October 15

Observator la Referendum. Tragicomedie în două acte. Ultimul act.

A doua zi nici măcar n-am mai încercat să-mi oblig alarma să facă exces de zel. M-am trezit cât să am vreme de cafea. Deschiderea a fost ok, chiar dacă, firește, nu toată lumea a ajuns la ora stabilită. Nu era nimic mișcat la nici un sigiliu. Toate pungile cu ștampile și buletine erau sigilate bine-mersi, totul a fost pus la locul său, procesele verbale scrise, în fine, cinci secții deschise regulamentar, la ora șapte plus sau minus câteva minute.
Apoi a reînceput așteptarea votanților.
Apropo, dacă n-ați apucat, e mai bine să începeți cu povestea primei zile a acestei experiențe.
Continue reading


October 15

Observator la Referendum. Tragicomedie în două acte. Primul act.

Urăsc din tot sufletul meu de fost școlar trezitul matinal, dar pentru dimineața aia mi-am pus alarma la cinci. Culmea, fix tot ca să merg la școală, ba chiar la aia în care mi-am petrecut primii opt ani de învățătură formală, însă de data asta ca observator la vot. Firește, m-am dat jos din pat pe la cinci jumate, oricum nu era încă lumină dar era frig, cafea și duș, în ordinea asta. În ghiozdan, o banană și sticla de apă, manualul de observator și acreditarea, format A6, c-o primisem scanată, pe mail, plastifiată. Dacă o purtam de gât mai lipsea un panou cu dimensiuni și-arătam ca un deținut pozat la secție. Continue reading


January 28

Ce mă bucur că am pierdut trenul!

Zilele trecute am fost în Elveția într-o scurtă deplasare. Nu atât de scurtă, însă, încât să nu beneficiez de confortul transportului lor ireproșabil. Vă scutesc de detalii despre cât de civilizat e totul, ca să nu le comparați cumva cu ce se întâmplă la noi – dăunează grav sănătății. Și poate nici eu n-aș fi evocat asta dacă azi dimineață nu trebuia să plec la Sibiu.
Continue reading


October 23

Julit, fript, opărit și hohotit de râs

Pe vremea când eram Ilinca Dima (nu întrebați, e o poveste lungă, și deja e noapte), adică pe la începuturile mele de blogger (unșpe ani, copii! când au trecut?!?!), povesteam diverse întâmplări din viața mea, un fel de aventurile mele povestite chiar de mine. De obicei, în cheie comică, că așa-s eu, fac mișto, și în primul rând de mine.
N-am prea mai scris așa după aia, nu musai pentru că mi-am propus să scriu altfel, ci pentru că așa m-a dus inspirația și, dincolo de altceva, e important pentru mine să rămân autentică (și) pe blog. Dar în seara asta facem o excepție. Ca să nu râd singură. De mine, desigur. Deci cum a fost ziua mea de azi.
Continue reading


January 4

Discursul

Imediat după învestire, în fata Guvernului. Opresc dubele microbuzele cu noul Guvern (desigur!). Primul care penetrează ușile duble ale Palatului Victoria e un bărbat cu mustață. Strigă scurt, peste umăr, dar fără să privească în urmă: După mine!
Intră în sala de ședinte, se trântește pe scaunul din capul mesei.
– Sorinele, puștiu’, adă tu niște zaibăr d-ăla bunu’, să ciocnim.
Continue reading


August 18

Directoarea de creație

E o serie de interviuri/destăinuiri în IQads în perioada asta despre femei ca directori de creație în agențiile de publicitate. Problema, de altfel, nu e doar la noi, și nu doar în domeniul ăsta. Gender gap, știți voi.

Ieri am citit părerea Gabrielei Lungu, una conform căreia femeile ar merita (dar nu cu orice preț și nici așa, doar pentru că sunt femei) măcar șansa de a demonstra că pot face performanță ca directori de creație. Azi am citit opinia* lui Bogdan Naumovici, despre care sper, în continuare și în ciuda evidențelor, că are o și componentă apreciabilă de trolling, altfel nu-mi explic, zău, de ce ar zice că bărbații au mai multă empatie într-un text aproape haios, dar lipsit de empatie.
Continue reading


February 24

I dislike the new Like!

They did it! De azi, Facebook a introdus noile modalități de apreciere a unei postări în rețeaua socială, așa cum a promis Mark de ceva vreme. Și dacă, apropo de găselnițe facebookiene, aia în care poți semnala că ești safe într-o zonă în care tocmai a avut loc un atentat sau vreun prăpăd natural mi s-a părut empatică și mi-a plăcut, asta mi se pare detestabilă. Și nu doar din perspectiva de simplu utilizator cât din perspectiva ăluia care se îngrijește de mesajele care apar pe pagina unor branduri.

WTF, Facebook, ești cu capul?!

Continue reading