Aş ieşi şi eu pe stradă, dar nu ca să cer salarii mai mari sau să urlu “jos Băsescu”, în condiţiile în care nu văd nici o alternativă în actuala clasă politică. Jos Băse, sus… cine?! Nu, Ponta sau Crin nu sunt alternative valabile pentru mine.
Aş ieşi pentru că nu mai suport bătaia de joc şi lipsa de respect pentru oamenii care vor să muncească, să plătească impozite şi să primească ceea ce li se cuvine în termeni de protecţie socială.
Aş ieşi pentru că nu mai suport ca sănătatea şi educaţia să fie obiectul bătăii de joc a unor oameni care nu mă reprezintă şi care se află “la putere” doar prin prisma faptului că au avut mai mulţi bani pentru campania electorală.
Aş ieşi pentru că mi se bagă pe gât funcţionari nesimţiţi şi aroganţi şi pentru că unor patroni li se permite să-şi nesocotească angajaţii, aş ieşi pentru că mass-media promovează nonvalori şi pentru că la mitingul bugetarilor s-a dansat marşul pinguinului.
Aş ieşi pentru ca justiţia să-şi facă treaba, pentru că până şi cele mai simple procese pot dura ani până când au o soluţie şi pentru ca judecătorii corupţi să stea în spatele gratiilor nu să prezideze şedinţe.
Aş ieşi pentru ca bogata biserică Ortodoxă Română să nu-şi mai bată joc de oameni în numele lui Dumnezeu şi să nu mai ceară bani pentru servicii religioase ori pentru catedrale menite să ne mântuiască, în dauna şcolilor, spitalelor sau adăposturilor pentru femeile bătute.
Nu în ultimul rând, aş ieşi, dar numai alături de oameni ca mine, care ştiu exact ce vor, şi vor lucruri care au legătură cu un bine mai mare pentru noi toţi, nu pentru ei şi atât. Aş ieşi pentru ca să simt că există, totuşi, societate civilă în România, nu lideri de carton care au profitat de naivitatea celor care vor cu adevărat o schimbare.
Nu ies, însă, şi n-am să ies, pentru că nu cred că ieşitul în stradă rezolvă oricare dintre problemele astea, iar voinţa clasei politice nu e schimbarea pentru mine, pentru noi, ci pentru sine. Şi atunci, întocmai ca şi ei, cred că singurul lucru prin care pot protesta cu adevărat este să fac abstracţie de ei, să-mi văd de treaba mea şi să nu mă las prostită!
