Sunt în tren, mă duc la Craiova, la Festivalul Shakespeare. A început ieri, durează până duminica viitoare, pe 26, și vă recomand călduros să dați o fugă, chiar și la final de săptămână, dacă altfel nu vă iese, pentru că sunt anunțate multe evenimente foarte mișto, și chiar pentru toate vârstele și gusturile (vedeți detalii pe site <- click aici)
O să tot povestesc și eu de-acolo zilele viitoare, abia aștept să ajung, dar textul ăsta e despre admirație. Și bucurii. Și good vibes.
În tren, lângă mine, în jurul meu, practic, e un grup de studenți la UNATC. Sunt veseli și mișto și plini de viață și au un vibe bun. Vorbeau despre școală, actorie, filme și spectacole văzute și, inevitabil, am intrat în vorbă cu ei. Una dintre fete a menționat Medeea, în care ”Andreea Grămoșteanu e minunată! O iubesc! Datorită ei am mers la actorie!”.
Mi s-a părut super exercițiu de admirație, așa că am povestit despre asta pe FB cu intenția declarată ca acest compliment să ajungă la destinatară, și a ajuns, ba chiar repede, iar Andreea (♥) a și comentat:
Dumnezeule mare! Nu e un compliment, e o onoare! Ma emoționează teribil. Transmite-le baftă din partea mea!
P.S.Sunt chiar la o filmare la studenți UNATC anul I…
I-am arătat postarea și comentariul admiratoarei și a fost atât de încântată încât a sărit de la locul ei să mă îmbrățișeze (da, m-a emoționat teribil!), așa că am decis să povestesc asta ca să vă îndemn (din nou) să le spuneți oamenilor pe care îi admirați fix asta, fix așa, că îi admirați, că munca sau talentul lor vă bucură și emoționează și v-au produs o stare bună. Cu unii s-ar putea să aveți șansa de a vă întâlni față în față, pe alții îi găsiți pe rețelele sociale sau pe propriile site-uri.
E atâta venin în jur, atâta invidie și frustrare, atâția oameni triști, înrăiți, care uită să se mai bucure. Dacă puteți să faceți cuiva o plăcere de genul ăsta, nu vă opriți, nu vă rușinați, nu vă cenzurați.
Lăsați admirația să circule printre noi și să facă lumină!
Leave a Comment