October 1

Curiozitatea e un obicei sănătos!

Dacă-mi displace, totuşi, ceva la toamnă, e momentul de trecere şifonierească de la vara în care puneai o rochie pe tine şi nişte papuci în picioare şi gata!, la toamna în care ţinutele sunt mai complicat de alcătuit, iar dimineţile (sau serile!) devin o bucurie, mai ales atunci când te grăbeşti, tragi dresul pe tine şi vezi cum se duce firul!

Îmi displace şi cum, rând pe rând, conservatele şi congelatele iau locul legumelor proaspete în farfurie iar zilele, din ce în ce mai scurte, nu mai îmbie la plimbări, caloriile se acumulează şi uite cum apare astenia!

Totuşi, cu un mic efort, se poate şi altfel, iar lejeritatea zilelor de vară poate fi păstrată şi după ce vara a trecut!
Continue reading

June 5

De ce iubim pantofii

E unul dintre misterele lumii, pe care nici măcar cercetătorii britanici n-au putut sa-l elucideze: de ce au nevoie femeile de atâtea perechi de pantofi?!

N-am pretenţii de studii în domeniul pantofologiei feminine, oricum, nu altele decât zecile de perechi de încălţări înşirate cuminţi în pantofar ori în cutiile lor, ca să nu se strice, prăfuiască ori, Doamne păzeşte!, ca să nu ajungă material de ascuţit ghearele pentru o anumită pisică, să nu-i spunem numele, căci mi-a distrus nişte botine în felul menţionat mai sus!
Continue reading

December 4

La aniversare printreranduri: Redd’s Shoe sau De ce iubim pantofii!

Niciodată n-am priceput resorturile care ne împing pe noi, femeile, să ne cumpărăm muuuuulte perechi de pantofi! Şi cizme, şi botine, şi tenişi, sandale, papuci, în fine, de toate felurile şi de toate modelele! Personal, am încetat să mai fac inventarul acum câţiva ani când, într-o frenezie m-am trezit că duc acasă opt perechi de sandale şi pantofi! Erau reduceri, dar chiar şi aşa! Opt perechi! Până şi prietenele mele, care-mi ştiu năravul, s-au uitat atunci ciudat la mine! Continue reading

September 21

Pantofi mulţi şi spaţii mici. Şi pisici!

Deşi nu-mi place shoppingul, când vine vorba de pantofi, botine, sandale, papuci şi alte asemenea, am reuşit o colecţie destul de vastă. Care, colecţie, trebuie să locuiască undeva în casa mea, adesea neîncăpătoare la capitolele: haine, încălţări, cărţi şi, uneori, patruped marca Sony.  Din motivul asta a fost nevoie să gasesc tot felul de solutii ergonomice si sa introduc regula “cumpăr ceva, dau ceva” – care nu se aplică decât la haine şi pantofi, totuşi: pisica şi cărţile rămân!

Totuşi, chiar şi cu regula de mai sus, pantofarul primit săptămâna trecută de la Ikea s-a dovedit a fi echivalentul unei guri de oxigen în marea de pantofi! E îngust, poate fi montat în doua feluri diferite şi e suficient de încăpător pentru a găzui vreo opt perechi. Şi e drăguţ, aşa, serios şi negru, deşi eu ştiu că în el se regăsesc vesele culori şi ameţitoare tocuri.

Iar mie îmi place Ikea pentru că oferă soluţii mai mult decât mobilier şi mobilier mai mult decât fiţe. Îmi mai place pentru că livrează ce promite (ergonomie) şi pentru că, orice accesoriu sau piesă de mobilier aş lua de acolo, mă simt mai ordonată şi mai eficientă în gospodărirea spaţiului din propriul apartament.

Sunt vrăjită de fiecare dată când ajung acolo sau le răsfoiesc catalogul şi văd cum spaţii chiar mai mici decât cele de care dispun eu par atât de confortabile, intime şi vesele, frumos luminate şi colorate. Şi tot de fiecare dată îmi propun să fiu mai ordonată. Ceea ce, admit, nu-mi iese chiar tot timpul. Dar asta e o altă poveste, nu?

Dincolo de mobilier şi idei, îmi mai place Ikea pentru că e o companie care gândeşte şi comunică pe gustul meu. Poate ştiaţi, poate nu, dar au un sistem unic, inventat de ei, pentru a-şi denumi produsele şi poţi afla povestea unui produs chiar de la creatorul ei. Mai mult, fundaţia lor este, neoficial, cea mai mare organizaţie caritabilă din lume, cu un net de vreo 36 de milarde de euro – la pariu că nu ştiaţi asta! Cât despre reclame, mai bine privim:

Deci, da, mie şi domnului Sony ne place Ikea şi, de aceea, vă spunem că zilele astea au şi un concurs!