Shakespeare a trăit în secolul al XVI-lea, iar personajele sale aparțineau vremurilor cu pricina. Sigur că temele sunt universale, că și azi urâm sau iubim la fel (cred), dar pentru tinerii de azi sonetele sau scena balconului (alta decât „Mama lu’ Julietaaaaa! O lăsați pe Julieta afarăăă?”), mai ales rostite în dulcele grai medieval, s-ar putea să nu reprezinte musai ceva prea atrăgător.
Tocmai de-aia mi se pare cu atât mai mișto inserarea tehnologiei într-un Festival Shakespeare în anul de grație 2024.
La Craiova, la ediția curentă, dincolo de diverse idei care țin de scenografie, tehnologia a venit într-o formulă foarte deșteaptă prin Shakespeare Dimensions. Pe scurt și pe simplu, un cub cu latura de cinci metri în care oricine poate experimenta furtuna din primul act al cunoscutei piese cu ajutorul tehnologiei.
Imaginați-vă un spațiu închis, acest cub. Una dintre fețe e o oglinda, celelalte cinci au proiecții. Ești pe un yaht de lux, cerul se întunecă, începe o furtună, vasul se răstoarnă și, pac!, uite-mă în apă cu peștii și meduzele. Pe pereți, apă, tavan, peste tot, apă!
„Cubul imersiv Shakespeare Dimensions este o instalație de realitate virtuală, iar o echipă interdisciplinară de artiști digitali, programatori, scenografi, arhitecți și ingineri de la Augmented Space Agency și Kaustik au gândit o infrastructură specială de retroproiecție video compusă din 10 videoproiectoare de ultimă generație și un sistem audio surround. Cubul oferă piesei Furtuna noi forme estetice facilitate de realitatea virtuală și inteligența artificială“, explică, mai bine decât mine, Ciprian Făcăereu, scenograful acestei instalații.
Mai mult decât experiența Furtunii (care e foarte mișto, been there, done that), mi se pare și adaptarea textului în prefața acestei experiențe: Prospero e un cercetător IT vizionar, Alonso e CEO al unei companii de tehnologie, Ariel e un asistent AI, iar Caliban o ființă umană augumentată. Sunt premise de la care cei mai tineri pot începe să urmărească povestea, înainte sau după ce au trecut prin experiența imersivă din cub.
Cubul a fost expus în București la Promenada Mall, partener al evenimentului, iar în Craiova este gata să-și primească spectatorii (gratis!) tot la Promenada, fix genul de loc în care merge multă lume, în special tineri și poate oameni în viața cărora teatrul nu e cea mai apăsată prezență. Și cred că Shakespeare Dimension, genul ăsta de proiect, le deschide o ușă spre montări pe o scenă de teatru.
O altă componentă tech în Festivalul Shakespeare e adusă de Vodafone care are, într-un loc foarte public, lângă centrul comercial Mercur, o scenă pentru conversații… teatrale. De câteva ori pe zi, aici au loc dialoguri legate de Festival, Shakespeare, artele spectacolului, iar invitații sunt dintre cei mai diverși, de la actori și regizori la teatrologi, oaspeți străini și autori. Discuțiile sunt relaxate, se transmit live, dar, cine vrea, poate, desigur, să asiste la ele chiar acolo, în spațiul generos, foarte aproape de teatrul „Marin Sorescu”. De exemplu, ieri am asistat la discuția cu Dragoș Buhagiar (foto), iar azi a fost invitat Silviu Purcărete, și vă las un link pentru conversația asta, fiindcă interviurile domniei sale nu sunt chiar așa multe (mai degrabă puține, aș zice)
Mi se pare și asta o formă prin care se deschide accesul și apetitul pentru teatru în vremuri în care poveștile trebuie spuse în câteva zeci de secunde, că atâta răbdare are peștișorul auriu. Nu pot decât să aplaud genul ăsta de asociere a unui sponsor cu un eveniment cultural. De altfel, Vodafone crede într-o societate conectată digital, una prin care oamenii pot fi aduși, astfel, mai aproape unii de alții, iar mie mi se pare că fix ăsta ar trebui să fie unul din rolurile tehnologiei. Iar dacă tehnologia, în cazul de față, accesibilizează un act cultural, cu atât mai bine, bravo!, eu o să aplaud!
Leave a Comment