Sâmbăta trecută mi-am luat tocurile şi-o prietenă şi-am purces la o preumblare prin Centrul Vechi. Intenţionam un loc ok în care sa bem ceva şi un loc ok în care să dansăm. Aparent, ofera e generoasă. Dar realitatea din “teren” arată că, de fapt, nu prea există locuri ok…
În primul rând, să te plimbi pe tocuri prin Centrul Vechi se poate dovedi o misiune extremă. Pe Şelari e piatră cubică şi de fiecare dată când mă poartă paşii prin zonă îmi vine să înjur. Birjăreşte! Gabroveni e plină de noroi în care cei 10 centimetri cui se înfig perfect şi fiecare pas e o adevărată provocare. Dacă nu-ţi place aşa, poti s-o iei pe “trotuarul” suspendat, din lemn. Şansele de rupt gâtul sunt aproximativ egale.
Am intrat în majoritatea cafenelelor din zonă. E greu, nene, e greu cu serviciile astea, după cum vă spun mai jos!
Patroni de cafenele, luaţi notiţe!
Cine vrea TV stă acasă, mi se pare culmea prostiei să ieşi din casă şi să dai nas în nas cu un ecran TV, excepând cazurile în care e vorba de cafenea bancară şi postul TV e vreunul de business. Deci afara cu TV-urile din cafenele!
Aş vrea să nu mai urle muzica, se poate? Aşa mi-aş putea auzi comesenii – lucru important. Dacă vreau muzică tare mă duc la discotecă sau club. De asemenea, e de notat că mă prind dacă e cofeină în cafeaua FĂRĂ cofeină pe care am comandat-o. Ah, şi pentru numele lui Dumnezeu! NU mă mai întrebaţi dacă vreau cappuccino cu spumă de lapte. Cappuccino ARE spumă de lapte. Dacă nu are, nu e cappuccino!
Ar fi mai fi drăguţ dacă ar s-ar putea aduce mai multe meniuri la o masă cu mai multe persoane. Până se decid ceilalţi e posibil să uit sau să mă răzgândesc, şi uite-aşa o luăm de la început. Cu cât stau mai mult fără comanda sub nas, cu atât mai mulţi bani pierdeţi.Treaba voastră, eu v-am zis!
Meniuri ce abia se mai ţin, cu greşeli în ele, cu preţurile modificate cu pixul, pahare ciobite sau murdare – moartea pasiunii! Chelneriţe scârboase, nota de plată ce întârzie nepermis sau e umflată – la fel! Nu vin la cafenea pentru cafea, serios, vin pentru experienţă. Şi dacă nu e ok, serios că o să aşteptaţi ăia 10% până vi se lungesc urechile: n-o să-i vedeţi de la mine!
Şi încă ceva! Nu vreau să mă împrietenesc cu nici o cafenea pe FB! Nu vreau! Pot să-i dau Like, cel mult. Friends, însă? No way!
Sunt printre norocoşii dotaţi cu o super intuiţie şi mă bazez destul de mult pe acest simţ întrucât şi-a dovedit, de-a lungul timpului, utilitatea. Mă prind de lucruri, unele absolut inutile: cine pe cine place, cine minte, cine vrea să spună altceva decât spune, mă prind şi de cum sunt oamenii, fac şi desfac mesaje subliminale pornind de la gesturi aparent nesemnificative.
Din aceeaşi categorie, prima impresie mi se confirmă de cele mai multe ori… dar, da, există şi excepţii: mi s-a întâmplat să-mi displacă profund cineva la prima impresie şi, ulterior, persoana respectivă să-mi devină chiar simpatică. Totuşi, excepţiile nu fac decât să întărească regula, lucru confirmat, iată, şi de un studiu realizat în Canada, Belgia şi Statele Unite.
Cercetătorii au descoperit că expresia “nu există a doua şansă pentru o primă impresie” e mai mult decât adevărată şi chiar dacă aceasta se poate modifica pe ici-pe colo, schimbările sunt valabile doar într-un context similar cu cel care le-a provocat.
Un fel de “Ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica. Ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”!
Unii, mai preţioşi, ridică o sprânceană când aud că stau “la Gară”.. Bine, probabil că nu ajută nici completarea pe care o fac de obicei în astfel de situaţii: “Da, am o cutie de carton pe peronul şase. E chiar confortabil”. Dar mie chiar îmi place cartierul ăsta! Sunt comodă şi am totul ici-colea: metrou, piaţa, magazine, bănci şi, bonus, stau la trei minute de mers pe jos faţă de casa părintească. Perfect, zic!
De-aia mi-s dragi clădirile astea vechi din zona Buzeşti – Popa Tatu – Calea Griviţei – Berzei, aşa vechi şi prăpădite cum par. Au în ele istorie, o demnitate desuetă, dacă vreţi, dovezi mute că oraşul ăsta a fost cândva frumos, aproape elegant. Mai mult, pentru mine reprezintă amintiri. La cinematograful Feroviar am văzut Declaraţie de dragoste şi Liceeni, de la librăria I.L. Caragiale mi-am cumpărat Abecedarul şi, ani la rând, toate manualele şi cărţile. Ah, mirosul ăla de hârtie tipărită!
Deci, da, a fost dureros să văd cum au ars cele două clădiri, să simt zile întregi, în zonă, mirosul acru de troace arse, să văd cum în 20 de ani toţi primarii care mi-au cerut votul au ignorat colţul acela de stradă, rămas ca o măsea stricată la doi paşi de Guvern. Le-au lăsat intenţionat să ajungă ruine, căci o casă ridicată pe un teren n-o să aducă niciodată la fel de mulţi bani ca un bloc! Şi acum le-au făcut una cu pământul, ilegal (mersi, Cristi, pentru link), ignorând faptul că una dintre cele două clădiri era monument istoric cu acte în regulă.
Dom’ primar, nu şpaga te bagă în cărţile de istorie!
Fireşte, nu mai era nimic de făcut acum cu cele două clădiri. Două decenii sapă adânc în orice faţadă, dar într-unele deja încercate de ani, cutremure şi incendii mistuitoare. Da, puteau fi salvate şi recondiţionate acum 15, poate chiar 10 ani. Dar i-a păsat nimănui fiindcă terenurile alea sunt mai scumpe decât amintirile mele şi istoria oraşului.
Nu mă opun progresului şi pricep ce va să însemne fluidizarea traficului în acest oraş mizer. Dar sunt sigură că s-ar fi putut găsi soluţii, dacă cuiva i-ar fi păsat de istorie mai mult decât de bani. Mă rog, o altă utopie în ţara mea de d’oh!
PS Dar avem şi realizări: recordul la cel mai mare cârnat afumat din lume! Muriţi, mă!
Părerile despre Black Swan sunt împărţite. Unii spun că e fabulos, alţii că nu e mare lucru. Mie mi se pare că adevărul e undeva pe la mijloc, dar cred că fiecare îl vede, oricum, prin prisma sa şi a felului său de a fi: filmul e despre perfecţiune mai mult decât despre balet.
Nina (Natalie Portman) e o balerină al cărei dans tinde spre perefcţiune. A fost crescută de o mamă (Barbara Hershey) a cărei singură preocupare e Nina ei şi performanţele acesteia, o mamă abuzivă prin însăşi dragostea maternă, ce oscilează între a-şi ţine fiica sub control şi a se simţi vinovată pentru că i-a înlocuit viaţa şi bucuriile cu exerciţiile lungi şi epuizante de balet.
Şi mai e şi Beth (Winona Ryder, pe care încep s-o prindă prea bine rolurile de sărită), fosta solistă a ansablului de balet, care o ia razna şi ajunge la spital, şi mai e Lily (foarte bună Mila Kunis), care e rivala Ninei şi se face “vinovată” de obsesiile acesteia.
Lebăda albă în zona gri
Tehnic, Nina e cea mai bună, ceea ce o îndreptăţeşte să primească rolul principal din Lacul Lebedelor de Chaikovsky. Dar îi lipseşte pasiunea descătuşată, picătura de nebunie ce face ca interpretarea – nu dansul! – să fie perfectă, aşa că Thomas (Vincent Cassel), pretenţiosul coregraf, o provoacă să devină sălbatică, pasionată şi pasională: Black Swan, şi o face, într-o foarte bună construcţie psihologică şi cinematografică.
Dar dacă săruturile muşcate, pipăielile şi “Go home and touch yourself” mi se par ok , scena explicită de sex între Nina şi Lily mi se pare nejustificată. Nu e nici suficient de şocantă şi nici nu cred că ajută la conducerea publicului către apogeul ce coincide cu premiera spectacolului de balet. Apogeu am scris, nu orgasm! :)
Trivia
În rest, castingul e foarte bine făcut, nu e de mirare, de altfel, pentru că primele discuţii au avut loc acum un deceniu, iar Portman a slăbit zece kilograme şi s-a antrenat vreme de un an pentru acest rol. Bugetul filmului a fost atât de strâns, încât atunci când Portman a solicitat un medic după ce şi-a rupt o coastă, i s-a spus că nu există medic pe platou. Actriţa a replicat că mai bine de lipseşte de rulota personală decât de medic. A doua zi, rulota dispăruse de pe platou. Un troc destul de nimerit, dacă luăm în considerare că, tot in timpul repetiţiilor, Portman a suferit şi o contuzie destul de serioasă la cap.
___________
Una peste alta, aş zice că Black Swan merită bifat şi, dacă închideţi ochii la unele clişee despre o mamă abuzivă sau la linia punctată între real şi imaginar, filmul o să vă pară mai mult decât digerabil iar finalul nu e rău nici el.
La Revoluţie n-am avut voie să ies din casă, dar la Golaniadă m-am dus chit că tot n-am avut voie. Am stat şi am cântat şi eu Imnul Golanilor şi Nu plecăm acasă – încă am vinilul. A fost o epocă.
Câţiva ani mai târziu aveam să-l cunosc pe Marian Munteanu, devenit între timp “domn” la costum, cu obiective de business ce nu mai aveau nici o legătură cu Piaţa Universităţii… dacă nu punem la socoteală sediul firmei, aflat la nici cinci minute de mers pe jos, în Piaţa Rosetti. Am fost neplăcut surprinsă, admit.
L-am cunoscut şi pe Cristi Paţurcă, tot cam pe-atunci. El era neschimbat, la fel de “golan”. Şi aşa s-a şi dus, astăzi, fie-i ţărâna uşoară. Fără tratamente la Viena. Golanii nu merită aşa ceva.
Ca să vezi, 20 de ani mai tarziu, “mai bine golan decat dictator” a devenit “ori sutem golani ori nu mai suntem”. Dar ce diferenţa uriaşă de context! Cam trist…
Deci Biserica, saraca Biserică română, biata şi amărâta de ea, a decis că aşa nu se mai poate, că nu mai vrea a presta servicii bisericeşti fără plată, aşa că a anunţat, via Patriarhie, că bagă preţuri fixe: 1000 de lei nunta, 500 de lei botezul. Cu chitanţă. Fără, nu mi-e prea clar cât costă pentru că, atunci când am fost în situaţia de a mă interesa cu privire la acest aspect din viaţa mea, era cu “ne înţelegem noi, domnişoară”..
Ultima dată când am verificat, Gizăs nu-l taxase pe Lazăr şi, din ce-mi pot aminti, nici pâinea, peştele, vinul sau iertarea păcatelor nu erau taxate. Ba, mai mult, se specifică pe undeva că “banu-i ochiul dracului”. Şi cu toate astea, onor Biserica se-apucă să taxele cele creştineşti pentru că, nu-i aşa?, e criză, iar credinţa se plăteşte! La fel ca prostia!
Cum ar putea să existe o ipocrizie mai mare ca asta?!, atâta timp cât pravila bisericească blamează concubinajul, poftim: El este posibil între animale, dar omul are în plus necesităţi şi datorii superioare sufleteşti şi deci are nevoie de binecuvântarea Domnului. Cel ce trăieşte în concubinaj nu poate fi primit la sfintele taine … adică se afuriseşte … şi înşişi copiii lor vor purta pecetea nelegiuirii părinţilor şia blestemului. Adică dacă nu te cununi la biserică, te ia dracu’! Dar ca să te cunun, mă fac şi io frate cu el, că-mi sclipeşte ochiul său.
Asta ca să nu mai spun că, de fapt, eu nu cred că Dumnezeu are vreo legătură cu Biserica. Sau că studiile la Teologie umplu pe cineva cu har ori conferă vreunui muritor, cu pofte şi păcate, se ştie!, dreptul de a ierta pe-altcineva decât pe greşiţii săi!
Leucemie. De fiecare dacă când aud cuvântul ăsta mi se zbârleşte pielea, fiindcă pare atât de implacabil. Corecţie: părea implacabil pentru că, de fapt, în multe cazuri, nu mai e. Sunt bolnavi de leucemie care se pot vindeca. Aşa cum a făcut Daniel, aşa cum au fost şi vor mai fi cazuri.
Unul dintre ele e Andrei Cioinigel. Pentru unii, doar un număr de dosar, pentru alţii, ca mine, ca tine, un om tânăr care are toate şansele să trăiască… dacă îl ajutăm. Andrei are 29 de ani, are leucemie şi are nevoie de bani ca să trăiască. Mulţi bani, peste 200.000 de euro. Dar se poate, ştiţi bine că se poate! Andrei, familia şi prietenii lui au reuşit deja să strângă 87.000 de euro, aproape jumătate din suma.
Dacă încă 5000 de oameni – cam cât strânge Sala Palatului la un concert – ar dona 100 de lei, Andrei ar putea pleca la Viena să facă transplantul. Azi, de la 20.30, n-avem Sala Palatului, dar avem două bucăţi artişti foarte mişto, Marius Matache şi Vlad Dulea, un club, Mojo, şi încredere că se poate!
Cel mai bun actor: Colin Firth în The King’s Speech.
Cea mai bună actriţă: Natalie Portman în Black Swan.
Cel mai bun actor în rol secundar: Christian Balle în The Fighter.
Cea mai bună actriţă în rol secundar: Melissa Leo în The Fighter.
Cel mai bun scenariu: Aaron Sorkin pentru The Social Network.
Cel mai bun cântec: You Haven’t Seen The Last Of Me – Cher în Burlesque.
Cel mai bun film de animaţie: Toy Story 3.
Pe scurt, The Social Network a luat patru dintre cele mai importante premii, arătând clar că până şi Asociaţia Jurnaliştilor Străini din Holywood recunoaşte supremaţia Facebook în termeni de bugete, importanţă, marketing… ce vreţi voi. Este un uriaş clip publicitar făcut pentru reţeaua socială, unul care durează două ore şi care poate fi văzut până în ultimul cămin cultural din Văscăuţi şi o să se caţere pe stilul de viaţă al oamenilor de pretutindeni cât ai zice Like. Nu ştiu cât au plătit pentru toată tevatura, dar siiiigur au depăşit bugetul unui viral – You’re so fucking special, Mark, ha?
Altfel, un călduros Yes!!! pentru Colin Firth, bravo Natalie Portman – sper să ia amandoi şi Oscarurile!, m-am enervat la animaţie pentru că oricare dintre celelalte nominalizate era mai bun decât câştigătorul (bine, poate cu excepţia Tangled) şi sunt foarte veselă că domnul Depp s-a dus acasă fără premiu, deşi a fost de două ori nominalizat la Best Actor pentru muzical sau comedie. Ar fi fost culmea să câştige, la fel cum ar fi fost extrem de tras de păr ca The Tourist să ia ceva. Orice. În afară de mu… Ia uite, s-a făcut dimineaţă!
A fost o noapte lungă, dar fun – asta dacă nu punem la socoteală multe dintre ţinutele de pe covorul roşu – chestia asta te face să te întrebi la ce câştigă atâţia bani dacă nu-şi permit o oglindă sau o prietenă sinceră! Totuşi, sper că înainte de decernarea premiilor Oscar o să apuc să şi dorm un pic la pranz fiindcă acum sunt frântă! Noapte bună! :)
CEL MAI BUN FILM: The Social Network. Alte nominalizări: Black Swan, The Fighter, Inception, The King’s Speech.
Cel mai bun actor: Colin Firth (YEEEES!!!)pentru The King’s Speech. Alte nominalizări: Jesse Eisenberg – The Social Network, James Franco – 127 Hours, Ryan Gosling – Blue Valentine, Mark Wahlberg – The Fighter.
Cea mai bună comedie sau muzical: The Kids Are All Right. Alte nominalizări: Alice in Wonderland, Burlesque, Red, The Tourist.
Cea mai bună actriţă: Natalie Portman pentru Black Swan. Alte nominalizări: Halle Berry – Frankie and Alice, Nicole Kidman – Rabbit Hole, Jennifer Lawrence – Winter’s Bone, Michelle Williams – Blue Valentine.
Cel mai bun actor comedie sau muzical: Paul Giamatti pentru Barney’s Version. Alte nominalizări: Johnny Depp – Alice in Wonderland, Johnny Depp – The Tourist, Jake Gyllenhaal – Love and Other Drugs, Kevin Spacey – Casino Jack.
Cel mai bun serial, muzical sau comedie (TV): Glee. Alte nominalizări: 30 Rock, Big Bang Theory, The Big C, Modern Family, Nurse Jackie.
Cel mai bun regizor: David Fincher pentru The Social Network. Alte nominalizări: Darren Aronofsky – Black Swan, Tom Hooper – The King’s Speech, Christopher Nolan – Inception, David O. Russell – The Fighter.
Premiul Cecil B. DeMille pentru întraga carieră: Robert DeNiro, îndelung aplaudat. “Filmele mele sunt ca şi copiii mei, doar că aceştia din urmă cheltuie mai mulţi bani şi nu pot fi remasterizaţi în 3D”, a glumit de Niro adaugând că se bucură că a apucat să primească acest premiu înainte ca cei de la Hollywood Foreign Press să vadă Little Fockers.
Cea mai bună actriţi în rol secundar: Melissa Leo pentruThe Fighter. Alte nominalizări: Amy Adams – The Fighter, Helena Bonham Carter – The King’s Speech, Mila Kunis – Black Swan, Jacki Weaver – Animal Kingdom.
Cel mai bun actor muzical sau comedie (TV): Jim Parsons pentru The Big Bang Theory. Alte nominalizări: Alec Baldwin- 30 Rock. Steve Carell – The Office, Thomas Jane – Hung, Matthew Morrison – Glee.
Cea mai bună actriţă muzical sau comedie (TV): Laura Linney pentru The Big C. Alte nominalizări: Toni Collette – The United States of Tara, Edie Falco – Nurse Jackie, Tina Fey – 30 Rock, Lea Michele- Glee.
Best Language Film: In a Better World – Danemarca. Alte nominalizări: The Concert – Franţa/România, The Edge – Rusia, I Am Love – Italia, Biutiful – Mexic/Spania.
Cea mai bună actriţă în rol secundar, serie sau miniserie TV: Jane Lynch pentru Glee. Alte nominalizări: Hope Davis- The Special Relationship, Kelly Macdonald – Boardwalk Empire, Julia Stiles – Dexter, Sofia Vergara – Modern Family.
Cel mai bun scenariu: Aaron Sorkin pentru The Social Network. Alte nominalizări: Danny Boyle and Simon Beaufoy -127 Hours, Lisa Cholodenko and Stuart Blumberg – The Kids Are All Right, Christopher Nolan – Inception, David Seidler – The King’s Speech.
Cea mai bună actriţă în miniserie sau film artistic TV: Claire Danes pentru Temple Grandin (a doua nominalizare, al doilea premiu). Alte nominalizări: Hayley Atwell – Pillars of the Earth, Judi Dench – Return to Cranford, Romola Garai – Emma, Jennifer Love Hewitt – The Client List.
Best Actor (TV): Al Pacino pentru You Don’t Know Jack (al patrulea premiu, 15 nominalizări, sala în picioare). Alte nominalizări: Idris Elba – Luther, Ian McShane – Pillars of the Earth, Dennis Quaid – The Special Relationship, Edgar Ramirez – Carlos.
Cea mai bună actriţă în comedie sau muzical: Annette Bening pentru The Kids Are All Right . Alte nominalizări: Anne Hathaway – Love and Other Drugs – Angelina Jolie – The Tourist, Julianne Moore – The Kids Are All Right, Emma Stone – Easy A.
Annette Bening a mai câştigat un Golden Globe pentru Being Julia.
Cea mai bună animaţie: Toy Story 3 . Alte nominalizări: Despicable Me, How to Train Your Dragon, The Illusionist, Tangled (aici am înjurat, eu am ţinut cu The Illusionist. Eram ok chiar şi cu Dragonul. Nişte idioţi, americanii ăştia, nu pricep nimic!!!)
Original Score (temă muzicală) : Trent Reznor şi Atticus Ross pentru The Social Network. Alte nominalizări: Alexandre Desplat – The King’s Speech, Danny Elfman – Alice in Wonderland, A.R. Rahman – 127 Hours, Hans Zimmer – Inception.
Best Original Song: Burlesque: “You Haven’t Seen the Last of Me” – Cher. Alte nominalizări: “Bound to You” (music by Samuel Dixon, lyrics by Christina Aguilera and Sia Furler), Burlesque: Coming Home (music and lyrics by Bob DiPiero, Tom Douglas, Hillary Lindsey and Troy Verges), “Country Strong”, “I See the Light” (music by Alan Menken, lyrics by Glenn Slater), “Tangled” “There’s a Place for Us” (music and lyrics by Carrie Underwood, David Hodges and Hillary Lindsey), “The Chronicles of Narnia: The Voyage of the Dawn Treader”.
Best TV Drama: Boardwalk Empire. Alte nominalizări: “Dexter”, “The Good Wife”, “Mad Men”, “The Walking Dead”
Best Actor TV Drama: Steve Buscemi pentru “Boardwalk Empire”. Alţi nominalizaţi: Bryan Cranston, “Breaking Bad”, Michael C. Hall, “Dexter”, Jon Hamm, “Mad Men”, Hugh Laurie, “House”.
Steve Buscemi la prima nominalizare şi primul premiu.
Best Supporting Actor (movies) Christian Bale pentru The Fighter. Alţi nominalizaţi: Michael Douglas – Wall Street: Money Never Sleeps, Andrew Garfield – The Social Network, Jeremy Renner – The Town, Geoffrey Rush – The King’s Speech.
Best Actress Drama (TV) Katey Sagal pentru Sons of Anarchy. Alte nominalizate: Julianna Marguiles – The Good Wife, Elisabeth Moss -Mad Men, Piper Perabo – Covert Affairs, Kyra Sedgwick – The Closer.
Best Supporting Actor (TV) Chris Colfer pentru Glee. Alţi nominalizaţi: Scott Caan – Hawaii Five-O, Chris Noth – The Good Wife, Eric Stonestreet – Modern Family, David Strathairn – Temple Grandin.
Dacă tot n-am somn, am decis că mă uit la Globurile de Aur în seara asta, atât la premii în sine cât şi la defilarea de pe covorul roşu. Updates mai jos.
Hale Berry în Nina Ricci, rochie neagră, cu bretele subţiri, transparentă, i se văd picioarele, super sexi! Anne Hathaway într-o rochie mult prea cuminte, aproape bătrânească, Armani, nu-mi place! Jennifer Lopez în alb, frate, pare uriaşă! Scarlet Johansson, în schimb, e strălucitoare în culoarea somonului.
Claire Danes tot în roz, foarte roz, extrem de roz! Cristina Aguilera în dantelă neagră cu coafură de fetiţă cuminte – so not hot!, arată cam ca o ţărăncuţă. Superbă Mila Jovovich în gri perlat!
(şi cineva se întreabă pe twitter de ce toată lumea e îmbrăcată ca bunicile, haha!)
Brad Pitt şi Angelina Jolie – ea în verde, Valentino, el pare-se cu câteva kilograme în plus, dar e ok şi aşa, mulţimea urlă oricum. Elisabeth Moss tot în verde. Hugh Laurie (Dr. House) cu papion şi Robert Downey Jr. cu freză de Eminescu în mizerie, nişte bucle dubioase pe ceafă, hate it!
Nicole Kidman în culoarea untului, foarte drăguţă Eva Longoria (singură), într-o rochie superbă neagră, Jane Krakowski (vizibil însărcinată) în gri petrol, Julianne Moore în roşu (în sfârşit cineva în roşu) – nefericită coafură, totuşi. Catherine Zeta Jones în verde, superbă, dimpreună cu Michael Douglas care a declarat că tumoarea a fost operată, că acest tip de cancer e puţin posibil să recidiveze şi că se simte foarte ok.
Se poartă mult roz “somon”, dar am văzut şi negru, coafurie sunt simple, par prins în coadă sau în coc banană, aproape neglijent. Desigur, sunt si excepţii, Helena Bonham Carter cred că nu s-a pieptănat de-o săptămâna pentru Red Carpet şi, atenţie, are un pantof verde şi unul roşu. Horror!
