S-au scris multe posturi despre Social Media Summit Bucureşti, evenimentul Revistei Biz, unul care creşte din ce în ce mai mult la fiecare ediţie, mai ales în termeni de subiecte şi prezentări, iar aceasta recentă ediţie, prima din Capitală, a fost, după parerea mea, cea mai bună de până acum!

De obicei, la fiecare astfel de eveniment, doar o parte din prezentări sunt foarte bune dar, de data asta, îmi e greu să fac o selecţie, pentru că fiecare dintre vorbitori nu doar că a venit cu abordări foarte ok, dar au crescut şi calităţile de speakeri!Au fost, totuşi, două care mi-au plăcut în mod deosebit, nu spun care, vă prindeţi voi din text, dacă e. Nu e musai, oricum, toţi au fost buni!

Mi-a plăcut Bogdana, incisivă ca de obicei, cu o prezentare în care a vorbit despre conţinutul de pe reţelele sociale, în special pe FB, şi a atras atenţia că Social Media nu e şi nici nu trebuie să devină un alt canal tip televiziune. Senzaţional, VEZI AICI prezentarea ei! Iar dacă lucrezi sau vrei sa lucrezi în domeniul ăsta, musai citeşte. Şi gândeşte! Vidra care se roagă la Dumnezeu pentru mâncare pândeşte la fiecare colţ! Şi e periculoasă!

Victor Kapra, riguros ca de obicei, a vorbit mai aplicat pe PR, cu un exemplu concret de comunicat de presă pe care-l primise pe bune, dar care era sinistru conceput şi pe baza căruia a prezentat câteva Aşa NU-uri şi Aşa DA-uri. Concluzia? Treceţi de la monolog la conversaţie!

Dragoş Stanca a continuat ideea Bogdanei cu o prezentare intitulată “Comunicaţi, nu faceţi doar publicitate!”: online nu înseamnă „altă media??? ci „un nou mediu???. Publicitatea online va muri, treptat, şi va fi înlocuită de comunicare eficientă de brand. Brand nu înseamnă doar produs, înseamnă stare, persoană, univers de valori. Copiii digitali nu seamănă cu noi, cei trecuţi de 25 de ani. Dacă nu comunicaţi în limba lor, n-o să le vindeţi. Nimic. #truestory, din nou, pentru cine are urechi de auzit!

(apropo, nu pricep de ce unii încă folosesc new media când se referă la online. Oameni buni! Nu mai e new de ceva vreme, deja!)

A urmat Marko Njavro, Director Marketing Bergenbier SA, despre provocările marketingului digital. Pe scurt: try, learn, move forward! GG! Alex Negrea a vorbit, aşa cum ne aşteptam, despre facebook, dar aducând în discuţie ideea de concept editorial pe pagina de brand. Ce e de reţinut? Creştere naturală şi conţinut premium.

A fost apoi rândul lui Mugur Pătraşcu (La mulţi ani!, că e ziua lui azi!) pe care nu cred că l-am mai auzit la prezentări dar pe care aş vrea ca organizatorii de astfel de evenimente să-l ia în calcul, fiindcă mi-a plăcut mult şi ce-a zis şi cum a zis şi de aia redau aici toate notiţele pe care mi le-am luat în timpul prezentării lui:

Mugur Pătraşcu, şeful de la iLeo: We Come A Long Way

2006 – experimente
2007 – ar trebui să ia bloggerii bani?
2008 – primele campanii importante, primii lideri
2009 – liste, campanii mari, monitorizare
2010 – democratizarea SM, atât din perspectiva celor care au adoptat acest canal cât şi din perspectiva clienţilor
2011 – anul facebook şi au apărut alte două agenţii digital
2012 – facebook rămâne, bloggerii încep să aibă iniţiative proprii, the M-lister.

Profesionalizarea Social Media: pareneriat între bloggeri şi branduri. Cum e azi?
Hit & Run (coooooreeect!) – ai scris, ai terminat, next! Şi nu e ok!
Toată lumea face de toate (face, scrie…)
Totul se face în acelaşi fel …
De către aceleaşi persoane…
Care au cam uitat cine sunt cu adevărat.

Ce trebuie?
Să înţelegem comunicarea de brand, clienţii, acţionarii etc, asumarea responsabilităţilor, angajament faţă de brand şi campanie, nu toată lumea trebuie să scrie despre orice.

Profesionistul SM Partner: îi place, identfică şi lucrează cu/pentru 2-3 branduri, full time. Lucrează împreună cu agenţia, planul de branding al clientului, definesc strategia SM împreună, e parte din procesul de comunicare, primeşte „performance bonus???, înţelege bine brandul…

This is a soul business (abia aici aş fi întrebat dacă pentru agenţii sau pentru bloggeri, dar a sunat de recreaţie!)

Partea a doua a debutat cu Vlad Petreanu şi cu al său speech care a făcut furori. Totuşi, am impresia că Vlad a fost poate o idee prea subtil, paralela pişcotar Michelangelo/Van Gogh nefiind doar ca să se simtă unii şi alţii (mai) bine cu ei înşişi!!! Apoi a spus câteva lucuri despre conţinut, după cum urmează: 1. Nu există o formulă simplă de a scrie poveşti: trebuie să citeşti un mormănoi de cărţi vreme de vreo 30 de ani şi după aia, da, poate e mai simplu. 2. Lăsaţi producătorul de conţinut să decidă asupra poveştii pe care o livrează pentru brandul vostru.

Răzvan Baciu a vorbit despre ROI din conţinut video şi cineva a făcut un video cu asta, aşa că poftiţi de vedeţi şi singurei, iar Cristi Manafu a vorbit despre Pinterest, o chestie cu care, din lipsă acută de timp, n-am ajuns să mă împrietenesc. Încă! Tot Cristi a lansat o nouă modă, respectiv poze cu bebeluşi a la Anne Geddes în prezentări. Vechea modă era lansată de Costin şi era cu pisici! Awwww!

A urmat Georgiana Gheorghe de la Danone, momentul sponsorului! :) Georgiana povesteşte despre faptul că Danone a susţinut iniţiativele Social Media Summit încă de acum un an, dar şi proiecte ale bloggerilor, cum a fost Transalpina.
Trei campanii de promovare a brandurilor în blogosferă: Tu alegi, BlogJuan (de la care vedem şi un studiu de caz) şi Obiceiuri sănătoase – se ştieeeeee! :)) Şi calendarul cu Super Fete, care a fost o combinaţie!
Offline: Women on Web şi vizita la fabrica Danone.

Gabriela Lungu, Managing Partner The Practice, The elephant in the (board)room: clienţii ştiu avantajele Social Media! Nouă, însă, ne-a luat ani buni să convingem clienţii să intre în SM, cu unii încă n-am reuşit, pentru că le e frică de acest mediu, iar asta se întâmplă deoarece sunt conştienţi că nu sunt perfecţi şi le e teamă că în social media ar fi mai aspru taxaţi pentru orice greşeală, cât de mică.
Canale proprii, SM Team, Tracking, Plan de reacţie – gândiţi-vă să bifaţi lucrurile astea când intraţi în SM, şi când zic „bifat??? mă refer (şi) la asumare! Bonus advice de la Gabi: criza în SM e când ajunge în mainstream!

După asta a vorbit Marius Tudosiei de la Băcănia Veche care a transformat pasiunea pentru gătit şi preocuparea de hrană sănătoasă într-un business, unul a cărui dezvoltare s-a făcut şi cu ajutorul prietenilor de pe facebook, unii de a căror părere Marius a ţinut cont chiar şi când a luat decizii de business. Winner! Şi ne-a adus şi cornuleţe… la care am fi ajuns cu mult mai repede dacă domnul Refresh nu s-ar fi pus în calea noastră cu prezentarea studiului BR 2011, da, chiar ăla care vorbeşte despre cei 450.000 de euro cheltuiţi cu bloggerii autohtoni anul trecut, cifră despre care, apropo, eu cred că e mai mică decât în realitate. Mai multe despre studiu aici şi, dacă aveţi chef să vă spuneţi cuvântul, cred că încă se poate, aici!

După asta a fost pauza de masă şi am părăsit clădirea, iar la întoarcere am mai stat un pic la nişte poveşti cu câteva persoane, aşa că n-am prins începutul, însă tot am reţinut că facebook o sa introducă, în loc de sau pe lângă like: vreau, am folosit, am cumpărat. Apropo, foarte mişto prezentarea Adinei Vlad de la Unlock, o găsiţi aici – este una dintre acelea în care se dau xemple Aşa NU cu nume!

Până la urmă am făcut o trecere în revistă a vorbitorilor, chiar dacă nu asta intenţionam. Cumva, ceea ce s-a spus la SMS Bucureşti m-a făcut să scriu textul cu Blogging in the wind. Dincolo de concluzii, însă, voiam neapărat să fie scris aici, negru pe alb şi printre rânduri, Bravo, Marta & Co, reconfirm admiraţia şi respectul pentru toată munca pe care o faceţi cu, în şi pentru Social Media de la noi. Şi nu numai! Chapeau bas!

Când nu poartă perucă afro, Vlad Petreanu (blog/ FB/ twitter) pare un tip serios, are, vorba aia, chiar  şi ghiocei pe la tâmple. Vlad e mucalit chiar dacă la serviciu poartă cravată şi mină serioasă ca orice ştirist respectabil, iar scriitura lui e unanim recunoscută ca fiind printre cele mai bune din online-ul autohton, iar asta am auzit-o de la oameni din online, ceea ce, zău, nu e puţin lucru. Nici unanimitatea, nici recunoaşterea!

(Petreanu, ştii ce-am vorbit de berea aia? Make it double!)

Aşa stând lucrurile, Vlad părea cumva o alegere firească pentru proiectul Nokia cu Şcoala de blogging, unul în care, alături de Victor Kapra, a acceptat să se implice, motiv pentru care l-am întrebat câteva lucruri despre tineretul din ziua de azi şi despre anii lui de liceu.

Credit: Foto Union. Mai multe foto cu Vlad aici

Cum percepi tu “tineretul din ziua de azi”?

De ce crezi c-ar trebui să-şi facă blog?

Tu ţi-ai fi făcut blog când erai elev de liceu?

Cu siguranta, si sigur as fi intrat si in bucluc cu el, ca as fi publicat extrem de agresiv si nu m-ar fi iertat nimeni. Asta cred ca trebuie sa le fie foarte clar elevilor care-si deschid blog acum, asta le spun si eu si insist – sa aiba mare grija ce scriu si cum scriu, sa se puna in locul subiectului lor de fiecare data, pentru ca-s minori si la scoala si in puterea unor profesori care, prea adesea, n-au nici umor, nici deschidere, nici mare cultura si nici cine stie ce rabdare, asa ca risca belele mari, care le pot schimba ireversibil viata.

Mulţumesc, Vlad, pentru răspunsuri!

Pe vremea mea, în liceu, la vârsta la care te formezi şi cea la care (ar trebui să) înveţi o mulţime, şi nu mă refer doar la programa şcolară ci la viaţă, în general, nu şi-a bătut nimeni capul să ne înveţe lucruri care ne-ar fi putut folosi cu adevărat în viaţă: la orele de dirigenţie, de exemplu, făceam tot chimie…

Sigur, lucrurile s-au mai schimbat între timp, dar încă nu pot scăpa de impresia că şcoala românească e lipsită de componenta ei vocaţională şi că nu-şi bate capul cu faptul că elevii sunt şcoliţi, dar nu şi învăţaţi.

Tocmai de asta mi se pare super ideea celor de la Nokia şi DC Communication, şi anume aceea de a face o Şcoală de blogging, e un lucru bun învăţat cu care rămâi. Deocamdată, un proiect pilot. Dacă rezultatele vor fi bune, însă, va continua. Pentru mai multe detalii şi pentru că mi s-a părut foarte mişto ideea, am trimis câteva întrebări la care mi-a răspuns Monica Stanciu, Marketing Activation Manager, Nokia Romania. 

Ce este, cum este si de ce este “Scoala de blogging????
Scoala de blogging Nokia pentru tineri este un proiect dedicat liceenilor, pentru a le oferi un cadru sistematic de a invata despre blogging, despre cum poti scrie bine, atractiv, indraznet, relevant – in spatiul online. Daca vrei, este o completare a educatiei primite la orele de limba romana, de aceasta data cu o atentie speciala pentru mediul online.

Care este geneza acestui proiect si ce sperati sa obtineti?
Totul incepe de la celebrul “Connecting people???. Nokia ajuta oamenii sa sa fie in contact permanent cu lucrurile relevante si cu oamenii dragi. Proiectul nostru face exact acelasi lucru pentru o categorie de varsta care, altfel, trebuie sa “fure meserie???, pentru ca nu are inca o matrice asezata de predare despre online. Ne-am gandit sa oferim un cadru sistematizat in care tinerii sa primeasca informatia necesara pentru a putea comunica online cu nerv, creativ, inspirat si civilizat, de la bloggeri cu experienta.

Cati copii sunt in acest proiect si cum (pe ce criterii) au fost selectati?
Procesul de selectie  a avut o prima etapa de “chemare???. Celor care au raspuns, li s-a cerut sa compuna un mesaj de tip “postare??? in care sa spuna de ce doresc sa urmeze acest curs, ce asteptari au etc. De aceasta etapa au trecut 21 de elevi.

Cum de s-a ales Gheorghe Lazar ca liceu in care sa fie implementat si care au fost reactiile profesorilor de limba si literatura romana?
Este un liceu cu traditie, se afla in Top 5 licee bucurestene si am identificat in conducere un profesor de limba si literatura romana. Era important pentru proiect sa primim sprijin pentru a orienta cursul catre continutul comunicarii, ca o completare a disciplinei clasice, mai degraba, decat spre latura tehnica. Am prezentat proiectul si am primit sustinere instantanee.

Cum au fost alesi “dascalii????
Ne-am gandit la persoane experimentate in interactiunea specifica unui atelier de pregatire, cu experienta in activitatea de blogging, cu background si in sfera jurnalismului- pentru a putea fundamenta informatiile despre selectarea subiectelor si din acest unghi. Si Victor si Vlad corespund profilului si, in plus, au zone de excelenta care se completeaza.
De asemenea, au acceptat sa se implice in proiect si alti bloggeri experimentati*, care vor face la randu-le prezentari, in linie cu tematica si vor raspunde la intrebari, astfel incat experienta cursantilor sa fie cat mai diversa.

Cateva detalii despre lucrurile pe care urmeaza sa le invete copiii si cum decurge o “ora???? se face prezenta? Se dau note? :)
Sunt pregatite 8 module care acopera pasii de realizare a unui blog, de la alegerea temei si domeniului,  informatii despre interactiunea online, despre stil si scriere pana la elemente de grafica si viziual, strategie editoriala si ritm.
Modulele se desfasoara sambata, timp de aproximativ 3 ore. Da, se va face o prezenta – desi nu este obligatorie. Implicarea serioasa va fi unul dintre criteriile de acordare a premiului pentru cel mai bun cursant- un smartphone Nokia N9.
Cei doi coordonatori au elaborat, pe baza unei colaborari intre toti cei implicati, o structura de curs dedicata. Tinerii cursanti isi vor deschide sau ajusta blogurile in direct, cu asistenta si sprijin. La finele sesiunilor, bloggerii contributori, invitati ai celor doi traineri, propun un punct de vedere in linie cu la tema zilei si raspund la intrebari.

Daca proiectul va atinge obiectivele pe care vi le propuneti, este posibil sa-l extindeti la un alt nivel?
Da, exista intentia extinderii acestei experiente la mai multe licee din Bucuresti sau din tara. Partea de proiect pilot ne va ajutam sa aducem structura cursului cat mai aproape de interesul tinerilor si sa il perfectionam. Ulterior, cu toate lectiile invatate, intentia este sa il multiplicam.

Care sunt valorile brandului Nokia pe care v’ar placea sa si le insuseasca generatia elevilor de liceu?
Proiectul exprima deja valorile Nokia: implicare directa, reusita impreuna, pasiune pentru inovatie si abordare umana. Selectia s-a facut dintre tinerii care au optat sa invete ceva nou, sa se implice. Intregul proiect este un demers de colaborare intre companie, trainer, agentie, liceu. Raspunde ideii de a oferi ceva nou in educatia tinerilor si asigura un mediu deschis, incurajator.  Daca numai una dintre aceste idei se adauga informatiei din curs, este un bun castigat.

In fine, care este cea mai descarcata aplicatie Nokia (sau joc) pe aceasta grupa de varsta, 14-18?
In mare, cele mai cautate aplicatii specifice sunt din categoriile “Utilities??? si “Entertainment???: Talking Cat, Talking Hamster, YouTube downloader, eBuddy messenger.

* Cristina Bazavan, Bobby Voicu, Cristian Manafu, Cristi Lupsa, Alex Negrea, Dan Dragomir.

Maine, pe blog, cateva vorbe despre acest proiect de la cei doi “diriginţi”, Victor şi Vlad.

Ieri, într-o frumoasă zi de sâmbătă, în frumosul oraş au avut loc două evenimente despre creativitatea în scris (printre altele), ceea ce mi se pare chiar foarte foarte fain şi nimerit!

Primul, “The Power of Story Telling”, a fost organizat de DoR (revista, da) în aula universităţii Româno-Americane şi a adus, ca speakeri, patru jurnalişti şi povestitori dintre care doi au fost răsplătiţi cu Pulitzer: Jacqui Banaszynski şi Alex Tizon. Ceilalţi doi sunt Pat Walters şi Laurie Hertzel, de asemenea multi premiaţi.

Din păcate pentru mine, nu am putut fi în sală decât la prezentările lui Pat şi Laurie, fiindcă a trebuit să fug la o altă conferinţă al cărei subiect reprezintă o pasiune aproape viscerală de-a mea, şi anume parfumurile. Chiar şi aşa, însă, sunt în stare să preţuiesc un eveniment fain atunci când mă întâlnesc cu el iar broşura pe care am primit-o ca participant conţine o serie de ponturi de la cei patru şi am să revin asupra subiectului creativitate în scris şi stiluri de abordare creativă a unei idei. Evenimentul promite să “recidiveze”, fiind, aşa cum spun organizatorii, prima conferinţă anuală de jurnalism narativ de la Bucureşti, ceea ce e foarte bine, fiindcă la anul o să-mi organizez agenda mai riguros şi nu mă mai mişc de acolo :)

Al doilea eveniment din zona de scriere creativă organizat ieri a fost o iniţiativă (demnă de laudă) semnată Blogoree şi l-a avut ca invitat pe Vlad Petreanu. Petreanu scrie nişte texte de stă domnul Sony în coadă, genul ăla de texte despre ai vrea să poţi spune că erai şi tu capabil să le concepi, da’ nu poţi, fiindcă nu erai! Subiectele abordate la acest workshop au fost următoarele:

1. Cum depăşeşti writer’s block?
2. Cum îl faci pe cititor să rămână pe pagină?
3. Cum găseşti unghiuri diferite de a vedea ceva pentru a scrie diferit?
4. Cum foloseşti fotografiile pentru a îmbunătăţi conţinutul?
5. Ce au în comun jurnalismul şi bloggingul?

Nu am participat la workshop, dar am urmărit cu atenţie şi un dram de invidie tweeturile de pe hashtag şi am citit amuzată textele rezultate dintr-un exerciţiu de creativitate propus de Vlad la: Alex, Bobby 1, Bobby 2, Miruna, Lunna, Elena, Toma, Răzvan, Carmen, Anne-Marie, Auraş. Unele sunt bune, altele chiar surprinzătoare, altele neterminate, dar vă recomand să le citiţi pe toate ca să vă convingeţi că se poate scrie despre orice dacă ai un unghi de abordare interesant.

Bravo, DoR! şi Bravo, Blogoree! pentru efortul de a impune creativitatea ca “must have” într-un peisaj media încă dominat de limbaj de lemn şi lipsă de conţinut!

foto

+ mulţumesc, Sorana! Ştii tu de ce :)

09.20 – începe Webstock 2011, Cristi Manafu face introducerea, prezintă partenerii şi echipa. Cercuri, NFC şi Image Recognition. Mişto ideea capturi.io de care spune Cristi – check it out!

9. 35 Cabral aşteaptă destul de mult un “Bună dimineaţa!” ca lumea, dar nu toate cafelele şi-au făcut efectul. Şi nici Cabral o prezentare. Asta nu-l opreşte să fie cursiv şi chiar amuzant pe scenă.Vorbeşte despre personalizarea publicului – “atunci când reuşeşti să defineşti foarte bine caracteristicile publicului, ai comunicare“, apropo şi de ce zicea Manafu despre Circles.

(n-o să mă ţină bateria de laptop tot evenimentul, of)

Cabral: “Eu am multe articole pe care acum le-aş scrie altfel în urma feedback-ului primit, pentru că-i ascult şi ţin cont de reacţiile celorlalţi”, “Ne-am obişnuit să ne certăm: Eşti prost, fraiere nu e constructiv”.

9.55 Urmează Andrei Oltei şi Dragos Chivu de la Vodafone. Andrei se ocupă de terminale la operatorul mobil şi ne povesteşte despre primul smart phone, IBM Simon, şi despre evoluţia terminalelor smart.

Unul din patru terminale vândute de VDF în 2011 este smart phone iar Nokia e încă nr 1 în termeni de market share în România la categoria asta. Ha!

Ce drăguţ! Vodafone lansează“Oare se poate?”, invitând utilizatorii să se gândească la cele mai trăznite aplicaţii pentru telefon mobil. Deja mă gândesc la câteva! Şunt şi premii în joc, şi pentru mobile şi pentru tablete, există şi premiile “Orice se poate!” şi există şi Marele Premiu de 10.000 de euro. Go, go, go!

Apropo, foaarte draguţ felul în care a înţeles Vodafone să fie alături de Webstock, cu toate chestiile personalizate. Mult plăcut!

10.20 – Christien Krogh

Opera a început în 1995 cu ideea “Internet 4 everyone”. Internet: a conecta oameni, a comunica, a fi social, e vorba despre provocări. Ne schimbă vieţile în mai bine (acces la info) şi ne face să râdem împreună.

Cu toate astea, doar o treime din populaţia lumii are acces la internet. În 1999, cei de la Opera şi-au propus să pună internet pe orice platformă sau device. Anunţă lansarea unei experienţe mai bune Opera pentru utilizatorii Vodafone via Opera mini care, apropo, se poate folosi pe vreo 3000 de modele de terminale mobile. Şi eu am Opera mini!

11.30 Începe sesiunea a doua, dedicată inspiraţiei. Pe scenă, Mr. Frolu de la DC şi Ivan Paţaichin, abonat la medalii în numele României.

Ivan Paţaichin

“Povestea mea este simplă: sunt născut într-un sat uitat de lume, Mila 23 din mijlocul Deltei. Nu aveam altă scăpare, după opt clase, decât să devin pescar, dar chestia asta m-a frămâtat încă din anii copilăriei, fiindcă aş fi vrut să fac (şi) altceva. Vedeam avioane zburând deasupra Deltei şi mi-am dorit mult să devin aviator. Apoi am avut un profesor special şi mi-am dorit să ajung profesor de fizică.

Când am descoperit că trei consăteni de-ai mei au devenit campioni mondiali în Germania, mi-a trecut prin cap că aş putea să fac şi eu asta. Că ştiam să înot, că ştiam să vâslesc, aşa că m-am înscris şi eu la un club. Contactul meu cu canoea n-a fost aşa de fericit, fiindcă nu era o barcă ci o coajă de nuncă în care nu  prea reuşeam să stau. La început mă răsturnam de 7-8 ori pe zi în apa rece din Snagov (era martie) şi eram descurajat. Am învăţat şi am prorsat apoi şi am rămas în continuare la club, participând la primul Campionat naţional de juniori unde, deşi la club eram cel mai bun, am fost descalificat. Nici la prima participare la o olimpiadă nu m-am descurcat prea bine, locul 7, deci nu prea am început cu dreptul. Dar toate astea m-au ambiţionat. La Munchen mi s-a rupt pagaia când am concurat la simplu, era să ratez recalificările, dar am câştigat cursa până la urmă!”

N-am mai scris toate poveştile pe care ni le-a spus, dar sunt minunate, şi la fel este şi povestitorul!

(Zdeto tocmai a făcut un screen shoot. La propriu!)

Sala l-a aplaudat în picioare pe domnul Paţaichin şi nu-mi imaginez cine din online ar fi putut să vină şi ce să ne spună ca să se aleagă cu standing ovations!

12.15 – începe Cristina Bazavan care vorbeşte despre două din campaniile în care a fost implicată: Master Card şi Anonimul pentru Vodafone.

Bloggerii sunt precum cămilele din fotografia de pe fundal: umbra (influenţa) lor e mai mare decât bloggerul însuşi.

La Vlad Petreanu şi la Mădălina Uceanu mi s-a cam terminat bateria, aşa că o să trebuiască să revin.

Later edit: Vlad a vorbit foarte inspirat şi cu mult umor (amar, pe alocuri) despre moartea presei şi cum Internetul are şanse să devină un canal mai important decât televiziunea. N-a dat sfaturi despre content, despre bani şi altele asemenea (deşi ar putea!), a vorbit despre un bine mai mare şi mai comun. Chapeau bas, Petreanu!

Mădălina a vorbit despre Social Media Work Survey – detalii aici.

Continuăm acum cu partea a doua a evenimentului. Eu sunt la sesiunea Pro Blogging.

Bobby Voicu – înainte să deveniţi pro bloggeri, trebuie să vă faceţi un blog (în sensul că trei, cinci, zece postări nu înseamnă că ai un blog) şi trebuie să aveţi răbdare. Cu cât eşti mai vechi în blogging, cu atât şansele şi oportunităţile cresc. Aveţi răbdare, construiţi înainte să aveţi pretenţii. Apropo, tre’ să scriu ceva şi despre Blogoree!

Dan Dragomir – Conţinutul diferenţiază. Scrie despre măsuţa de cafea dacă ai văzut 20 şi faci o clasificare. Dar cum ţi-ai luat tu o măsuţă de cafea nu e neapărat interesant! (eu am scris despre un pantofaaar!)

Cristi Drombach aka Piticu (aka Pisicu :D) spune despre sine că nu e jurnalist, e blogger, şi cam aşa, ca el, adică, ar trebui să arate/fie un blogger: cu ghiozdan în spate, cu camera foto de gât, pasionat de scris. Blogul se promovează via reţele sociale, via socializare offline, concursuri şi discuţii.

Zoso aka Vali Petcu – “No bullshit policy”. Unelte: google reader, windows live writer, smartphone, camera foto, fotostock, internet mobil, surse. Greşelile începătorilor şi greşelile avansaţilor sunt şi ele trecute în revistă. Foarte bună şi la obiect prezentarea lui.

Ştefan Stroe vorbeşte despre brandul de blogger şi despre diferite tipuri de bloguri: anonime (jurnale, defulări, atacuri), comerciale (generaliste, money makers), non-comerciale (nişe, tip-CV, sociale).

Ştefan zice că i-ar plăcea să vadă rezultatele unui studiu ref brandingul, imaginea bloggerilor de la noi şi percepţia publicului despre ei (nu despre bloggeri în general ci cu nume/domenii). Sincer, şi mie mi-ar plăcea! :)

Urmează Andrei Roşca de la Spada: Cum lucrăm cu brandurile. Printre altele: Nu înjuraţi branduri pe blog dacă vreţi să mai intraţi în campanii, nu faceţi copy-paste din mailurile de brief dacă vreţi să fiţi plătiţi pentru blogging, nu e ok să fie depăşite dead-line-urile de publicare la un post plătit. Dar e ok să se semneze contractele repede! :)

Costin Cocioabă aka ecostin – de ce vedem aceleasi bloguri în campanii? Pentru că cei care scriu acele bloguri au înţeles că trebuie să pună accent mai mult pe conţinut şi nu pe trafic.

Cum poţi căştiga bani din blogging? Endorsment (display, editorial, proiecte speciale) sau volum (AdSense, marketing afiliat), prima variantă e aparent de 15-20 de ori mai valoroasă din punctul ăsta de vedere.

Concluzii Costin: Focus pe conţinut nu pe trafic, urmăriţi unde sunt banii şi nu vă bazaţi doar pe agenţii ci încercaţi şi propriile proiecte.

Alex Cristache, despre designul unui blog. News flash: culoarea ta preferată nu te interesează decât pe tine, la blog se ţine cont de alte lucruri când e vorba de design. Nu sunt happy cu propria temă de blog, dar tot nu am înţeles exact care e ROI în povestea asta (via agenţie, mai ales) dacă ceea ce contează cu adevărat (şi eu cred asta!) e conţinutul.

Dragoş Şchiopu aka haotik prezintă sampler.ro un site noua lansat prin intermediul căruia îţi poţi crea propiul profil în Social Media.

Şi gata, urmează gala, felicitările, berea şi dansul :)

M-am căptuşit cu o leapşă de la Chinezu, da’ una faină, cu cărţi de dat mai departe, în ideea de a promova Întrunirea Oamenilor de Carte 2011. Printre altele, aici o să se discute şi despre cărţile electronice, dar şi despre soarta librăriilor şi bibliotecilor ori despre traducători şi ce anume caută editurile străine.

Eu, una, încă nu sunt gata să mă despart de cărţile tipărite şi mărturisesc sincer că, dacă aş putea să dau o spargere într-un magazin, oricare, fără să fiu prinsă, ăsta n-ar fi H&M-ul (sau variante) ci Cărtureştii – am mai zis asta. Poate şi pentru că atunci când merg acolo sunt incapabilă să fac o singură achiziţie, doar una, deşi preţurile la cărţi nu sunt taman ieftine. De fapt, poate ar trebui o discuţie şi despre asta: preţurile la cărţi descurajează lectura în rândul tinerilor. Sigur există colecţiile scoase la înaintare de ziare… dar asta e o discuţie separată.

Acum, însă, trebuie să aleg un volum din biblioteca personală şi să-l dăruiesc mai departe. Mi-a luat ceva timp să mă decid, fiindcă îmi aleg cu grijă cărţile şi pe unele îmi place să le recitesc. Ani la rând am cumpărat fiecare exemplar din Ai toată viaţa înainte de Romain Gary, şi le-am dăruit celor apropiaţi, fiincă mie mi se pare una dintre cele mai frumoase, optimiste, pline de umor şi candoare cărţi, şi am simţit nevoia să împart şi altora lucrurile astea. Dar nu mai am decat una, ultima, de care nu mă voi despărţi, no way!

Aşa că am ales al’ceva. Se numeşte Noile mitologii şi este o colecţie de texte amuzante pe diverse teme de actualitate, de la Google la instalatorul polonez, de la Geanta XXL la Pasiunea pentru sondaje. Cartea a apărut la Editura Art în colecţia Dulapul Îndrăgostit – pe care o recomand cu drag oricui are simţul umorului – şi se duce la Vlad Petreanu, pentru că La mulţi ani! şi pentru că ştiu că-i vor plăcea textele.

Leapşa se duce şi ea la Miruna, Oana, Crivăţ şi Alex, fiindcă sunt curioasă ce cărţi de dat mai departe ar alege!  :)