Dacă anul trecut IKEA lansa un super device, cu tehnologie descrisă în detaliu, pentru a-și promova catalogul, anul ăsta, fiindcă tot conceptul se învârte în jurul bucătăriei, s-au apucat de gătit. Dar… un pic altfel, într-o manieră care mi-a adus aminte de Fresh Guacamole de la PES.

Să vedem ce le-a copt mintea creativilor de la BBH Asia Pacific:

La BIZ SMS Camp-ul de la care m-am întors ieri, s-a vorbit destul de mult despre Cannes Lions, festivalul care răsplătește creativitatea în publicitate, PR, design de produs, presă, film, media, outdoor, radio, mobil și încă vreo câteva categorii. Anca Nuță tocmai revenise de acolo (găsiți pe ArtDarling un jurnal de festival, apropo) și a prezentat câteva chestii inspiraționale din speech-urile la care asistase, dar campanii premiate s-au regăsit în mai multe prezentări ale speakerilor de la BIZ SMS – o să mai povestesc despre evenimentul ăsta, un bob zăbavă!

Am impresia că multă lume e mai puțin interesată de meci și mai mult de reclamele care se difuzează în timpul Super Bowl și de ce se întâmplă la pauză. Apropo, meciul a fost câștigat de Patriots, care i-au bătut pe cei de la Seahawks cu 28 la 24. Mă rog, dacă interesează pe cineva.
Cât despre reclame, anul ăsta mi s-a părut mai slabă treabă, aproape deprimante. Și dacă tot dai milioane (4,5 milioane, în medie) pentru alea 30 de secunde pe TV nu pricep de ce naiba nu mai dai niște bani să le faci memorabile. Dar, mă rog, fiecare cu strategia lui. Să vedem reclamele – en fin, alea care mi-au plăcut mie și cele care au istorii în spate.

Rasa se numește Hungarian Puli și cică are peste o mie de ani vechime. Până și Mark Zuckerberg are unul, doar că alb! Pe ciufulitul din reclamă nu știu cum îl cheamă, dar e vedetă, ok! Și e adorabil.

Agenția e Deutsch LA iar compania de producție Imperial Woodpecker.

E drăguț în primele zile dintr-un nou an, senzația aia că totul o să fie mai bine, ca pe vremuri, la școală, când începeai un caiet nou: câteva zile măcar trăiai cu speranța că o să reușești să-l păstrezi curat, fără măzgăleli, pagini rupte și ștersături. Mie încă-mi place să încep caiete noi, atâta doar că se cheama agende și acum chiar sunt mai ordonate decât îmi erau odinioară maculatoarele.

Ce-ar fi dacă, din când în când, am face gesturi frumoase fără să ne gândim ce ne aduc nouă şi fără să ne lăudăm cu ele? Doar aşa, pentru că ni se par fireşti. Ce-ar fi dacă am ajuta fără ca asta să fie despre cât suntem noi de minunaţi? Fiindcă e mai normal să ajuţi decât să n-o faci. Ce-ar fi dacă am face lucruri bune fără ca ceilalţi să le privească cu neîncredere?

Am văzut clipul ăsta de dimineaţă şi după aia m-am mai uitat de vreo două-trei ori şi mi-a plăcut tot mai tare. Cred că şi altora, de vreme ce dimineaţă erau puţin peste 100.000 de vizualizări, iar acum sunt aproape de trei ori mai multe. Priviţi:

E o reclamă, vrea să creeze emoţii, vrea să vândă. Dar te face să te gândeşti şi ce-ar fi dacă…
(vedeţi aici reclamele lor din alţi ani, dacă sunteţi curioşi)

Îmi place să gătesc, preferabil nu doar pentru mine, fiindcă în cazul ăsta, culmea!, mă pornesc mai greu la sofisticării culinare. De obicei, o salată sau altceva simplu de făcut e suficient pentru meniul meu zilnic dar dacă am musafiri imi las imaginaţia să zburde şi nu economisesc timp sau energie. Cum nu sunt mare amatoare de dulciuri, pe de rost ştiu să fac doar cremă caramel, lapte de pasăre şi reţeta universală de chec, cea mai simplă, dar care, depinzând de combinaţii, poate deveni un desert minunat când adaugi mac şi sirop de lămâie, sau un tort de neuitat, când ai (multă) rabdare.

Nu, nu eu :)

Oricum, ideea e că îmi place să gătesc şi, mai mult de-atât, îmi place să experimentez tot soiul de combinaţii inedite. Dar ce o să vedeţi mai jos nu poate avea alt titlu decât ăsta pe care l-am pus. De la cum e filmat până la culori, texturi… Tot!

… şi nu prea. Am văzut cele aproape 90 de spoturi difuzate aseară în cadrul Super Bowl la americani, un eveniment care la ei e un soi de sărbătoare naţională şi pe care, la cum merg campionatele interne pe la noi, e destul de greu să-l pricepem ca audienţă. Tocmai pentru că sunt zeci de milioane care urmăresc finala, e de-a dreptul de bun simţ ca mintul de publicitate în finală să coste semnificativ şi un fel de “noblesse oblige” pentru multe branduri să facă spoturi speciale pentru seara cu pricina. Ceea ce, multe dintre ele, au şi făcut.

Loewe e un brand de lux care a apărut în Spania, în 1846, când un grup de meşteri a deschis, în Madrid, un mic magazin de bunuri fabricate din piele. În 1872, un german, Enrique Roessberg Loewe, de asemenea specializat în a lucra pielea, a ajuns la Madrid şi s-a asociat cu firma meşterilor spanioli. Aşa a apărut marca Loewe, care, în 1905, a devenit Furnizor Oficial al Casei Regale spaniole.

În 1988 a apărut Fundaţia Loewe, iar în 1996, la 150 de ani, grupul a fost cumpărat de LVHM (Moët Hennessy • Louis Vuitton) şi îşi continuă povestea de succes.  Când am fost la Madrid, am intrat în magazinul lor din Gran Via (deschis în 1939) ca într-un muzeu: pâş pâş! E copleşitor!

Nu sunt sigură că aş fi scris azi despre SOPA şi PIPA, cele două bâte legislative cu care unele companii interesate din SUA vor să pocnească internetul în moalele capului dacă nu mă enerva atât de tare CNA-ul nostru cel de toate zilele, care ni le şi mănâncă uneori, mai ales fripte!

Dar (via Arhi) o punere aberată a problemei de către onor Consiliul Naţional al Audiovizualului mi-a ridicat tensiunea şi, cu toate că eu totuşi sper ca SOPA şi PIPA (sună ca numele a două surori siameze malefice, nu vi se pare?!) nu vor trece, mi-am adus aminte că avem şi noi probleme noastre cu cenzura. Sau, fie, cu ochelarii de cal.

Pe scurt, CNA a decis să atenţioneze pe cei care au difuzat reclama rom rom telecom deoarece, spune preşedintele Răsvan Popescu, “riscă să lezeze convingerile religioase”.

Dan Grigore, membru CNA, a spus că reclama este “o blasfemie şi o mizerie”, precizând că “s-a făcut dintr-un text liturgic” şi că pe el personal reclama îl jigneşte, opinie pe care, de altfel, a împărtăşit-o şi Mihai Mălaimare, de asemenea membru CNA.

Un alt membru CNA, Gelu Trandafir, a adăugat că s-au primit aproape 30 de plângeri referitoare la această reclamă şi că “astfel de exploatări comerciale pot să aducă atingere convingerilor religioase” (Mediafax)

Singura tragi-comică e declaraţia unui alt CNA-ist, Christian Mititelu, care a catalogat reclama drept… “urâtă”, adăugând că spune asta în calitate de telespectator… deşi declaraţia îi era luată în calitate de membru CNA, fiindcă, sunt sigură, altfel nu dă nimeni doi bani pe părerea de telespectator a domniei sale.

Reclama nu se mai difuza, oricum, în formula cu colinda, din 13 ianuarie, adică dinainte ca CNA să trimită atenţionările, pentru că a trecut sezonul sărbătorilor de iarnă, dar chiar şi aşa, CNA-ul le-a trimis, şi a făcut asta înainte să ceară părerea Patriarhiei despre acest subiect. De asemenea, n-au solicitat nici o opinie a vreunului etnolog, de exemplu, că avem destui, ca să afle că Domn Domn ăla e despre boieri şi n-are legătură cu religia.

Dar e ok, dacă CNA-ului i se pare urâtă vreo reclamă şi dacă aceeaşi reclamă îi face pe doi dintre consilieri să se simtă jigniţi, e ok. E suficient. Nu trebuie mai mult, nici documentare, nici măcar… cum să-i spun?! Gândire?

În aceeaşi notă, reclamele la Farmacia Inimii, Farmacia tuturor românilor cum de nu le lezează sentimentul de mândrie naţională?! Hă?! Sau poate  s-o vinde acolo vreo pastilă care să-l reducă pe sentimentul ăsta până la a fi inexistent?!

Dacă e aşa, vreau şi eu o tabletă anti dezgust, vă rog!