Ieri dimineață ziceai la Londra vine măcar o apocalipsă, ceva. Cerul negru și ploaia hotărâtă nu lăsau loc de optimism pentru cineva care are mai puțin de patru zile să se plimbe pe-aici. Totuși, trebuie c-am făcut și fapte bune în viața asta, de vreme ce, până să termin de băut a doua cafea, era soare și frumos, taman la timp pentru o plimbare prin Kensington Gardens și Hyde Park spre Royal Albert Hall și Natural Science Museum – unul dintre locurile aflate pe lista foarte scurtă de must see, pentru că vineri taman s-a deschis expoziția Wildlife Photographer of The Year.
Și după ce am văzut cele mai bune 100 fotografii cu sălbăticiuni și locuri atît de uluitoare încât nici imaginația nu le poate desena la fel de perfect cum poate natura am avut și ultra bafta de a ajunge față în față cu doi dintre finaliști, Per-Gunnar Otsby și Andrew Walmsey.
Nici unul nu a luat marele premiu în secțiunea în care a participat, însă simplul fapt că ajungi Runner-up sau commended într-o competiție atât de prestigioasă, cu zeci de mii de înscrieri, e o performanță în sine. Wildlife Photographer of the Year are o istorie de 49 de ani și e organizată de muzeu împreună cu BBC.
Amândoi au povestit istoria imaginilor cu care au intrat în competiția din acest an și au vorbit despre echilibru între răbdare, pregătire și noroc în genul de fotografie de care sunt ei pasionați. Cu toate că fotografia lui e cu lebede, Per-Gunnar și-a dezvăluit preferințele pentru prădători, pentru că au mai multe tipuri de comportament și atitudini, dar s-a plâns că leii, de exemplu, sunt prea somnoroși și, dacă îi prinzi după masă, măcar vreo zece ore nu prea ai ce să scoți de la ei. Ce-i drept, a adăugat Andrei, fotograful care a câștigat la categoria Specii pe care le dispariție a păzit tigrul ăla 74 de zile!
Mi s-a părut prea banal să-i întreb dacă au fost vreodată în pericol sau ce le place mai tare să fotografieze, așa că am fost curioasă să aflu cum aleg, dintre toate fotografiile pe care le fac într-un an, pe cea sau cele pe care le vor trimite la concurs. Au râs amândoi, de parcă erau vorbiți, după care au zis, tot amândoi, că asta e o întrebare la al cărei răspuns nu s-au gândit niciodată. Per-Gunnar mi-a spus că e greu fiindcă e vorba și de tehnică dar și de ceea ce transmite imaginea, iar asta e în funcție de fiecare privitor în parte, dar amândoi au spus că-și întreabă prietenii ce părere au. Și, uneori, când mie îmi place mult o fotografie dar ceilalți dau politicos din cap, merg cu ea, totuși. Cred că e și o chestie de fler, a adăugat Andrew.
Dați o fugă pe site-urile lor, ca să vedeți imagini uluitoare – Per-Gunnar / Andrew – și aici ca să vedeți fotografiile din expoziție. N-aș putea spune care mi-a plăcut mai mult, dar cea care i-a adus titlul de Fotograful anului autorului ei a fost asta:
Greg du Toit / Wildlife Photographer of the Year
Per-Gunnar Ostby
Leave a Comment