Hai că m-am uitat și eu la Hackerville, pe HBO Go, desigur, că de-aia îl plătesc, să mă uit la filme și seriale, d’oh!
Mi se pare o comedie foarte simpatică, am râs destul de tare la fiecare episod, mai ales la al treilea și al patrulea, cu mafiotul cel mai rău dintre răi, ăla fără scrupule, care își înjură subalternii cu Incompetenților! și e descris, nu mai știu unde am citit, ca un fel de Bond. James Bond dar pe invers cum ar veni. Un james Bond fermecător dar rău. Poate că e, nu știu, similar cu un moment în care Sean Connery avea o zi foarte proastă cu Marte retrograd.
Altfel, actorul care-l intepretează pe băiatul rău, Sabin Tambrea (o fi cu diacritice, o fi fără, nu știm!) e mai înalt nițel decât Sir Sean și, la cât e de palid, ar putea mai degrabă să joace un personaj pozitiv în seria Twilight. E de-acolo. Mai bad boy e personajul bun din Hackerville, aka Adam, jucat de Andi Vasluianu. La el n-am râs, că i-au scris replicile mai bine plus că mai și joacă. Deh, se pricepe.
Scenariul e un Bine, fie! cu detalii Hai, pe bune?!, dar chiar ar merge, în linii mari. Avem o poveste principală, polițistă, cu un puști de 14 ani care e mare șmecher pe codare, dar nu vrea să facă rău, doar se joacă și el cu semafoarele prin oraș – mașinuțe bușitoare în Timișoara, ieeeeeeeee! – și are la el un stick pe care mintenaș copiază toată baza de date a băieților răi în câteva minute. Bam! Și niște mafioți, worst case scenario, ăi mai răi din lume, pe care orice băeat din Ferentari i-ar face repejor. Mai e și nițel amor, că nu se poate fără, și ceva povești și personaje secundare. Premise ar fi. Dar îi lipsește ceva și deși nu pot să zic exact ce anume, filmul e thriller, dar eu am râs de câteva ori, și chiar bine. Se poate să fie de la mine, că n-ar fi primul thriller la care râd. Aseară s-a întâmplat să văd o reluare de Sharknado. Isterie, nu alta!
Hakerville are șase episoade, ritm rezonabil, o Timișoară frumoasă și fermecătoare, cum n-am văzut-o niciodată în real life, nu că n-ar fi mișto, dar altfel, nu așa cum se vede în serial, muzică de reascultat și un generic smart și bine făcut. A scris pe larg de serial și THR.
***
În cu totul și cu totul altă ordine de idei, tot pe HBO începe săptămâna asta serialul făcut după tetralogia lui Ferrante. Nu m-am uitat la primul episod, obiceiul meu e să citesc întâi cărțile după care se fac ecranizări. Problema e că m-am apucat cu avânt de Prietena mea genială, primul volum din serie, și mi s-a prăbușit avântul după primele 20 sau 30 de pagini, care nu înțeleg deloc demența cu Ferrante, eu n-am putut să trec de prima sută, și aia doar că poate, totuși, că prea multă lume zice că e mișto. Bine, și de Coelho zice multă lume că e mișto, dar acolo e altă treabă, n-are legătură, tetralogia e lăudată de oameni în ale căror gusturi de lectură le regăsesc și pe ale mele adesea, nu știu de ce nu-mi place, mi se pare plictisitoare și neinteresantă.
Prin urmare, aș fi recunoscătoare dacă-mi dați un unghi de lectură din care aș putea s-o (re)apuc pe doamna Ferrante, că i-aș mai da o șansă cinstită înainte să mă apuc de serial!
Leave a Comment