Azi am avut un gust amar. Nu e prima dată (şi nici ultima, ştiu prea bine) când mi se întâmplă oameni defecţi de omenie şi direcţie, tot aşa cum sunt unele cuvinte defecte de plural. Şi, chiar dacă până la urmă reuşesc să mă feresc, parcă tot e prea rece atingerea asta si parcă tot îmi vine, aproape inevitabil, să fug.
Am visat azi-noapte un şes înflorit cu o cărare la mijloc şi o piatră mare la capăt,o piatră netedă şi albă, lucind in soare. Am încercat în joacă s-o dau la o parte. Apoi, înfierbântată, cu mare greu, am ridicat-o din loc. Mişunau gândacii şi viermii subt piatra alba. Şi, îngrozită, m-am deşteptat din somn.
Ionel Teodoreanu – Lorelei
Leave a Reply