September 3

Cum ajungi la Festivalul Enescu doar cu o bancnotă de 5 lei

Ca om preocupat de evenimentele culturale, de organizarea, comunicarea și sponsorizarea lor, sunt atentă mereu la ce parteneriate au marile festivaluri de la noi: în ce constau, cât și cum se implică partenerii, ce comunică și, mai ales, ce experiențe în plus aduc pentru public.
Ca o paranteză, nu mai cred de multă vreme în sigla, oricât de mare, așezată pe un banner și un link în comunicatul de presă. Sigur, voi puteți în continuare să vindeți sau să cumpărați și asta, nu e bai!
Continue reading


August 1

E oficial: Vodafone și UPC își unesc forțele!

După ce, acum două săptămâni, Uniunea Europeană dădea undă verde tranzacției de 18,4 miliarde de euro între Vodafone Group și Liberty Global, prin care Vodafone Group preia activitățile companiei din Germania, Cehia, Ungaria și România, astăzi compania a anunțat oficial finalizarea procesului de achiziție.
Continue reading


June 30

Micro-Folie vă așteaptă la Sibiu!

Ediția 2019 de FITS lasă în urmă nu doar amintiri de retrăit ci și un loc de (re)vizitat la Sibiu: Micro-Folie, o expoziție interactivă ce rămâne orașului, în care oricine, mare sau mic, poate vizita, printr-un parteneriat foarte iscusit, muzee celebre din lume, dar și alte lăcașe de cultură, cu ajutorul Samsung și dARe by Samsung.
Continue reading


June 5

TIFF 2019: Pauza

Ca de obicei, la TIFF e un mix delicios de filme și evenimente și oameni, miros de tei și varză a la Cluj, povești, ploaie și ”Dă-o naibii de ploaie, ia-ți o pelerină, hai să ne distrăm și aia e!”. I love it!
Voiam azi să povestesc despre excelentul documentar făcut de Diana Gavra despre fenomenul corupției în România, dar mă uit afară, e soare, încă, și mai bine scriu despre înstrăinare. Prin comparație, ce-am văzut în Pauza – film de competiție, pare întrucâtva mai vesel decât reportarea noastră la corupție. Chiar dacă nu e. Însă măcar acolo situația pare să aibă sorți de izbândă și, prin urmare, motive de optimism.
Continue reading

February 15

Noi toți chiar facem un spital!

M-am bucurat și eu azi, ca toată lumea din bula mea, de donația OMV Petrom – în caz că n-ați aflat, au donat 10 (zece!) milioane de euro pentru construcția spitalului de oncopediatrie, proiect al celor de la Dăruiește Viața cu care v-am mai făcut și eu capul calendar în oarece rânduri.

Dincolo de generozitatea companiei, însă, aș vrea să vă amintiți să vă aplaudați și pe voi, cei mulți care faceți donații recurente pentru programe și proiecte minunate, pentru jurnalism onest și responsabil, pentru ca niște oameni – cauze aparent pierdute de sistemul nostru sanitar – să regăsească speranța și să se trateze în afara României.
Continue reading

August 28

Fata lui tata

Când s-a îmbolnăvit tata, nu știam că e începutul sfârșitului și încă ne închipuiam că e doar un AVC minor, pentru că așa spusese neuroloaga de la Elias, și avea să-și (mai) revină. Deși, după mâna dreaptă cu care nu mai putea apuca nici o cană plină, piciorul drept ceda și el, odată cu echilibrul. Dintr-un munte de energie și vitalitate, my hero fusese redus la o persoană care abia pășea cu ajutorul unui baston. Totul, într-o săptămână.
Continue reading

May 26

TIFF 2018: De ce să vezi Tokyo Vampire Hotel

Voi nu știu, dar eu cred în vampiri. Bine, nu în stilul doamna Maia care o perturbă sangvin pe Oana Pellea, ca în promo-ul TIFF de anul ăsta, o triplă referință, ci în ăia care pur și simplu îți sug timpul sau energia. Știți ce zic? Sunt oameni care te consumă cu problemele lor, care au numai drame și doar despre asta vorbesc. Sunt obositori până la epuizare și, din păcate, soarele, usturoiul sau țepușele din lemn nu funcționează împotriva lor. Nu că aș fi încercat altceva decât să-i evit.
Dar Tokyo Vampire Hotel e un film cu vampiri pe bune și mie mi se pare că e de văzut la TIFF, mintenaș zic și de ce.
Continue reading

May 14

Număr zilele

Am jurnal de la șapte ani, am blog de aproape 12 și n-am făcut niciodată o pauză atât de lungă de scris altceva decat chestii care țin de munca mea și statusuri pe FB. M-am uitat când a fost ”cea mai recentă” postare, era din 21 martie. Are sens. Peste două zile avea să cadă, ca o bombă, vestea care mi-a schimbat viața: tata nu avea un AVC minor, așa cum fusese diagnosticul inițial, ci o tumoră cerebrală. Peste alte cinci săptămâni, îl pierdeam…

Da, număr zilele, săptămânile. Le socotesc, matematic, ca un fost dependent. Nu ca să le pun în urmă, sunt sigură că trecerea timpului o să rezolve asta cumva, ci ca să am un reper din aceasta nouă realitate.
Au fost două luni în care simt că mi-am amanetat sufletul și emoțiile ca să pot fi exclusiv rațională și eficientă, să mă gândesc la tot, să caut orice și oricâte soluții s-ar mai fi putut găsi, pas cu pas, zi de zi. Nu doar să funcționez, ci să fiu fără cusur, să mă gândesc și să prevăd orice mic detaliu, gând, dorință spusă ori nespusă, orice soluție la orice problemă ar fi putut să mai apară și să am infinit mai multă răbdare decât am.

Pentru mine, când vine vorba de scris, emoția, empatia, toate lucrurile astea sunt importante, iar acum, chiar dacă au trecut – deja! – două săptămâni, deși îmi dau voie să simt, încă nu le-am recuperat de pe unde le-am închis, așa că, de fapt, deși stiu că scrisul ar putea chiar să mă ajute, pentru că mereu mi-a plăcut să scriu, am tot deschis pagini de postare nouă și m-am oprit acolo și n-am scris nimic.

Așa că o să apăs ”publish” fără să recitesc, pentru de undeva trebuie să reîncep și cu scrisul.
Ar putea la fel de bine să fie postarea asta.

Poza e făcută ieri, la Cisnadioară, sus, în biserica fortificată. Era lumina asta frumoasă. Și liniște.

December 6

Bloganiversare cu daruri de la IKEA

E, deja, tradiție aniversarea blogului cu daruri pentru cititori. Sunt șapte ani de când am început să scriu printrerânduri (și încă patru pe alte platforme, înainte de asta, dar cine-i mai numără?), nu știu când au trecut, parcă mai ieri scriam prima postare. Din primul an am considerat că ziua blogului merită serbată cu cititorii, cu daruri pentru ei, ca mulțumire că (re)vin aici, și am continuat campania asta în fiecare an.
Continue reading