse în spectacolul OIDIP, pe care o să-l văd mai la finele săptămânii – , la Silviu Purcărete am găsit imagini despre care sunt sigură că au o poveste, fie una imaginată de autor, fie cea pe care imaginile sale au sugerat-o imaginației mele. Cum ar fi asta (fotografia, nu povestea!):

Ieri dimineață ziceai la Londra vine măcar o apocalipsă, ceva. Cerul negru și ploaia hotărâtă nu lăsau loc de optimism pentru cineva care are mai puțin de patru zile să se plimbe pe-aici. Totuși, trebuie c-am făcut și fapte bune în viața asta, de vreme ce, până să termin de băut a doua cafea, era soare și frumos, taman la timp pentru o plimbare prin Kensington Gardens și Hyde Park spre Royal Albert Hall și Natural Science Museum – unul dintre locurile aflate pe lista foarte scurtă de must see, pentru că vineri taman s-a deschis expoziția Wildlife Photographer of The Year.

Și după ce am văzut cele mai bune 100 fotografii cu sălbăticiuni și locuri atît de uluitoare încât nici imaginația nu le poate desena la fel de perfect cum poate natura am avut și ultra bafta de a ajunge față în față cu doi dintre finaliști, Per-Gunnar Otsby și Andrew Walmsey.

La Ideo Ideis, pe lângă spectacolele de teatru – din competiţie sau invitate – sunt şi ateliere: dramaturgie, educaţie vizuală, coregrafie, asta ca să nu mai spun de lecţiile povestitorilor sau cele de la MasterClass-uri. Deşi, ca expresie artistică, sunt mai degrabă atrasă de teatru-dans, deci de coregrafie, am ales să urmăresc mai atent cursurile de dramaturgie şi pe cel de educaţie vizuală, mai ales că participanţii au lucrat împreună pentru realizarea unei expoziţii.