La finele săptămânii trecute am ajuns iar la Sibiu, parte cu treabă, parte cu plimbare. Sigur, pretextul era profesional, dar până la urmă s-a dovedit a fi o evadare de-acasă perfectă. Da, chiar într-un oraș în care am fost de zeci de ori până acum!

Zilele trecute am ajuns la Constanța, dar nu la mare ci la spital. Mai precis, la Județeanul constănțean unde a fost anunțată finalizarea renovării secției de terapie intensivă neonatală, un proiect care a durat aproape trei ani de la gând la desăvârșire și care a fost realizat prin munca și donațiile unei fundații – Vodafone – și a două asociații – Dăruiește Aripi și Inima Copiilor.

Ca om preocupat de evenimentele culturale, de organizarea, comunicarea și sponsorizarea lor, sunt atentă mereu la ce parteneriate au marile festivaluri de la noi: în ce constau, cât și cum se implică partenerii, ce comunică și, mai ales, ce experiențe în plus aduc pentru public.
Ca o paranteză, nu mai cred de multă vreme în sigla, oricât de mare, așezată pe un banner și un link în comunicatul de presă. Sigur, voi puteți în continuare să vindeți sau să cumpărați și asta, nu e bai!

The Kindness Diaries e o serie pe Netflix căreia i-am dat o șansă în acest weekend prelungit. Are 13 episoade de 25 de minute, l-am văzut cap-coadă într-o singură zi și am plâns cam ca la primele sezoane de Grey’s.

După ce, acum două săptămâni, Uniunea Europeană dădea undă verde tranzacției de 18,4 miliarde de euro între Vodafone Group și Liberty Global, prin care Vodafone Group preia activitățile companiei din Germania, Cehia, Ungaria și România, astăzi compania a anunțat oficial finalizarea procesului de achiziție.

Ediția 2019 de FITS lasă în urmă nu doar amintiri de retrăit ci și un loc de (re)vizitat la Sibiu: Micro-Folie, o expoziție interactivă ce rămâne orașului, în care oricine, mare sau mic, poate vizita, printr-un parteneriat foarte iscusit, muzee celebre din lume, dar și alte lăcașe de cultură, cu ajutorul Samsung și dARe by Samsung.

Ca de obicei, la TIFF e un mix delicios de filme și evenimente și oameni, miros de tei și varză a la Cluj, povești, ploaie și ???Dă-o naibii de ploaie, ia-ți o pelerină, hai să ne distrăm și aia e!???. I love it!
Voiam azi să povestesc despre excelentul documentar făcut de Diana Gavra despre fenomenul corupției în România, dar mă uit afară, e soare, încă, și mai bine scriu despre înstrăinare. Prin comparație, ce-am văzut în Pauza – film de competiție, pare întrucâtva mai vesel decât reportarea noastră la corupție. Chiar dacă nu e. Însă măcar acolo situația pare să aibă sorți de izbândă și, prin urmare, motive de optimism.

M-am bucurat și eu azi, ca toată lumea din bula mea, de donația OMV Petrom – în caz că n-ați aflat, au donat 10 (zece!) milioane de euro pentru construcția spitalului de oncopediatrie, proiect al celor de la Dăruiește Viața cu care v-am mai făcut și eu capul calendar în oarece rânduri.

Dincolo de generozitatea companiei, însă, aș vrea să vă amintiți să vă aplaudați și pe voi, cei mulți care faceți donații recurente pentru programe și proiecte minunate, pentru jurnalism onest și responsabil, pentru ca niște oameni – cauze aparent pierdute de sistemul nostru sanitar – să regăsească speranța și să se trateze în afara României.

Când s-a îmbolnăvit tata, nu știam că e începutul sfârșitului și încă ne închipuiam că e doar un AVC minor, pentru că așa spusese neuroloaga de la Elias, și avea să-și (mai) revină. Deși, după mâna dreaptă cu care nu mai putea apuca nici o cană plină, piciorul drept ceda și el, odată cu echilibrul. Dintr-un munte de energie și vitalitate, my hero fusese redus la o persoană care abia pășea cu ajutorul unui baston. Totul, într-o săptămână.

Voi nu știu, dar eu cred în vampiri. Bine, nu în stilul doamna Maia care o perturbă sangvin pe Oana Pellea, ca în promo-ul TIFF de anul ăsta, o triplă referință, ci în ăia care pur și simplu îți sug timpul sau energia. Știți ce zic? Sunt oameni care te consumă cu problemele lor, care au numai drame și doar despre asta vorbesc. Sunt obositori până la epuizare și, din păcate, soarele, usturoiul sau țepușele din lemn nu funcționează împotriva lor. Nu că aș fi încercat altceva decât să-i evit.
Dar Tokyo Vampire Hotel e un film cu vampiri pe bune și mie mi se pare că e de văzut la TIFF, mintenaș zic și de ce.