Am citit zilele trecute despre un prea minunat proiect “gândit” de mai marele RATB-ului, Viorel Popescu. Acesta spune că proiectul (pilot) presupune ca cei care vor fi găsiţi fără bilet de controlori să nu mai fie amendaţi ci rugaţi frumos, politicos, imploraţi, eventual, să coboare din mijlocul de transport în comun.
Dom’ Popescu spune că el nu e de acord cu amenzile şi speră că se poate circula civilizat şi că biletul ar trebuie să coste, de fapt 2 lei (în loc de 1,3 cât mi se pare că e acum) dar că nu există voinţă politică în acest sens.
Dom’ Popescu, vă reamintesc, e şeful transportului în comun din comuna oraşul Bucureşti, capitala României, iar RATB-ul are datorii destul de mari la buget.
Fain frumos proiect, dar nu e pentru bucureşteni. De fapt, nu e pentru români, în general. Românii s-au învăţat să li se dea. De toate, orice. Tigăi la reducere, medicamente compensate vs. o ciocolată la medicul de familie şi, mai nou, transport moka. Fiindcă tot ceea ce vor reţine concetăţenii mei din acest proiect e exact asta: “Putem circula gratis!” omiţând că se plâng zilnic de calitatea serviciilor RATB, de înghesuială, de faptul că aşteaptă în staţii până se plictisesc.
Dincolo de informaţia ca atare, am citit curioasă comentariile. Sunt oameni care se vaită că au venituri prea mici ca să mai dea şi 50 de lei pe un abonament (asta e hoţie, dom’le!) dar cei mai mulţi spun că oricum nu plăteau bilet, fraierii de controlori să sugă… o acadea!
Eu sunt pentru amenzi. Usturătoare. Fiindcă, pe zi ce trece, îmi e tot mai clar că mentalitatea celor mai mulţi dintre români nu se schimbă de bun simţ ci de frică! E păcat, dar asta e :(
Şi eu sunt pentru amenzi, dar .. hai să lăsăm lucrurile aşa cum sunt şi să le considerăm ca atare. Nu merită nici energia, nici timpul noastru – unii sunt plătiţi pentru asta şi nu fac nimic. Eu zâmbesc şi mă gândesc că nu împart decât câteva minute din viaţă cu cel de lângă mine din autobuz. Şi gata, caz rezolvat, fără nervi :)
nu e vorba de un moment sau altul, eu chiar merg f rar cu ratb-ul, dar pentru ocaziile alea am un portofel d’ala electronic si aia e. il incarc din cand in cand, cand imi iese o toneta d’aia in cale. si nu e atat de greu.
pe mine ma enerveaza miorita asta in care traim! :)