Habar n-am dacă e vreun trend cercetat sau măcar dacă am dreptate, dar eu cred în comunități și în importanța creșterii lor. Fie că vorbim de unele profesionale, fie că e vorba de cartiere sau orașe. Oameni care au în comun profesia și vor să crească împreună. Oameni care au în comun cartierul și vor să-l facă mai bun, mai frumos. Împreună, că da, ăsta e cuvântul-cheie.
La finele acestei săptămâni se întâmplară două evenimente organizate de comunitate în două cartiere din București: Mătăsari și Cotroceni. Dacă primul are deja 11 ediții la activ, al doilea – Bazar de Cotroceni – încă e în creștere, și o face foarte frumos.
Cotroceni e unul dintre cartierele mele preferate, pentru că-s case frumoase și tei, iasomie, caprifoi și pisici și îmi e destul de aproape de casă. Avea și Glendale, care a fost cinematograful meu preferat în oraș, dar s-a ocupat fostul primar de la S1 să nu mai fie, așa că nu mai e.
Mă plimb prin cartier din când în când, dacă am drum în zonă, mă plimb uneori și dacă n-am, mai ales în perioada teilor. E cu poezie.
Am fost acolo ieri, la Bazar de Cotroceni și am fost foarte plăcut impresionată să văd cât a crescut evenimentul, ca arie, dar și ca număr de vecini și musafiri implicați. M-am plimbat din poartă în poartă câteva ore și tot n-am acoperit întreaga hartă. Am revăzut prieteni de care-mi era dor, n-am apucat paella de la Bogdana, dar am vizitat noul Taste Learners, am băut rose, am făcut poze, am dat bună ziua la o grămadă de căței și pisici și copii mici. 
Mi se pare fantastică treaba asta, și chiar o spun cu entuziasm nedisimulat, dar și cu invidia omului care locuiește – de când se știe – la bloc. Am văzut yard sales (unii încă mai trebuie să lucrăm un pic la psihic ca să ne îndurăm să ne despărțim de hainele prea iubite la niște prețuri care chiar să fie de yard sale), obiecte minunate și variate din piele, sticlă, pietre, metal: bijuterii, decorațiuni, accesorii de tot felul, limonadă, înghețată, tiramisu, cornulețe, tarte și alte bunătăți home-made care-ți luau ochii. Eu am cumpărat un unicorn roz de la o fetiță care își vindea o parte din jucării – altă chestie mișto, să-ți înveți copiii cum e cu economia. Nu m-am tocmit! ?
Evenimentul a crescut și a atras și un sponsor mare – Vodafone – foarte bravo pentru investit și încă un mare Bravo! pentru felul în care au înțeles să se alăture, fără nimic ostentativ sau agresiv, ci foarte în spiritul locului, oamenilor și întâmplării.
Au făcut trei zone de concerte – pe un garaj, într-un spațiu mai amplu de depozitare (Blues Bazar) și în fața unui mic bloc de două etaje, toate cu sunet profi și o amplificare care să permită în continuare conversațiile, cu artști care mai de care, de la Valeria Stoian la Jurjak, de la Oigăn la Cătălin Milea și Ubuntu People (și asta nu e, nici pe departe, toată lista de artiști!).
Au mai făcut și un retro disco party unde m-am zbenguit, că era imposibil să nu, au adus înghețată de la Delicicleta, au organizat un poetry hunt, board cu mesaje pentru viitor și un photo-corner unde primeai poză făcută printată, pac!, pe loc. Plus mici cadouri și puf-uri pe care să te așezi nițeluș – ieri am comis aproape 15.000 de pași!!!
Ca om de comunicare nu pot să nu obsserv lucrurile astea și, ca om pur și simplu, nu pot să nu le aplaud. Mi-aș dori tot mai multe branduri care se implică așa în genul ăsta de evenimente, care înțeleg că sponsorizare în 2023 vine la pachet cu o implicare menită să aducă un plus de valoare și experiențe faine participanților. 
Pe final de zi, înainte să-mi chem un Bolt, că rămăsesem fără energie, dar și fără tutun, am mâncat cel mai fabulos chec, care nu era fix chec, ca avea o consistență cremoasă și multe nuci pe deasupra, și nici nu m-am prins că e făcut cu dovleac, iar eu urăsc dovleacul. Am reținut adresa și o să fac cumva să intru în posesia rețetei!!!
Ah, și încă ceva! Sâmbătă au fost niște răpăieli de vară. Pe prima am sărbătorit-o acasă, după care m-am pornit spre Cotroceni. A doua m-a prins acolo, dar lumea a continuat să se plimbe și să danseze. That’s the spirit!
Leave a Comment